agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3522 .



În numele cultivatorilor de ciuperci dintre degetele picioarelor, protestez!
eseu [ ]
– invit Poliția și Academia Română să mă aresteze... memorialistic – Colecţia: Culture Pub

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adrian_nairda ]

2011-07-01  |     | 




De câteva zile-am devenit cultivatorul ciupercilor de printre degetele picioarelor mele – din pricina opiniilor unora ce mă tot trimit să studiez istoria; singura mea vină fiind aia c-am uitat să le spun (ăstora!) c-am și terminat/marcat chestiunea asta –, și-am și cules prima ciupercă, cu grijă (să nu vi se pară ciudat!), fiind vorba de ”Protocolul încheiat între Nicolae Titulescu și M. Litvinov, în 21 iulie 1936”, considerat de mulți diplomați ”un adevărat model de negociere”, așa că vă ofer ciuperca integral... dar și cu sporii conivenți:
”PROTOCOLUL ÎNCHEIAT ÎNTRE N. TITULESCU ȘI M. LITVINOV la 21 iulie 1936:
1. Asistență mutuală în cadrul Societății Națiunilor (ca, de exemplu, în tratatul cehoslovac sau francez), care să nu vizeze în mod special un stat, ci, în general, orice agresor european.

2. Intrarea în acțiune a fiecăreia din cele două țări se va face numai când Franța va fi intrat în acțiune.

3. Guvernul URSS recunoaște că, în virtutea diferitelor sale obligații de asistență, trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală în acest sens din partea Guvernului Regal al României, la fel cum Guvernul Regal al României recunoaște că trupele române nu vor putea trece niciodată Nistrul în URSS fără o cerere formală a Guvernului URSS.

4. La cererea Guvernului Regal al României, trupele sovietice trebuie să se retragă imediat de pe teritoriul român la Est de Nistru, după cum, la cererea Guvernului URSS, trupele trebuie să se retragă imediat de pe teritoriul URSS la Vest de Nistru.

26 iulie 1936."

E limpede?!


După doi ani și mai puțin de-o lună a urmat, pe 23 august 1939, semnarea celebrului ”Pact Ribbentrop-Molotov”, pe care vă las să-l citiți în liniște, pentru că-n linii mari a fost un pact creștin. Fără discuție, vă rog să nu vă-nchipuiți că Hitler și Stalin n-au avut acordul deplin al celorlalți doi creștini, Churchill și Roosevelt, ale căror nume nu vreau să le dau prin tărbacă, pentru că de... persoanele au apucat să devină ”efigii” istorice, spunându-se că: ”... plenipotențiarii semnatari din partea celor două părți au discutat în cadrul unor convorbiri strict confidențiale problema delimitării sferelor respective de influență în Europa răsăriteană. Aceste convorbiri au dus la următorul rezultat: ...
Articolul III.
Privitor la Sud-estul Europei, atenția este atrasă de către partea Sovietică privitor la interesul acesteia în Basarabia. Partea Germană declară dezinteresul politic total în această regiune.
Articolul IV.
Prezentul Protocol trebuie tratat de ambele părți ca unul strict secret...
...
Moscova, 23 august 1939. Pentru Guvernul Reichului german: I.V. Ribbentrop. Cu puteri depline din partea Guvernului URSS: V. Molotov”
Pornind de la acest protocol, în mai puțin de un an, Guvernul U.R.S.S. trimite Guvernului României NOTA ULTIMATIVÃ SOVIETICÃ, 26 iunie 1940:
”În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de Uniunea Sovietictică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.
Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării Basarabiei cu forța, ceea ce Guvernul sovietic a declarat nu o singură dată și descris în fața întregii lumi.
Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a rămas în domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezovlare rapidă a chestiunilor moștenite din trecut, pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, U.R.S.S. consideră necesar și oportun ca-n interesul restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.
Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic cu chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei părți de Nord a Bucovinei a cărei populație este legată în marea sa majoritate cu Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât și prin comunitatea de limbă și compozițiune națională.
Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părții de Nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. și populației Basarabiei prin dominațiunea de 22 de ani a României în Basarabia.
Guvernul U.R.S.S. propune Guvernului Regal al României:
1. Să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice Basarabia.
2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de Nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată (trimisă a posteriori!).
Guvernul sovietic își exprimă speranța că Guvernul român va primi propunerile U.R.S.S. și că acesta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. și România.
Guvernul sovietic așteaptă răspunsul Guvernului Regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent."
Antonescu dă RÃSPUNSUL Guvernului ROMÂN, 27 iunie 1940:
”Guvernul U.R.S.S. a adresat Guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, seara, de către Excelența Sa domnul Molotov, Președintele Comisarilor Poporului ai Uniunii Sovietice și Comisar al Poporului pentru Afacerile Străine, Excelenței Sale domnul Davidescu, Ministrul României la Moscova.
Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și Guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînțelegere între U.R.S.S. și România, Guvernul Regal declară că este gata să procedeze imediat, și în sprijinul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanând de la Guvernul sovietic.
În consecință, Guvernul român cere Guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea Guvernului sovietic, Guvernul român iși va desemna delegații și nădăjduiește că conversațiile cu reprezentanții Guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între U.R.S.S. și România.".
Hm!
Printr-o altă notă ultimativă ni se mai spune că: ”Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul Guvernului Regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește propunerea Guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia și partea de Nord a Bucovinei... pentru că Ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menționat al Guvernului Regal al României înseamnă accedarea la propunerea Guvernului sovietic, Guvernul sovietic, primind această explicație a domnului Davidescu, propune că: în decurs de 4 zile, începând de la ora 14:00, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești; Trupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de Nord a Bucovinei.
1. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă.
2. Guvernul Regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, a parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.
3. Să numească o comisie alcătuită din reprezentanți ai Guvernelor român și al U.R.S.S., câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor din Basarabia și partea de Nord a Bucovinei.
Guvernul sovietic insistă ca Guvernul Regal al României să răspundă la propunerea sus-menționată nu mai târziu de 28 iunie, ora 12:00 ziua (ora Moscovei)."
Și-a fost și...
”RÃSPUNSUL Guvernului ROMÂN, 28 iunie 1940
Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic.
Guvernul român ar dori totuși ca termenele de la pct. 1 și 2 să fie prelungite deoarece evacuarea teritoriilor ar fi foarte greu de adus la îndeplinire în 4 zile din pricina ploilor și inundațiilor care au stricat căile de comunicație.
Comisiunea mixtă, instituită la pct. 5, ar putea discuta și rezolva această chestiune. Numele reprezentanților români în această comisiune vor fi comunicate în cursul zilei.”.

