agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Djamal Mahmoud[Djamal]

 
 Forța nu-i acelui puternic, ci a celui care știe să crească.(Leonardo sole) Djamal

Oraş de reşedinţă: Stockholm
Are limba maternă Are limba maternă


Biografie Djamal Mahmoud

Pagina personală web Djamal Mahmoud


 
Adresa directă a acestui autor este : 

Authorship & Copyright Protection (beta):
Google Profile:
 Colecţiile active ale acestui autor::

Cele mai recente texte introduse:

Poezie (775)
Presa (8)
Toate (801)

Cele mai recente texte introduse:

Comentarii:

Texte înscrise în bibliotecă:

Pagina: 17 : 16 : 15 : 14 : 13 : 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1

Strop :
Poezie 2020-01-25 (226 afişări)


Pagina: 17 : 16 : 15 : 14 : 13 : 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1

Pagina: 32 : 31 : 30 : 29 : 28 : 27 : 26 : 25 : 24 : 23 : 22 : 21 : 20 : 19 : 18 : 17 : 16 : 15 : 14 : 13 : 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1

Maria Del

OffTopic emilian

OffTopic marius nitov

Maria Del

raspuns

Teodor Dume

Liviu-Ioan Muresan

majeri andrei

majeri andrei

Liviu Nanu

Teodor Dume

OffTopic afisari

Cristina Sirion

Teodor Dume

Carmen-Manuela Macelaru

OffTopic alexandra mitrofan

OffTopic 12

Paul Bogdan

OffTopic o nelamurire

Bogdan G. Marin

Adriana Lisandru

Strainul

Teodor Dume

Amalia Cretu

razvan rachieriu

Fluerasu Petre

Dan Mihut&Adrian Bodnaru

Erate

Dana Banu

erata

Nuta Craciun

Teodor Dume

Liviu-Ioan Muresan

erata

mircea lacatus

Alberto M. Popescu

erata

Tamara Zub

florin caragiu

Cristina Sirion

Gelu Diaconu

ioana matei

Amalia Cretu

Maria Prochipiuc

Stanu Marius-Iulian

Cristina Rusu

ioana bolba

Contopirea albului

Raspuns

Cristina Sirion

Teodor Dume

erate in raspunsul pentru Adrian Suciu

erate

Tamara Zub

Liviu-Ioan Muresan

Cornel Stefan Ghica&Teodor Dume

Adrian Suciu

mircea, victor, ioana

Nicolae Popa

Bogdan Nicolae Groza

Tamara Zub

Liviu-Ioan Muresan

====ok

Raspuns

majeri andrei

razvan rachieriu

Teodor Dume

Ioana negoescu

Cornel Stefan Ghica

Teodor Dume

Sorin Despot

ioana matei

Radun Gabor

Nicolae Diaconescu

Mahmoud Djamal

ioana bolba

Ioan- Mircea Popovici

Csiborg Mirco

Nicolae Popa

Carmen-Manuela Macelaru

semn

Liviu Nanu

Raspuns

Anca Anghel Novac

poezie

Iliescu Emil

Teodor Dume

Carmen-Manuela Macelaru

Raspuns

marius nitov

Victor Țarină

Carmen-Manuela Macelaru

Teodor Dume

Tudor Negoescu

Burlacu Ioan

Maria Tirenescu

Nicolae Popa

...

ioana matei& Liviu-Ioan

+

Raspuns

Paul Bogda/răspuns

Erate

Paul Bogdan

Paul Bogdan

dan plesa

ioana bolba

Ecaterina Bargan

Teodor Dume

L a multi ani

Fluerasu Petre

Carmen-Manuela Macelaru

Liviu-Ioan Muresan

Parere

Plopeanu Petrache

Ioan- Mircea Popovici

Teodor Dume

Romulus Campan

Adelina Manea

Gelu Diaconu

Ioan- Mircea Popovici

Victor Țarină

Mihai Tița

dan mihut

Laura Soltuzu

tincuta horonceanu

Victor Țarină

marius nitov

Ecaterina Bargan

Dana Banu

Lacatus Daniel

Victor Țarină

Carmen-Manuela Macelaru

Carmen-Manuela Macelaru

Victor Țarină

Teodor Dume

OffTopic Constantin Rusu

OffTopic Constantin Rusu

OffTopic Corneliu Traian Atanasiu

OffTopic Cristina Rusu

Ela Victoria luca

La multi ani

raspuns

Bogdan Nicolae Groza

ioana bolba

Ioan- Mircea Popovici

Alex Tocilescu

Doru Emanuel Icnor

Dan Norea

ioana bolba

sem

Mihai Tița

ILIESCU EMIL

raspuns

OffTopic Vasile Munteau

parere

OffTopic Srefan Ciobanu

Dan Carlea

Ioan- Mircea Popovici

Ioan- Mircea Popovici

vântul

Lacatus Daniel

Oana Popescu-Cârlova

Alberto M. Popescu

Neda Simona

Ligia Parvulescu

Tudor Negoescu& telepatie

Dana Musat

popescu adriana

Adriana Popescu

erată

Alin Pavel

Adrian Firica

Liviu Nanu

Liviu Nanu

Carmen-Manuela Macelaru

Teodor Dume

vranceanu neculai

Ioana Barac Grigore

Teodor Dume

Vasile Mihalache

Doru Emanuel Iconar

Victor Țarină

mircea lacatus

Dana Banu

Doru Emanuel Iconar

Teodor Dume

Raspuns

Raspuns

*****

George Daryoung

George Daryoung

secolul 50

Doru Emanuel Iconar

dan herciu

Bogdan Nicolae Groza

karla zercicov

Raspuns

Ciudat

Carmen-Manuela Macelaru

Teodor Dume

ioan&dan herciu

mircea lacatus

Valeriu Sofronie

Oana Popescu-Cârlova

Cristi Marble

Teodor Dume

Ionescu Alexandru

???

