M-am împăcat foarte greu cu gândul că Dumnezeu a îngăduit
moartea soțului meu Alexandar mult înainte de vreme, dar acum sunt elucidată și consolată pe deplin.
Soțul meu și-a îndeplinit cu abnegație misiunea pe pământ.
La puțin timp după revoluția decembristă, românească la congresul ministerului de telecomunicație soțul meu a fost ales președinte de federație în Romtelecom.
Timp de aproape 30 de ani a luptat cu administrația coruptă a sistemului de telecomunicație ca să obțină drepturi asemănătoare cu cele ale țărilor europene dezvoltate la care s-a afiliat.
Nu s-a dat bătut descurajat de sistem niciodată, cu perseverență a studiat codul muncii al poporului român dar si al altor state din Confederația Internațională, a convocat mare parte din salariați la miting în fața ministerului de telecomunicație, a participat la emisiuni televizate să dezbată probleme cu care se confrunta, să divulge directorii corupți din sistem nu puțini la număr.
A creat în consilii cu membrii administrației un contract de muncă pentru salariați în care erau menținute toate drepturile și privilegiile necesare.
A obținut salarii conforme cu pregătirea și cu vechimea salariaților, prime de Paște și de Crăciun, tichete de masă cu valoare ridicată, vouchere de vacanță, prime pentru performanțe în serviciu, ajutorul bănesc pentru familie în caz de deces al unui salariat, plata tratamentelor în străinătate la bolnavii în stare gravă.
Mare parte din bugetul sindicatului a fost folosită să-i ajute pe cei cu nevoi mari și care nu-și permiteau să cumpere medicamentele costisitoare, an de an de Ziua Copiilor oferea o sumă considerabilă sau cadouri.
Plătea avocați să îi reprezinte pe salariații care erau restructurați, dați afară din sistem, de fiecare dată procesul cu administrația Romtelecom a fost câștigat de sindicat.
S-a dedicat cu trup și suflet misiunii care i-a fost încredințată de divinitate, aceea de a sluji oamenii, a fost în permanență optimist, încrezător în puterile sale creatoare, a avut spirit luminos iubitor de oameni de viață foarte comunicativ, foarte generos cu prietenii, a fost un soț perfect tandru, protectiv, întotdeauna blând și calm în fața problemelor.
A fost Soarele meu strălucitor ca spirit, a fost sufletul meu pereche , am fost extrem de fericită și împlinită pe toate planurile alături de el timp de aproape 40 de ani cât a durat mariajul nostru.
Abia acum după doi ani de la moartea lui am înțeles că fii conectată pentru eternitate cu el nu trebuie să-l mai plâng să-l jelesc să îndepărtez tristețea sufletului și mentalului, pentru că sunt gânduri grele negative care nu îl lasă să se odihnească în pace.
Tot ce pot face în continuare pentru Alexandar este să mă rog la Bunul Dumnezeu și la Hristos să îl așeze între spiritele de lumină în lumea celor buni și drepți și dacă se poate din când în când să mi-l trimită în visuri pentru că dorurile de el nu vor dispărea niciodată din ființa mea.
Să-mi mai spună că mă iubește, că mă așteaptă, că este pe deplin fericit și împăcat pentru că a atins apogeul misiunii și abnegației, să-mi spună că spiritul lui iluminat veghează în continuare pentru binele omenirii și al meu.