|
Biografie Niculina Ilisie
Mă numesc Niculina Ilisie, prietenii îmi spun Nușa, deși, mi-ar fi placut să mă numesc Ines, pentru că deja este un re-nume. M-am născut întro-zi de martie, era 13, dar, cum mamei i-a fost teamă să nu mă urmărească ghinionul toată viața, a rugat-o pe moașă să treacă 14 și, așa a fost... Si nici nu au mințit prea mult pentru că m-am născut la doisprezece noaptea, în București, locul era sigur...și anul, ’59.
De mică eram visătoare, îmi plăcea să scriu, să inventez, mai ales când pierdeam banii de pâine. Când am mai crescut, am inventat mai puțin și am scris mai mult; în „România Literară” mi-a publicat cineva două poezii, „Chip de lut” și „Potop improvizat”, iar, mai tărziu, însuși Adrian Păunescu mi-a trimis o carte de vizită cu dedicația „Scrie!” Apoi, emigranți fiind în Spania, de șapte ani, cu soț, unicul pe care îl am, și cu Victor, fiul meu student la Fizică, i-am trimis lui Viorel, un prieten din Israel, o încercare de proză. Si mi-a zis: ...”lasă tot și apucă-te de scris!”. Nu mi-a fost greu să las tot, pentru că nu făceam mai nimic!
Așa că, încolțită din toate părțile, a trebiut să dau frâu liber imaginației și, s-a nasut "Casa de Ines". Gazdă primitoare mi-au fost www.romania-israel.com www.geocities.revista-pasager si www.agonia.ro , cărora le mulțumesc și pe această cale.
Mi-a plăcut mult Filologia, dar, am terminat Filisofie-Istorie, în Bucureștiul anilor ‘83. Ce timpuri!
Acestea fiind spuse, mă opresc și mă înclin respectos cu mîna în dreptul inimii,
Mi-a plăcut Filologia, dar, am terminat Filisofie-Istorie în Bucureștiul anilor ’83. Ce timpuri!
Acestea fiind spuse, mă opresc și mă înclin respectos cu mîna în dreptul inimii,
Nușa Ilisie
[email protected]
|
Texte Recomandate