Raspuns

Doru Emanuel Icnor

Victor țarină

Vasile Mihalache

dorin cozac

Teodor Dume

ioana bolba

Ionescu Alexandru

raspuns

Bogdan Nicolae Groza

33

am inteles

Carmen-Manuela Macelaru

mircea lacatus

L a multi ani

La multi ani

Dumitru Andrei

OffTopic La mulți ani

razvan rachieriu& Ligia parvulescu

Victor tarina

La multi ani

Victor Tarina

raspuns

Luminita Suse

OffTopic George

ion pascal vlad

Carmen

Victor Tarina

erata

Leonard Ancuta

raspuns

semn de prietenie

Erata

Ecaterina Baragan

Radun Gabor

Vasile Mihalche

Alina Emandi

Dana Banu

raspuns

gand

poezia

Rima

gand

semn

semn

semn

L a multi ani

ioana bolba

Victor Tarina

Sorin Rosca

Teodor Dume

as veni cu placere dar...

Radun Gabor

majeri andrei

Raspuns

raspuns

majeri andrei

majeri andrei

Petruț Pârvescu

Leonard Ancuta

semn

semn

La revedere dar........

Victor Tarina

semn

Manolescu Gorun

Dumitru Andrei

Teodor Dume

Carmen-Manuela Macelaru

semn

Raspuns

ecaterina baragan

OffTopic erata

OffTopic :::::

