agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2405 .



O zi devenita monotona
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mik3 ]

2010-02-03  |     | 



Parcă visam de mult la o astfel de zi.E aproape amiază, razele de soare îmi strâpung ploapele trezindu-mă.Sătul de pereții albi ai camerei ma-nbrac rapid, parcă speriat și ies pe ușă.Ieșind din bloc o briză caldă mă-nfioară, zăpada purpurie dă să se topească, parcă vine primăvara dar suntem doar la-nceputul lui februarie.Aud picăturile de apă cum cad din streșina de bloc zdrobindu-se de scările ce le cobor, și parcă simt eu durerea lor când se lovesc de pământ.Îmi aprind o țigară cu speranța că ma voi trezi la realitate și plec spre barul unde mi-am pierdut copilăria în fum și cafea.Iau autobuzul până în centru,nu vreau să pașesc astăzi.Uitându-mă în gol pe geamul autobuzului văd o persoană dragă, de mână cu al ei iubit, pășește pe zăpadă cu zămbetul pe buze( ahh, câtă nepăsare, îmi doresc și eu, măcar pentru o clipă să fiu nepăsător).Ajung în stația dorită, cobor și plec spre local. Intru acolo, lume e puțină, îmi comand o cafea și mă așez pe-o canapea liberă.Mă pierd cu gândul în cercurile de fum, definite de atătea vise și speranțe. Sosește și cafeaua mea, îmi pun doar două plicuri din trei, vreau să fie mai mult amară decăt dulce.Încep să mă întreb pe cine aștep sau ce caut eu aici, singur, răspunsul îl găsesc imediat, aștep ca viața să curgă căt mai repede, să scap de tot ce mă-nconjoară.Ce caut, caut liniștea interioară, tănjesc după ea de mulți ani. Sorbesc din cafea, sorbesc din țigară, timpul trece și apare monotonia făcănd ca timpul să pară mult mai lung. Mă-ntreb de ce nu mă distrez, de ce nu-mi sun prietenii, să fac cumva ca timpul să treacă într-un mod mai rapid. Dar uitasem, să mă distrez nu știu, prieteni sunt puțini, iar timpul va rămâne neschimbat. Sătul de fum, de amăgiri, scrum clătinându-se , vise spulberate, de speranțe ucise și gânduri negre, mă ridic de la masă, îmi plătesc consumația și ies din local fără să mă observe cine fără să-i pese cuiva...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!