Guvernul României, prin acest răspuns, n-a recunoscut, nici f...t, cum că-i vorba de o frontieră, referindu-se, exclusiv, la faptul că: ”se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate-n răspunsul sovietic”.
A urmat: Români, treceți Prutul!
Dar, dacă ești militar, când te oprești? Te oprești atunci când adversarul cere pace, ori armistițiu... ceea ce nu s-a-ntâmplat.
Antonescu i-a spus Regelui Mihai că un război se duce până la capăt (adică... adică i-a și spus: Majestate, demiteți-mă!; numai că Mihai l-a arestat), adică până ce adversarul cere pace, ori armistițiu. Boul de Rege Mihai, ei bine, abia pe 12 septembrie 1944, în numele Guvernului român, semnează Convenția de armistitiu cu Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și-al Statelor Unite ale Americii, care, la pct. 4, prevede: ”Se restabilește frontiera de stat între URSS și România, stabilită prin Acordul sovietico-român din 28 iunie 1940.”. Ulterior s-a-ncheiat un Tratat de pace la Paris, prin 10 februarie 1947 între România, URSS, Anglia, SUA, Australia, Bielorusia, Canada, Cehoslovacia, India, Noua Zeelandă, Ucraina și Uniunea Sud-Africană, în care se stipulează:
Art. 1. ”Frontierele României, indicate pe harta anexată tratatului de față (anexa 1) vor fi cele care erau în ființă la 1 ianuarie 1941, cu excepția frontierei româno-ungare, care este definită la art. 2 al tratatului de față”.
Iată cum, frontierele României fură stabilite, totalmente, printr-un pact, și mai ”abitir” printr-o notă ultimativă trimisă de către Guvernul URSS pe 26 iunie 1940, căruia Guvernul României nu-i dă de cap, până nu le va da, chiar în cap, cu documentul ăsta, drept răspuns, până și americanilor.

În clădirea veche a Parlamentului României, sub patronajul Președintelui Ion Iliescu s-a-ntâmplat ”Declarația Parlamentului României privind Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele acestuia pentru țara noastră, adoptată la data de 24 iunie 1991”, cu unanimitate de voturi, precizându-se că: ”În numele Poporului Român, Parlamentul României condamnă acest pact ca fiind ab initio nul și neavenit. Tot astfel trebuie să fie considerată și consecința directă a acestor înțelegeri secrete dintre Stalin și Hitler - Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 și 27 iunie, urmate de ocuparea cu forța la 28 iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herței, împotriva voinței populației din aceste străvechi teritorii românești, acțiune care a reprezentat o încălcare brutală a suveranității, independenței și integrității teritoriale a României”.

A, (istoricește!) am uitat să vă spun că: pe 24 decembrie 1989, Congresul Deputaților Poporului din URSS condamna semnarea Protocolului adițional al Tratatului din 1939... și-al altor înțelegeri secrete cu Germania, recunoscând că acestea-s (juridic vorbind!) lipsite de temei și de valabilitate, câtă vreme unii dintre semnatarii lor: ”... vin în contradicție cu suveranitatea și independența unor state terțe”; și că (a!), ”cu ocazia semnării Tratatului de neagresiune dintre Reichul german și U.R.S.S., plenipotențiarii semnatari din partea celor două părți (?!) au discutat, în cadrul unor convorbiri strict confidențiale, problema delimitării sferelor respective de influență-n Europa răsăriteană”; și că aceste convorbiri, vă spun eu, au dus la un rezultat vizibil și acum?

A, știți că fostul URSS deține recordul la capitolul uciderii oamenilor... marea lor majoritate fiind de prin Ucraina, și că Dumnezeu i-a iertat pe cei ce-au fost asasinați de către hoardele bolșevice în Albania, Belarus, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană (R.D.G.), Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România și Ungaria, dat fiind că așa au hotărât politicienii în 1939, printre care s-au numărat Churchill și Roosevelt și, din nou, Stalin, în 1945, printr-o simplă trăsătură de condei, ce-avea să fie tragedia altor două sau trei generații de după 1945?

S-au discutat astea?
S-au discutat!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!