semn

Victor Tarina

semn

Darjan Tanta

șoapte

Elia David

semn

erate

Alina

George Asztalos

Adrian Munteanu

Adrian Munteanu

erata

laurentiu enache

Vasile Mihalache

semn

semn

Daniel Puia-Dumitrescu

Teodor Dume

florin caragiu

Teodor Dume

TEODOR

Felicitari

Claudia Radu

Ștefan Doru Dăncuș

sorin ene

O variantă

semn

nicolle

maria lughi

ion pascal vlad

semn

Stefan Doru Dancus

Stefan Doru Dancus

Carmen

Liviu Nanu

dan herciu

Leonard Ancuta

Anni-Lorei

Adina Ungur

Elena munteanu

semn

semn

semn

TUDOR DUME

Carmen

Leonard Ancuta

erata

Bogdan

george pasa

george pasa

erata

silvia coloianu

Carmen

de pe malul Eufratului

Marilena

Bogdan

daniel aporof

Vasile Mihalache

mircea lacatus

Alberto

Victor Tarina

Camelia Radu

Alice

heghedus camelia

L a multi ani

semn

nastia

silvia coloianu

Lucian

Eduard Rosentzveig

erata

Leonard Ancuta

nicolae

L.iulian iuri

Nicolae Popa

Laura Cozma

Maria Prochipiuc

ioana matei

Camelia

Sesizare

laurențiu enache

L.iulian iuri

dan herciu

Victor Tarina

Dana Banu

Lucian

ioana bolba

Stefan Doru Dancus

Victor Tarina

Camelia

Carmen

silvia coloianu

Anaid Siana

Plopeanu Petrache

Victor Tarina

Alice Diana

dan plesa

Anni-Lorei

Bogdan

semn

Claudia Radu

nicolae tomescu

Ela

parere

carmen

Bogdan

OffTopic stiu

carmen

Felicitări

Haiku

Lucian

L.iulian iuri

sebastian brei

Dana Banu

paul blaj

Ioana negoescu

Amalia

Silvia Coloianu

succes

Anni-Lorei

Anni-Lorei

OffTopic erata

OffTopic ionuti

mircea lacatus

Tosa Claudiu

ioana bolba

Claudia Radu

Bogdan

dan

erata

Mihai

erate

Dana Banu

heghedus camelia

Victor Tarina

*

heghedus camelia

mircea lacatus

carmen

Lacatus Daniel

mircea lacatus& ioana

Victor Tarina

Raspuns

I.iulian

Luciana grosu

Dana Banu

Cristina Rusu

L.iulian iuri

nicolae

Valeriu Sofronie

Lacatus

Ligia

Ioan- Mircea

Magdalena Dale

Ligia

Ramona

te felicit

Dobitoci

Paul

Pop Aurel

Ioan-Mircea

Dan Carlea

Viorel Gaita

succes

Haiku

Gligore

jianu liviu

ioan

silviu

Raspuns

Florin

mircea

Doru Emanuel Icnor

însorit

Alberto

Alberto

Gramatică

Alberto

Lacatus

Gheorghe Pasa

razvan rachieriu

Mihai

nica madalina

Ana

Gelu Diaconu

Cristina

L.iulian iuri

Lentile

Raspuns

Rugescu Ioana

cosmin dragomir

Ligia

cosmin dragomir

Rugescu Ioana

Paul

Carmen

Dana Stefan

Tamara zub

Carmen

Leonard

Nicolae Popa

Sorin Rosca

Victor tarina

Nicolae Popa

dan

Victor Tarina

Dan Carlea

Traian Rotarescu

Rugescu Ioana

*

adriana barceanu

Gelu Bogdan

Cristina Rusu

Tamara

Gelu

*

Valeria

Stefan

Nicolae Tase

Medeea

Ela

Dana Banu

Carmen

Leonard

Dana Musat

dan

*

Traian

Bogdan

ioana bolba

Anni-Lorei

Elena Toma

Sorin Rosca

Tosa Claudiu

Amalia

Ramona

heghedus camelia

Leonard

Dana Banu

Carmen

L.iulian.iuri

Dana Banu

Nu

Victor Tarina

Paul

Oana Izbasa

Atelier

cezara

semn

dan plesa

se înclină si copacii inverziti pentru o femeie ca tine

Carmen

Victor Tarina

Gheorghe pasa

dan plesa

Victor Tarina

Cristina Rusu

Stefan

Dana Stefan

felix nicolau

Cristina Rusu

Flavia Teoc

Eduard Rosentzveig

Ela Victoria Luca

Raspuns

heghedus camelia

Typo

Leonard

Paul

Femeie

Liviu Nanu

Costin Tanasescu

Alina Manole

Sorin Rosca

Stresini

Pungi

Bravo

Alice

Maria

Maria

niciodată

Paul

Dana Musat

Mahmoud Djamal

Eduard Rosentzveig

Eduard Rosentzvelg

semn de prietenie

Erata

mircea lacatus

Flavia

Tamara

CROCO

Flavia

Sorin Rosca

razvan rachieriu

Mihai

Sorin Rosca

tristih

Cristina Rusu

Amalia

Cristina Rusu

Editori

victor tarina

Dana Banu

Stefan

OffTopic semn

semn

Fluerasu

semn

Raspuns

Monica

OffTopic Cezara

Ramadanul

Paul

Paul

Monica Mihaela Pop

va salut si va doresc succes

Amalia

erata

Dana Banu

Adela

Dana

La mulți ani

Adina

Elia

Marinescu Victor

Filip Ruxandra

marionete

marionete

titlu

seamn

Costin Tanasescu

mai citeste

Amalia

Gheorghe pasa

Dumnezeu doarme gol pe pamant

proza

Cluj

erata

Costin

Agonic

Radu Tudor Ciornei

OffTopic Marschal

Pasa

Cristina

Raspuns

O citire insorita

Dana Stefan

Adela te iubim

tristih

Un poet pe gustul meu

Dan Constantin

Silviu Vasile

Carmen

Carmen

semn

mircea

OffTopic semn

OffTopic semn

OffTopic Erata/Siria

OffTopic Un salut , marhaba

steluta*****

Petrut

Amalia Cretu

Simplu&profund

Dan Cârlea&Daniela Șontică

Anca Anghel Novac

Paul

Adriana&Paul

Tosa Claudiu

Cornel

Bogdan

De ziua ta

anii, dan, dumitru

OffTopic Amalia Cretu

Amalia Cretu

Romulus

nicoale

Manulescu Gorun

Gorun

Multumesc

depinde de femeie

felicitari

raspuns

majeri

Ioana Geacar

Ioan-Mircea Popovici

Ioan-Mircea Popovici

Ioana

raspuns

milos petru

nicolle

valeria

Amalia

Amalia

nicolle

Cristina

valeria

Cristina

Anni

cezara

Ramona

Amalia

Magdalena

Amalia

cristina

Dana Stefan

Florina

Gheorghe

Laurentiu

frumos

florin caragiu

milos petru

Adriana Giurcă

semn

erate

Ramona

Cornel Ștefan

Manolescu Gorun

Laura& Cosmin

Laura

erata

Codruta Nistor

laura

Paul Gorban

cezara

Adela*****

diana

Victor

Ramona

Anaid Siana

razvan

Haiku

mici poeme eventual

Lacatus

titlu

salut

livia stefan

porți

erata

explicit

vers clasic dar ...

final

tanka

Erata

Haiku

Cristina

tăcerea

*****

nica mădălina

Tăcerea

mircea

Ioan-Mircea

Adelina Ionescu

Cristina Rusu

Magdalena Dale

Magdalena

Flurerașu

Dana

felicitări

Marian C Ghilea

Fluerasu Petre

Maria Del

Buna dimineata

răspuns

florin caragiu

Cornel

Becali

Mihai

Nebun

dumitru

nu-i

Mihai Robea

Gheorghe Pașa

Bogdan

razvan rachieriu

Elia David

Cristina

Anne Marie

Negru Nicolae

Manolescu

laurentiu

Tăriceanu

semn

Nicolae N.Negulescu

Semn

privet

Joc potop

nică mădălina

costel

simplu

urare

razvan

OffTopic nicolle pierre

Erata

.........

Florian

Știai

*******


Pagina: 32 : 31 : 30 : 29 : 28 : 27 : 26 : 25 : 24 : 23 : 22 : 21 : 20 : 19 : 18 : 17 : 16 : 15 : 14 : 13 : 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1

Când nu mai cântă semințele
Poezie de Eugen Evu

Miracolul
Poezie de Eugen Evu

Poezia română
Poezie de Eugen Evu

Amintirea morilor de apă
Poezie de Mircea Micu

Leagănele
Poezie de Gellu Naum

Eftihia
Poezie de Gellu Naum

Ceremonii
Poezie de Gellu Naum

vasco vasco
Poezie de Gellu Naum

Triunghiul
Poezie de Gellu Naum

dacă n-aș fi fost silit să vorbesc
Poezie de Ioan Es. Pop

sunt un bărbat singur
Poezie de Ioan Es. Pop

Nano aforisme
Personale de Eugen Evu

Omar Khayyam
Eseu de Eugen Evu

Prenupțială
Poezie de Eugen Evu



Biografie Djamal Mahmoud

"Condeiul meu visa-n cerneală
Că-noată-n cer purtat de versuri
Gingașe aripi de petală
Crăiese ce adie-n mersuri".
București-2006
(Djamal MAHMOUD)




Djamal MAHMOUD,( Gamal Mahmoud) născut la dată de 04/Mai/1962, în orașul Rakka-Siria, unde a copilărit și a terminat liceul în școlile acestui oraș.
A urmat cursurile de pregătire de limba Română în orașul Craiova, după care a absolvit facultatea de medicină generală din Cluj-Napoca,România.
Debut editorial, volumul de versuri, "DECE", editura, Daco-press, Cluj-Napoca,România, 1995.
Publică în:
Revista "Tribuna"-Cluj-Napoca.
Revista Haiku al societății române de Haiku.
Revista literară "Vatra veche"-Târgu-Mureș.
Revista de cultură "Viața de pretudindeni", condusă de Sabin Bodea.
Cotidianul Mureșan "Cuvântul Liber"-Târgu-Mureș.
Revista "Actualitatea literară".
Revista "Oglinda literară".
Revista "Citadela"-Satu Mare.
Revista "Feed Back-Iași".
Revista Litere-Târgoviște.
Revistă "Singur"-Târgoviște.
Revista "Ecoul" ARP.
Revista "Tânărul scriitor",ARP.
Revista "Viața literară".
Revista "Nova Provincia Corvina"-Hunedoara.
Revista "Climate literare", Târgoviște.
Revistă "Fereastra".
Revista "Aromonii culturale".
Revista "Regatul cuvântului".
Revista"Nomen Artis – Revistă de Cultură Universală
~ Dincolo de Tăcere
Revista "Spații culturale".

