Nimicul e așa, o chestie...
-cum ar fi, când te scoli și afară sunt nori și te gândești "Bip, o nouă zi". Și când te culci și iarăși e întuneric și numai firma de cazinou de pe vizavi luminează- de parcă Zăbrăuțiul ar fi țara cazinourilor și totul afară arată ca în minele de halva și te gândești cu dor la poezia erotică a multor colegi în care organele sar, smulse, de la locul lor, și ți-ai dori ca un astfel de organ să-l lovească transversal și pe inteligentul care asigură acest iluminat -nici cal și nici măgar al Bucureștiului;
-cum ar fi, tristețea bătrânei profesoare cerșind pe colț la palatul Telefoanelor;
-cum ar fi o adresă de la Administrația Financiară și dorința ta fierbinte de a-i împăia/mumifica pe toți cei de la Administrația Financiară ca să fie prezervați peste veacuri să-i chinuie și pe urmașii noștri;
-cum ar fi apa caldă care nu e caldă și care trebuie așteptată juma' de oră ca să vină și după ce vine călâie te gândești că ne vom integra peste un an în Europa și că dacă Europenii ar ști...
-cum ar fi dorința eternă de ceartă din orice mijloc de transport în comun- ajunge o sămânță de scandal și ea se întinde și se lungește și se amplifică și se continuă mult după ce sămânțarul a coborât;
-cum ar fi ideile provincialilor despre București și ideile bucureștenilor despre orice;
Cum ar fi, orice zi, în România.