agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1524 .



Prada
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Silverg ]

2005-07-05  |     | 



PRADA


Am avut un vis ciudat, un pui de coșmar abia ivit sub stele, într-o noapte de tuci. Se năștea atunci pentru ca apoi să mă urmărească ani de-a rândul cu imaginea sa fără ca eu să pot face ceva, fără să mișc măcar un deget din sân. Cum încercam să vibrez, neputința mă lega mai strâns. Ajunsesem un ghem. Neputința făcuse din trupul meu un fedeleș legat fedeleș. Mai lipsea un element ce o chinuia cu absența-i evidentă. Zilnic lega fedeleș fedeleșul fedeleșului și tot simțea că i-a scăpat ceva… “Proastă neputință, sufletul meu îți lipsește însă, pe el nu-l poți lega oricât ai încerca! Chiar dacă rezolvând ecuația imposibilului vei reuși, așa cobză el tot va vibra!”
Se făcea că eram într-un salon cu lume pestriță la o paradă a iernii, a hainelor de blană. Era zarva mare, ici, colo, se înălța câte o exclamație admirativă… Trecuseră caprele, oile, iepurii, astrahanul și dihorul, jderul, nurcile, vulpile albe, animalele exotice, trecu căprioara… Tot privind haina ce se depărta legănându-și coapsele m-am auzit strigat pe nume. Priveam nedumerit căutând direcția… Căutam înfrigurat glasul ce mă striga necontenit, căutam direcția cu ochii goi ațintiți pe busola sufletului. Glasul se depărta legănându-și coapsele într-o amară chemare… Nu voiam să înțeleg de unde vine acel glas. Alungam cu îndărătnicie undele ce se propagau, tânguitoare, până la mine. Degeaba… Au găsit ciocănelul, au spart nicovala, au coborât scărița ce dădea în interior. M-au surprins acasă! Apoi am încercat să alung privirile blânde ale ochilor de sticlă ai caprioarei, dar… m-a surprins și blânda acuzare tot acasă.
Deodată se produse o furtună de unde și priviri blânde-acuzatoare! Hainele căpătaseră glas, ochii de sticlă mobilitate și toate mă strigau și mă chemau și pe toate le alungam și toate mă găseau acasă și se văitau căutându-și trupul gol, jefuit… Nu-l găseau! Trebuiau să se întoarcă pe manechinele lor cu coapse unduioase. Trebuiau… Atunci m-am gândit: ce-ar fi dacă animalele ar avea o paradă a hainelor de blană? Sau… poate… pielea le vine mai… mănușă?!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!