poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3100 .



De nicăieri
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [alchimina ]

2015-10-27  |     | 





vuietul mării
venit dinspre nicăieri -
zorii în ceață


Argentina Stanciu

ceață în port –
strigătul pescărușului
de nicăieri


Sonia Cristina Coman


Haiku-ul pare adesea o poezie manieristă. Atît prin procedeele tehnice folosite cît și prin faptul că abordează aceleași teme. În cele două poeme de mai sus este prezentă aceeași experiență stranie a imposibilității de a localiza vizual sunetele auzite prin ceață. Experiența în sine este aceea a unei stări de nesiguranță și dezorientare. A fi în ceață naște o încordare sporită a simțurilor care nu mai pot coopera optim. Fără repere vizuale, ceea ce auzi mai mult de descumpănește.

Aceasta este situația. Felul cum e însă tratată în cele două poeme, deși recuzita este cam aceeași, ceața și marea, este destul de diferit. Primul poem este cuminte, surprinde faptul fără frison. Vuietul mării este perceput ca o respirație mereu reluată a valurilor, care ating un apogeu și apoi se risipesc liniștit în nisip. Ceața este una a zorilor și va dispărea curînd. Versul median este unul care lungește și parcă slăbește tensiunea faptului că vuietul este venit dinspre nicăieri.

Al doilea poem știe și ține să administreze tensiunea sporind-o. Ceața pare să paralizeze portul. Ceea ce însemna o dinamică vizuală vitală este pierit și amuțit. În locul vuietului monoton al mării, țîșnește brusc și scurt, sfîșiind amorțeala ceții, vaietul înfricoșat al pescărușului. Căutarea lui este plină de neliniște, iar răspunsul negăsirii doar unul eliptic și lapidar, aproape sfidător – de nicăieri.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!