Afilieri:

-Membru al Societății române de Haiku, București.
-Membru al Asociației mondiale de Haiku(WHA), World Haiku Associations, Tokyo.
-Membru al Asociației scriitorilor de limbă română din Quebec, Canada.
-Membru al orginazației arabe"Poeți fără frontiere".
-Membru al ligii scriitorilor "Foenix-Aaram-Siria".

Antologii&Volume colective:

-Prezent în antologii din România și din străinătate:
1-World Haiku 2009, No5, în care sunt antologați 177 de haijini din 25 de țări, din România: Mahmoud Djamal, Magdalena Dale, Vasile Moldovan, Marius Chelaru și Valentin Nicolițov, cartea a fost editată de directorul și co-fondatorul asociației mondiale de haiku( World Haiku association) profesorul Ban,ya Natsuishi, editura Shichigatsudo-Tokyo-Japonia,30-01-2009.
2-A două carte a întâlnirilor, coordonată de poetul și publicistul Eugen Evu-editura Astra-Deva-România,Decembrie-2008.
3-Antologie de poeme și comentarii, coordonată de valentina Becart-editura-Paneurope-Iași-România2008.
4-Antologia "Virtualia 7", coordonată de Alina Manole,editura Pim-Iași-România-2008.
5-Mișcarea culturală din Rakka, o carte bibliografică
coordonată de scriitorul Sirian Subhi Dsuki صبحي دسوقي
publicată la editura Kiwanhouse-Damasc-Siria,2008.
6-A treia carte a întălnirilor de poetul Eugen Evu, seria Corvina, Deva, România-2009.
7-Antologia "Virtualia 8", coordonată de Alina Manole, Editura Pim-Iași,România, 2009.
8-Antologie de poezie, 55 de poeți contemporani(Pagini alese), coordonată de Valentina Becart, editura Arhip Art, Sibiu, România, 2010.
9-"Primul Cocor", volum colectiv de haiku, Ed.Grinta-Cluj-Napoca,România,2009.
10-"Diminețele cocorilor", volum colectiv de haiku, Ed.Grinta, Cluj-Napoca, România, 2010.
11-"Când greierii tac", antologie română de haiku, realizată de actualul președinte al societății române de haiku, poetul Valentin Nicolițov, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de haiku în România, editura societății scriitorilor români, București, 2010.
12-"Apus de soare", antologie de haiku în limbă franceză, unde sunt prezenți: 64 de poeți, din Canada, Franța și România, dintre care subsemnatul Djamal Mahmoud, poet sirian de expresie română, cartea a fost coordonată de către poetul și președintele societății române de haiku, Valentin Nicolițov, Editura societății scriitorilor români, București, 2010.
13-Antologie "Romeo Julieta"-la Mizil-2011.
14-Antologie "Vama literară"-2012.
15-Antologie "Confluențe lirice"-2012.
16-Meridaiane Lirice, Aripi de vis, Antologie a poeiezie contemporane-2012, Editura Aromonii culturale.
17-Cele mai frumoase poezii(confluențe Lirice 2013).

Cărți publicate:

1-"DECE", volum de versuri, Ed.Daco-Press, Cluj-Napoca, România, 1995.
2-"Pe muchiile cercului", volum de versuri, 112 pagini, Ed.Brumar, Timișoara, România, 2010, prefața: Eugen Evu, coperta4: Felix Nicolau, editor de carte: Robert Șerban.
3-"Albe&reci", volum de versuri, 122 pagini, Ed. Vinea, București, România, 2010, Prefața:Șerban Foarță, postfața: Alex Ștefănescu, Gheorghe Grigurcu, Octavian Soviany, Florin Caragiu,clapeta1:Nicolae Tzone, redactor de carte: Nicolae Tzone.
4- "Le Berger des rochers"(Păstorul de stânci), volum de versuri în limba franceză, tradus de Nicole Pottier, Editions Clapas, France, 2010, Preafața:Nicole Pottier,Eugen Evu, Postfața:Angela Nache Mamier, redactor de carte:Poetul francez Cristophe Liron.





Premii:
-Premiul doi la concursul internațional de Haiku, (secțiune română), organizat de Societatea română de Haiku(Revista Haiku), 2010.
-Mențiune, la concursul din cadrul festivalului internațional de poezie din Mizil, 2011.


Referințe:
Șerban Foarță, Alex Ștefănescu, Gheorghe Grigurcu, Florin Caragiu, Octavian Soviany, Nicolae Tzone, Felix Nicolau, Eugen Evu, Angela Nache Mamier, Nicole Pottier(Prefețe&Posfețe),
Florin Grigoriu (în filele din istoria Haiku-ului, colocviul național de Haiku din Constanța, Mai, 2010), Eugen Evu(în A doua carte a întâlnirilor, Despărțiri De Plural sau Ieșiri Din Sistem, revista Agero, Nova Provincia Corvina, Revista Zona@literară-nr.1-2,2011), Cezarina Adamescu(Agero, Sferaonline, Cotidianul Cuvântul Liber, revista Slova Creștina), Ionuț Caragea(O lacrimă pură în deșertul poeziei contemporane,Revista Singur, Sferaonline, Luceafărul și în cartea sa esențe lirice), Cella Negoiescu(Slova Creștina, cetatea lui Bucur, antologia 55 poeți contemporani, etc),Paul Gorban(Djamal Mahmoud sau despre poezie într-un timp al terorii, Revista Feedback-Iași,NR.5-6, 2010,(pagina 28), Ioana Geacăr(Djamal Mahmoud&Pe muchiile cercului, Revista Noua), Liviu Ofileanu(Albe&reci-Djamal Mahmoud, Revista litere,nr.2(131)febrauarie2011), Constantin Buiciuc(În ziarul actualitatea, nr.671 din 12-18 Martie, 2010).

