poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4119 .



Umbra mărește poveștile (motivul umbrei în poezia și aforistica lui Blaga VII)
eseu [ ]
asceza uimirii 9

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [alchimina ]

2005-10-04  |     | 



Image hosted by Photobucket.com



Virilă împăcare, neutralizînd toxicitatea contrariilor unul prin altul, umbra deschide un spațiu în care coincidența celor opuse se dovedește și posibilă, și rodnică. Un spațiu în care taina e ocrotită, germinează și sporește, în care lumina îmblînzită devine "un tainic fior de sfînt mister" ce îmbogățește "întunecata zare" și se revarsă peste "corola de minuni a lumii"(Eu nu strivesc corola de minuni a lumii), prin roua genelor, doar ca lumină-ndrăgostită.

Făptura omului își găsește astfel, în umbră, - ocrotită atît de urgia luminii, cît și de cea a beznelor - locul propice unei faste așezări, al unei locuiri poetice, în care făptuirea se simte încurajată de atmosfera prielnică și ocrotitoare a umbrei către o cuviincioasă sfială și către o benefică prudență rituală.

Deja din Paradis, prima pereche umană se retrăsese cu sfială sub "marea umbră (protectoare) a mărului" spre a-și tăinui sublima, sfînta și păcătoasa faptă - iubirea -, tînjind către "hotarul pămîntesc"(Glas în paradis), unde să se poată înfrupta din "otrava nouă-a tuturor dumbrăvilor"(Întâia duminecă ). Acolo unde păcatul iubirii se împletește cu taina binefăcătoare a umbrei, doar "cărăbușul de aramă" mai poate tulbura, cu insistența sa jucăușă, simbolica și superlativa faptă umană - și asta doar în cazul în care, miraculos, prinde "veste de viața / ce se-ncinge rug în umbra / unde ne-am întins, tu basmul, / eu, ardorile și țundra"(Cărăbușul de aramă).

Această ciudată îmbinare de sfială și spor existențial face din umbră acea așezare cuviincios-revelatoare, în stare să spovedească ființa umană fără ca vreodată să o dovedească pe deplin, s-o ispitească și s-o dibuiască fără să o trădeze sau să o suprime. "Lumini și umbre sunt, ca de poveste"(Poveste ) spune un vers exaltat de taina vieții, vers ce sună ca un legămînt al ființei ce refuză statornic să supraviețuiască doar în realitatea sordidă – prea crud și indecent luminată - care, se știe, nu e decît "ruina unui basm".

La scăpătatul luminii, în apoteoza de amurg a umbrelor, taina vieții omenești, cît de ciudată și tragică ar fi, ne apare dintr-o dată intimă și fascinantă, iar soarta omului se limpezește pînă la prundul tainelor, căci atunci:

"Ziua se curmă, și veștile.
Umbra mărește poveștile.

Steaua te-atinge cu genele.
Mut tălmăcești toate semnele.”
(Asfințit marin)



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!