poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4213 .



Certarea luminii (motivul umbrei în poezia și aforistica lui Blaga III)
eseu [ ]
asceza uimirii 5 (publicat în Cuvîntul anul II (VII), nr. 2 (226), februarie 1996)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [alchimina ]

2005-09-16  |     | 






Image hosted by Photobucket.com


Pentru a clinti lumina din jilțu-i de judecător suprem și a-i șubrezi statutul de suverană infailibilitate e suficient să-i fie pusă în discuție reputația morală. Or, întrebîndu-se retoric: "Ziua - ce este ea?" și răspunzîndu-și: "Prisosul de lumină cu care soarele își acoperă petele", Blaga atestă culpabilitatea luminii, ipocrizia excesului, maniera ei abilă de a-și dosi metehnele în opulența strălucirii.

Gloria luminii se stinge însă atunci cînd se dovedește că nu-și mai poate salva nici măcar autonomia de a-și fi propria cauză, ea fiind dependentă nu doar de întuneric, ci de rătăcirea întunecată, murdară, a petelor: "Petele soarelui nu pot fi străine de debitul de lumină al acestui astru. Petele sînt desigur înseși izvoarele întunecate ale acestei lumini." În "Lumina raiului", stimulat de vraja sfîntă a păcatului iubirii, poetul se exprimă și mai lipsit de menajamente: "Ca un eretic stau pe gînduri și mă-ntreb: / De unde-și are raiul - / lumina? Știu: Îl luminează iadul / cu flacările lui!"

În fine, lumina este destituită și din postura de binefăcătoare indiscutabilă, dezvăluindu-i-se potrivnicia, vrăjmășia, nocivitatea pentru ființa umană. Nu degeaba "întîiul om" este nevoit să implore ca prin mila cerească ochii să-i fie protejați de păienjenișul umbros al lacrimilor, balsam și mîngîiere împotriva excesului traumatic al luminii lucrurilor pămîntene.

Lumina poate avea însă și un iremediabil efect letal ca în poemul "Vei plînge mult ori vei zîmbi", unde se spune: "Cu gheare de lumină / o dimineață-ți va ucide visul", sau ca în de-acum reputatul atentat la "corola de minuni a lumii", unde e acuzată că "sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adîncimi de întuneric".

Pare deci firesc ca omul și mai ales cuplul vulnerabil al îndrăgostiților (un fel de celulă fundamentală a țesutului uman), mai drastic expus febrilității indiscrete a luminii, să resimtă ca un blestem funcția ei de anchetator și pornirea-i justițiar-punitivă, lamentîndu-se cu îndreptățire: "Ce grea e pentru noi / osînda de a sta-n lumină" și invocînd o așezare mai ferită și mai fericită în "marea umbră (protectoare de-acum – s. m.) a mărului".

Ce-i mai rămîne oare luminii decît să-și recunoască cu modestie statutul drastic revizuit și să aleagă cavalerește umbra ca pe "o reverență pe care o face întunericului"?



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!