-Cartea mea, Albe&reci, a fost prezentată la târgul cărții de poezie, 2010, uniunea scriitorilor din România, bookfest 2010, București, etc.
-Volumul de versuri Păstorul de stânci, tradus în franceză de poeta Nicole Pottier, a fost prezentat la festivalul de poezie din Franța, Lodeve,(Voix de la Mediterranee), unde au fost recitate câteva poeme de către poetul francez Christophe Lirone și care au fost destul de apreciate de publicul prezent, așa cum afirmă dânsul într-un mail trimis mie azi 29 iulie, 2010(I had the pleasure to read yours poems in Lodeve and they have been appreciated by the presents persons!!!)
Cordialement
Christophe Lirone


Poetul-medic este unul sobru și de-o acuratețe exemplară, – cu-atât mai mult cu cât, se înțelege, graiu-i matern e, față de română, unul exotic pe de-a-ntregul.
Tot exemplară, pe cât cred, este și buna lui credință: Djamal Mahmoud nu are nici urmă de cinism (contrar multora dintre confrații săi români).
Ceea ce admir, însă, mai cu seamă, la acest poet ce, simultan, e și „de aici”, și „de acolo”, ar fi subtilele notații, imaginile fulgurante, revelațiile cutărei simplități ținând de ochiul său onest, „concret”, discret și, totodată, clair-voyant: „pleoapele încă se desfac/ da da încă se desfac/ ochii îmi privesc în tăcere/ clipele ce se crucifică pe liniile palmei [...]/ mâinile mă ajută și acum/ să-mi acopăr ochii/ între plecăciuni/ tăcerea/ vine într-un șervețel alb/ să-mi șteargă petele”.
După cum vede-se cu ochiul liber, ultimele trei versuri aduc a hai-ku involuntar (Djamal Mahmoud fiind, altminteri, și hai-kuist, să zicem, atitrat), ca și, de altfel, într-o poemă, alta, ultimele două (în care nu atât rafinamentul e, îndeosebi, evidențiabil, cât pertinența/per-cutanța asocierii: „m-am foit puțin/ ai simțit/ închideai fermoarul/ rochiei tale albe/ voi tăcea ca un sâmbure/ în tine”.
A se vedea, nu mai puțin și versurile următoare: „dumnezeu este o pernă/ pe care îmi adorm iluziile [...]/ cearceaful alb/ e mormântul în care mor în fiecare zi”.
N-aș încheia liniile acestea, prea-sumare, fără să semnalez un text cu totul admirabil, și anume: „în fiecare palmă/ aveam câte o piatră/ le frecam una de alta
până când/ îl vedeam pe dumnezeu/ alergând roșu/
printre copaci”, – în care Epoca Silexului, dacă vreți, face casă bună cu „dumnezeul roșu”, ieșit, parcă, din penelul lui Gauguin.
(Șerban Foarță)





Pentru Djamal Mahmoud poezia este calea(nu doar cea mai plauzibilă, dar și cea mai sigură) de a ajunge la miracol, de a-l prevedea și "vedea", altfel spus de a/l presimți, de a-l trăi și retrăi. Când scrie:"sunt regele apei acum/la comanda mea i se mișcă valurile/când obosesc o usuc bătând din palme doar/o transform în mormânt/și mă înfig în el", el este deopotrivă un poet și valoros și autentic.
Viziunea aceasta denotă și(o suspectă, dar greu de atins în ordine strict poetică)familiaritate cu tragicul.
Modul cum personajul poemului devine din "Regele apei"(care la numai un gest al său-miraculos, altfel cum?-își "mișcă valurile")stăpânul unul "mormânt regat"-cred că pot utiliza această sintagmă-nu poate fi "scris" decât de cineva care vorbește fără efort cu poezia și care "aude" vocile secrete ale acesteia.
(Nicolae Tzone)



Djamal Mahmoud – poet român

Francezii oferă premii străinilor care scriu în limba lor. Noi îi ignorăm pe autorii originari din alte țări capabili să se exprime în română. Mi-aduc aminte ce mult m-a impresionat un chinez, Gao Xing, care vorbea limba noastră mai bine decât mulți dintre noi deși nu fusese niciodată în România. O învățase exclusiv din cărți. L-am întrebat de ce anume a făcut această alegere. Mi-a povestit că, adolescent fiind, învârtise la întâmplare butonul aparatului de radio și auzise deodată pe cineva vorbind într-o limbă complet neinteligibilă pentru el, dar melodioasă. A hotărât atunci, pe loc, să se dedice limbii care îl cucerise cu muzicalitatea ei. Dacă ar fi fost după mine (dar niciodată nu e după mine), i-aș fi oferit o medalie pentru opțiunea lui (și, bineînțeles, pentru traducerea a zeci de scriitori români în chineză).
La fel de mult mă impresionează faptul că sirianul Djamal Mahmoud, originar din exoticul Rakka, scrie poezii direct în limba română. Și încă într-o limbă română aleasă. Ar fi bine dacă toți autorii români ar stăpâni la fel de bine ca el cuvintele românești.
Sensibilitatea poetului diferă totuși, într-o oarecare măsură, de a noastră. Autorul sirian este mai atent la peisaj decât sunt poeții noștri de azi. La noi, însăși noțiunea de „natură” pare demodată și ne face să ne gândim mai degrabă la cauza pentru care luptă ecologiștii decât la alunecarea norilor pe cer sau la zbaterea calmă a mării. Djamal Mahmoud pare să trăiască direct „în lume”, nu într-o locuință meschină, este un fiu al naturii, pe care o simte oriunde s-ar afla. El evocă marea sau cerul spontan, chiar și când își portretizează mama:
„nu spune nimic valului / lasă-l să se izbească de mal / să danseze ca un șarpe în brațele stâncilor / până vei cădea-n tăcere // cerul are pliscuri de porumbei / cerul are pliscuri de șoimi / mama are fruntea tăcută”.
Se mai observă în versurile citate și o cruzime delicată, de pensulă subțire, a observației, specifică spiritului oriental.
Dar Djamal Mahmoud nu este doar un oriental, este Djamal Mahmoud. El se distinge de alți poeți prin discreția elaborată a poeziei sale. Nu este vorba, cu alte cuvinte, de acea discreție inevitabilă și dezolantă care le este proprie autorilor lipsiți de temperament artistic, ci de capacitatea de a ordona elegant trăirile cele mai răvășitoare, de a le comunica ritualic, pentru a obține maximum de receptivitate din partea cititorului:
„trag perdelele / nimeni nu-mi ține de urât / doar fumul de țigară / târâș intru în ecranul computerului / n-am învățat mersul pe vârful degetelor încă / târâș intru în căutarea unei poezii / a unui dumnezeu / târâș până îmi tocesc / genunchii coatele / până adorm cu tasta între buze”.
Se mai poate remarca și ironia fină – o irizație de ironie, abia sesizabilă – practicată de poet:
„două lucruri insistă de atâta vreme / să le definesc / patria și religia / fiți cât se poate de atenți / la mișcările mele de mâini și de buze / cred că am găsit în sfârșit / cea mai corectă definiție / și totuși mă întreb în afară de arbori / oare va exista cineva / care să înțeleagă exact ce vreau să spun”.
Să-ți fie teamă să le vorbești oamenilor despre patrie și religie, întrebându-te dacă nu cumva doar arborii te vor înțelege, iată un mod de o gingășie fără seamăn de a-i ironiza pe semenii angajați într-o slujire violentă, zgomotoasă și de multe ori demagogică a țării și a divinității. Pe de altă parte, însuși faptul că în acest poem poetul nu definește patria și religia reprezintă o definire diafană.
Mă întorc însă la bucuria de a citi versurile unui sirian scrise direct în limba română. Ce proprietate a termenilor! Ce simț al nuanțelor semantice!
„pleoapele încă se desfac / da da încă se desfac / ochii îmi privesc în tăcere / clipele ce se crucifică pe liniile palmei / fiecare înviind din moartea sa o altă clipă / culorile se dezbracă între morțile lor / de întuneric”
A scrie pleoapele se desfac înseamnă pentru mine deja un certificat de cunoaștere a limbii române în esența ei. Iar a scrie ochii îmi privesc în tăcere clipele ce se crucifică pe liniile palmei fiecare înviind din moartea sa o altă clipă repezintă pentru mine o dovadă că în literatura română a apărut un nou poet: Djamal Mahmoud.
(Alex. Ștefănescu)

Între yang și yn

Citind versurile lui Djamal Mahmoud, născut în Siria, în 1962, devenit medic în țara noastră, scriind în limba română cu o surprinzătoare proprietate, nu putem a nu avea în vedere raportul Orient-Occident. Neîndoios, acest poet s-a „occidentalizat” în bună măsură, precum foarte numeroși congeneri ai d-sale, afirmați în planul activităților intelectuale. Nu mai puțin, elementele funciare ale Orientului de obîrșie persistă în poezia ce ne-o oferă, aidoma unor fantasme izvorîte din straturile adînci ale ființei ce nu încetează a o bîntui. Fantasme ilustrative pentru semnificația simbolică a celor două puncte cardinale, cărora le corespund peisaje contrastante. Dacă Occidentul e toposul toamnei, al norului și mlaștinii, al materiei amorfe, stagnante, Orientul reprezintă primăvara, lumina, căldura, cerul însorit. În gîndirea chineză, cele două mari energii complementare sunt numite yn, puterea feminină, glacială, pasivă, și yang, puterea masculină, caldă, dinamică. Apartenența răsăriteană a lui Djamal Mahmoud e mărturisită fără echivoc: „spre răsărit ne îndreptăm / peste bosfor se învîrt roțile / îl zăresc pe saul călare / cu o cruce mare în mînă / ea mă privește / i se văd doar ochii ca de șoim încătușat / din ei saltă deșertul în căutarea ploii / privirile ni se sărută deasupra apei // caut pustiul în fiecare / ochi de femeie” (pod). Dar confruntarea cu Apusul nu rămîne fără urmări. Acesta e resimțit ca un mediu închis care terifiază ființa, ca o temniță strîmtă ce o sufocă. Reacțiile la acest spațiu advers sunt energice: „între sufletul meu și văzduh / e un trup și o cămașă de forță” (pînză umedă). Sau: „îmi înfig picioarele într-un sac de piele / făcut la comandă / la cea mai veche fabrică de saci / de pe pămînt / (…) mă ghemuiesc în el / las o mică fereastră cît o nară de om / ca să pot lua din cînd în cînd / cîte un pumn de aer / ca să pot privi spre cer / din această grămadă de gunoi / unde sunt abandonat ca un prunc nedorit” (singur). Autorul pare a suferi așadar de o claustrofobie determinată de o spiritualitate geografică. Eliberarea de o asemenea teroare cu abisale rădăcini se produce prin viziunea spațiului deschis spre „un cer / ce se face / din ce în ce mai înalt” (sticlă). Spiritul i se regăsește prin senzația lărgimii, a golului primăvăratic, germinator, ce rezonează în încăperile spațioase, cu ziduri însuflețite de culori tonice, cu ferestrele deschise către univers: „geamurile sunt larg deschise în camera mea / portocalele atîrnă de crengi încă necoapte și verzi // stăteam pe o bancă într-un parc / cărările erau goale copacii la fel de goi / ochii tăi erau verzi atît de verzi / iar pămîntul atît de alb și umed / ne sărutam doar / ne sărutam sorina // în casa mea sunt camere mari și multe acum / pereți colorați și înalți” (tablou). Pe acest fundal energetic predomină stihia masculină, yang. Învolburarea erotică se înalță pînă la patetism: „khayam / nu avea doar plantații de nisip / nici esenin / mai multe sînge decît țarul / ah de ai ști / cîte femei se aștern în mine / și cîte deșerturi am de stins acum” (esenin).
Sufletul universal la care sufiștii raportează Orientul pulsează în eul poetului care, pe de-o parte, se simte cufundat în tenebrele occidentale, pe de alta se pune în legătură organică cu regnurile. Acest simțămînt de comuniune cu materia cosmică îi corijează torpoarea, îi întoarce fața către simbolismul originar: „a trecut destul timp de cînd mă gîndesc / să mă ridic / s-a întrerupt curentul / atîta beznă s-a făcut în jur / încît nu mai văd absolut nimic / copacul pe care-l priveam din geam / și-a mutat rădăcinile în tălpile mele / acum sunt un arbore cu vezica urinară plină” (mobila de bucătărie are aceeași culoare). Între viață și moarte granița devine permeabilă, sîngele are gust de lămîie, bardul se simte un rege al apei, într-o susținută convivialitate a structurilor materiale și spirituale ale lumii. Metamorfozele materiei nu-i ocolesc făptura corporală, întrucît din umeri i se ridică două stoluri de păsări migratoare, pasionate în așa grad de linii și cercuri încît izbutesc a alcătui, cu arca din capul său, cruci, semiluni, stele cu șase unghiuri. Cuprins de o frenezie a ocultelor comunicări, poetul se declară capabil a modela obiecte din substanța uranică: „am adus cerul în camera mea / am croit din el costume cămăși / rochii arăbești / și chiar cîteva pijamale / din petice / am făcut un cîine / pe care îl scot la plimbare / în zilele de vineri sîmbătă și duminică” (lanțuri). În aceeași atmosferă de witz melancolic, suntem informați că „trecutul are miros de blană de urs” și că un ceas de perete „își scoate limba printre aburi / arătîndu-ne ora exactă” (mozart). De cele mai multe ori însă domină nota gravă a contemplației absorbante. O contemplație de un misticism sui generis, în care subiectul se revarsă în obiect, devine partea integrantă a acestuia: „m-am foit puțin / ai simțit / închideai fermoarul / rochiei tale albe // voi tăcea ca un sîmbure / în tine” (hibernare). Aceeași comuniune duios-informațională funcționează între entitatea umană și cea vegetală, ca un ceremonial al integrării într-o absconsă unitate. Autorul se reazemă de trunchiul unui palmier care-l mîngîie cu aerul din palma sa, istorisindu-i diverse întîmplări, bunăoară că a fost plantat într-o zi de toamnă, la aceeași oră la care i s-a născut interlocutorul: „în casă nu era nimic verde pe atunci / în afară de el și de ochii mamei” (umbra). Nu lipsește nici fachirismul (forma dură, sacrificială prin masochism, a aceleiași comuniuni): „sorin are gura plină de cuie / cu privirea-n jos le scoate unul cîte unul / le înfige-n tălpi ca niște rădăcini” (cuie). Avem a face aici cu un neastîmpăr al materiilor fecunde, același din care au izvodit figurile unei zeități cu mai multe brațe și cu mai multe capete.
Dar se ivește și un moment în care autorul nostru resimte insuficiența materiei, năzuind spre un contact imediat cu divinitatea. O astfel de năzuință e formulată tranșant, ultimativ, într-o manieră ce nu mai corespunde echilibrului luminos, extaziei răsăritene: „n-am destul sînge să înalț temple / să-ți adăpostesc geamătul / mi s-a făcut dor de dumnezeu / vreau să-l văd chiar acum” (timbre). Modalitatea dualității contemplație-acțiune, specifică Orientului, prezentă în numeroase texte ale lui Djamal Mahmoud, nu apare totuși cu consecvență. Își face loc în creația sa acel proces al occidentalizării care a cuprins, inevitabil, cultura Orientului. Un ton elegiac se insinuează în această viziune de răscruce: „în drumul de întoarcere am poposit / în palma sa / în timp ce ningea peste mine / adulmecîndu-mă un cal rusesc / ce și-a pierdut călărețul în luptă // mort deja / am aprins un băț de chibrit / în memoria ei / și am privit în urma mea / pînă mi-am ars degetul arătător” (mort deja am aprins un băț de chibrit). Dramatismul colorează imaginile aidoma sîngelui: „trupul tău plăpînd și nevinovat / dansează valsul morții mele / și al învierii apelor moarte / nu știi/ că din cămașa ta purpurie / precum sîngele scurs / în această noapte / se vor naște culorile” (culorile). Micile ritualuri intime pe care le cultivă Djamal Mahmoud sunt mai puțin inițiatice decît lirice, informate de incertitudine, anxietate, pustiire, oglindind apele stătute, umbrele groase ale lui yn. Ex oriente lux? Iată încă o dovadă a faptului paradoxal că soarele culturii a ajuns la o mișcare inversă.
(Gheorghe Grigurcu)




Poetica hieroglifei

Djamal Mahmoud nu e nici deprimist, nici fracturist, nici utilitarist, e poet pur și simplu.
El știe că poezia se situează mereu dincolo de cuvânt și începe acolo unde se sfârșește limbajul de zi cu zi. Ca și patria sau Dumnezeu, ea ține de domeniul indicibilului, e un soi de spasm al rostirii, care își mărturisește astfel propria neputință în fața a ceea ce nu se poate spune și nu se poate dezvălui pentru că e taina însăși, prezentă în fiecare cuvânt ca un soi de orientare vectorială: „două lucruri insistă de atâta vreme / să le definesc patria și religia / fiți cât se poate de atenți / la mișcările mele de mâini și de buze / cred că am găsit în sfârșit / cea mai corectă definiție / și totuși mă întreb / în afară de arbori / oare va exista cineva / care să înțeleagă exact ce vreau să spun” (mut).
Așa cum e lesne de observat, din perspectiva lui Djamal Mahmoud limbajul poetic e un alfabet mut, mai lesne de tradus în mișcări decât în cuvinte, o limbă secretă a etalării, care mai mult arată decât rostește și de aceea poemele sale au adesea aerul unor coregrafii, se compun din mișcări și din gesturi ce par saturate de sens, întocmai ca semnele unui alfabet hieroglific: „am adus cerul în camera mea / am croit din el costume cămăși / rochii arăbești / și chiar câteva pijamale / din petice / am făcut un câine / pe care îl scot la plimbare / în zilele de / vineri sâmbătă și duminică / câinele meu n-are nevoie de carne / nici de oase / nu-i latră pe oameni / nici pe câinii lor / el doar îi privește-n tăcere / iar din când în când / cu privirea-n sus se așază la umbră” (lanțuri).
Autorul posedă știința contemplației, privește lucrurile empatic, neîndoindu-se nicio clipă de existența acestora: nu numai că realul există, dar reprezintă el însuși o textură de semne și de simboluri, pe care ochiul poetului este chemat să le descopere și să le transpună, nu în cuvinte, ci în imagini, care sunt mai adevărate ca vorbele, pentru că vorbesc un limbaj cosmic. De aceea, pornind de la anecdota cotidiană, Djamal Mahmoud construiește veritabile „picturi metafizice” în mișcare, unde micile gesturi se încărcă de inefabil și sugerează tâlcuri ascunse, exprimând dacă nu Sensul atunci cel puțin nevoia noastră de sens: „mama se trezește în fiecare zi la oră fixă // foșnetul apei și sunetul pașilor / sunt muezinii care mă cheamă la plecăciune / îmi aduc aminte de faraonii din sânii cameliei / de nechezatul cailor în timpul înecului / îmi aduc aminte de copacul de lângă pod / la umbra căruia tăceam îmbrățișați / iar mașinile pelerine se roteau / în jurul trupurilor noastre / în timp ce cădea peste noi la intervale egale / câte-o frunză moartă / acum nu se mai aude nimic / nici urmă de sunet / probabil mama își usucă tălpile umede în liniște / iar camelia se foiește goală / pe un cearceaf alb / undeva / pe malul mării roșii” (sânii cameliei).
Desigur că o asemenea „poetică a hieroglifei” implică dimensiunea simbolică a cuvântului, astfel că în poemele lui Djamal Mahmoud semnul lingvistic posedă mereu o anumită câtime de transparență, trimite întotdeauna către un semnificat transcendent pe care, chiar dacă nu-l poate articula limpede (și aici e diferența esențială în raport cu limbajul revelației religioase), îl evocă, îl amintește, îl arată cu degetul. Și tocmai această credință într-o transcendență a limbajului îl situează pe acest poet, născut nu departe de locurile unde se va fi inventat scrierea, dincolo „de mode și timp” și de bine-știuta tautologie „cuvântul e numai cuvânt”, în prezentul etern al ideii de poezie.
Din perspectiva lui meșteșugul poeticesc rămâne unul nobil și grav, iar poetul nu ia niciodată fizionomia deconcertantă a marionetei umanoide sau a bufonului dezabuzat, căci își păstrează atributele demiurgice, deține puterea de a crea și de a distruge cu ajutorul cuvintelor: „sunt regele apei acum / la comanda mea i se mișcă valurile // când obosesc o usuc bătând din palme doar / o transform în mormânt /și mă înfig în el (regele apei). Iar acestei ambivalențe a cuvântului (care implică facerea și desfacerea) îi corespunde ambivalența ființei umane, amestecul ei paradoxal de spiritualitate și corporalitate, care o face să penduleze între chemarea înaltului și chemarea adîncului.
Există, de aceea, în volumul lui Djamal Mahmoud poeme care transcriu dorința desprinderii de teluric, aspirația spre o răceală și puritate superlativă, legate de imaginarul „schizomorf” al virilității eroice sau ascetice: „azi / voi face dragoste cu alaska doar / și mă voi spăla cu zăpezile ei / albe & reci / ridicându-mă deasupra lumii // tu / privirea ce mi-ai lepădat orbitele / și te-ai înălțat deasupra oceanului / păstrează secretele noastre / nu spune nimic valului / lasă-l să se izbească de mal / să danseze ca un șarpe în brațele stâncilor / până vei cădea-n tăcere // cerul are pliscuri de porumbei / cerul are pliscuri de șoimi / mama are fruntea tăcută // cu fiecare închinare / învăluie pământul cu sâmburii săi / iar cerul / coboară numaidecât / să-i ciugulească din frunte” (albe & reci).
Mișcarea ascensională va fi însă frânată mereu de energia gravitațională a teluricului – lumea elementului feminin și a maternității – de care subiectul uman e legat prin polul său biologic, astfel că textele poetului vor vorbi acum despre războiul dintre suflet și corp sau despre incompatibilitatea dintre vocația uraniană a bărbatului și chemarea telurică a femeii: „nu nu / strig cu urmele tale încă pe trup / nu mă ungeți cu apă sărată și caldă / apele curgătoare sunt limpezi și reci / tu îmi astupi gura cu sânul / îți verși toate cărările umbrite / în sângele meu / nu nu / strig cu gura plină de cruci și de morminte / lumina nu-i aici / lumina nu-i aici sub pielea mea / privesc în gol cu ochii abia deschiși și umezi / tu îți modulezi sunetele / îmi faci semn plecându-te / eu ridic din umeri nedumerit / privind în gol / cu tălpile îndreptate spre cer / ca două lumânări aprinse” (strigăt). Iar din momentul acesta poezia se transformă dintr-o alchimie a verbului într-o alchimie interioară, menită să pună de acord aspectele contradictorii ale personajului liric, prins între dorințe și aspirații contradictorii. Viziunea fiind a unui spirit care redescoperă limbajul originar al poeticului și e prea puțin preocupat de experimentele literare de ultimă oră sau penultimă oră. Căci „călărețul arab” sosește dintr-o tradiție poetică prea veche și prea glorioasă pentru a nu putea discerne tranșant între esențele tari ale poeziei și simplele mode, care vin și se duc, lăsând în urma lor, de cele mai multe ori, prea puțină pulbere auriferă. Și chiar scriind într-o limbă de împrumut, căreia nu i-a scormonit cu siguranță încă toate arcanele, Djamal Mahmoud reușește astfel să ne convingă că în tabloul, și așa destul de pestriț al poeziei române de astăzi, vocea lui bine timbrată reprezintă mai mult decât o aparițe exotică, iar despre poezia sa se cuvine să scriem fără niciun strop de condescență.
(Octavian Soviany)







poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!