poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8533 .



Academia cailor de rasa
articol [ Societate ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [rradu ]

2004-01-29  |     | 





Franta are 200.000 de calareti acreditati. Romania are 150. De la Bucur Schiopu, fost ministru al agriculturii in anii '50, initiatorul prapadului asupra cailor, pina mult dupa decembrie '89, am coborit intruna in acest domeniu. Astazi, doar citiva crescatori de cai intretin speranta ca Romania ar putea avea macar peste patru sau opt ani o noua echipa olimpica. Nu-i nimeni atit de obraznic incit sa se gindeasca la startul pentru Atena 2004.

Linga Sibiu, in comuna Selimbar, creste cai de sase ani incoace Ion Tamaian, 49 de ani, proprietarul unui atelier de sticlarie cu vreo optzeci de angajati. Tine zece cai din rasa Hanoverian, “un Mercedes al curselor cu obstacole”, spune Tamaian, caruia dragostea de cai ii vine din copilarie, de pe vremea cind cei opt cai ai lui tatine-su fusesera biciuiti spre grajdurile CAP-ului. Scapase buimaca din grajdurile cooperativei o iepusoara, una Floriana. Se oprise pe cimp, cu gleznele tremurinde in aratura rece, iar Ion, cu inima lui de baiet la sapte ani strinsa intr-o spaima, o hranea noaptea, pe ascuns, incercind s-o tina departe de casa, unde o cauta jandarmul satului.
Ion Tamaian are la rindu-i doi baieti, Ionut, 16 ani, si David, 5 ani, si toate motivele sa creada in dragostea lor pentru cai. Imediat ce a implinit 12 ani, Ionut a intrat in competitii calarind pe cel mai bun cal al familiei, armasarul Condor, primit in dar de la tatal sau. La prima participare a cistigat locul intii in finala pentru debutanti. Astazi, Ionut are in camera sa un dulap plin de trofee. Cel mai aproape de suflet ii stau Marele Premiu la Balcaniada de obstacole din Turcia, 2003, si Marele Premiu la Balcaniada din 2002, la obstacole de 1,30 metri. Cit banet ar face Condor? Ion Tamaian il pretuieste la peste 100.000 de euro, dar nu l-ar vinde nici in ruptul capului.

Piscina unicat in Romania

In grajdul tinut curat de vreo trei angajati, fiecare cal poarta in picioare jambiere, iar pe spate cite o patura. Au parte de ovaz, fin, morcovi proaspeti, de vitamine, sint unsi pe picioare cu geluri de cald, geluri de rece, cu sprayuri contra mustelor, iar luciul coamelor vine de la niste sampoane speciale. Tamaian vrea sa construiasca un manej si o piscina acoperita pentru antrenamentul cailor. Piscina ar fi singura din tara. “Caii sint foarte diferiti, uite, Condor, de exemplu, e cinstit, adica abia asteapta sa-l pui la treaba, la fel e si Pick Magic, ultimul armasar cumparat din Germania, cu radiografiile la zi, in vreme ce Classic are un fizic robust, dar face nazuri uneori, e aproape lenes”.
Antrenorul lui Ionut Tamaian este Ionel Bucur, 40 de ani, unul din fostii calareti de rezonanta ai Stelei. Bucur, proprietar si el a cinci cai, isi aminteste ca nici pe vremea lui Ceausescu nu eram o forta in echitatie. “Ieseam la concursuri slabe, in tarile socialiste, eram rupti de metodele moderne de antrenament, caii erau prost hraniti, la noi se puneau obstacole foarte dure, pe teren periculos, cu pietre, se accidentau si caii, si oamenii”. Si acum e o distanta uriasa intre noi si Vest, unde concursurile de calarie se fac saptaminal, in manejuri moderne. In nici o competite interna nu s-au facut teste antidoping de zeci de ani. Probele costa intre 1.500 si 2.000 de euro, se transmit la un laborator din Londra, dar se recolteaza doar pentru concursurile cu participare internationala. Campionatul de calarie dureaza in Romania din aprilie pina in noiembrie, cuprinde trei intreceri a cite trei-patru zile si o finala. Abia in 2003, concursurile s-au inmultit prin adaugarea unei Cupe “Mos Craciun”.
Mai toti proprietarii de cai si-au angajat ca antrenori fosti calareti cu experienta. Tamaian lucreaza cu Ionel Bucur, in timp ce primarul de Selimbar, Dan Maricuta, si el proprietar a zece cai, l-a angajat ca antrenor pe Radu Ilioi, fost calaret la Steaua. Linga Cluj, doi norvegieni tin o herghelie si lucreaza cu antrenorul Petre Ionescu. In grajdurile CSM Sibiu, inchiriate pentru zece ani de Clubul Ecvestru “Transilvania”, condus de primarul Maricuta, sint gazduiti alti 14 cai care apartin citorva afaceristi din zona. Cel mai valoros ar fi un armasar de sase ani, Crummel, cumparat de primar in 2002, din Germania, si cistigator al citorva concursuri interne. Despre Crummel, rasa Westfalen, Radu Ilioi spune ca este un cal cu un psihic perfect, fara stres de concurs, si ca valoreaza peste 100.000 de euro. Armasarul are si-un fizic optim pentru obstacole, “aici la ancoliura, in zona gitului, se vede cit de bine e lucrat calul, crupa e perfecta, usor tesita si foarte larga, spinarea e larga si scurta”.

Armasarul Tribut, pensionar cu burta

Fata in fata cu boxa in care sta puternicul Crummel locuieste un cal batrin. Il cheama Tribut, 21 de ani, e din rasa "Sport romanesc": “E un cal pensionar, are burta, dar sta bine cu dintii, ca vine medicul de doua ori pe ani si ii pileste, il scoatem mai rar si doar pentru agrement”. Si caii clubului Transilvania au parte de ingrijire speciala: geluri, creme, iar moftul suprem e patura cu unde electromagnetice, costa 2.700 de euro. E asezata cite o ora pe zi pe fiecare din cei zece cai ai lui Maricuta si “face mai mult decit un masaj la muschi”, explica Ilioi. Intretinerea unui cal costa pe zi in jur de patru milioane de lei. In fiecare zi, caii intra in manej, in sala de antrenament. Sint dezbracati de patura, precum boxerii, la marginea ringului, de halat. O jumatate de ora dimineata, plimbare usoara, miscari largi, un pic de pas, de trap si ceva galop. Dupa-amiaza revin pentru o ora, la un antrenament care include si sarituri.

Un “pepinier” la 17 iepe

Pe locul fostei herghelii Bontida, la 25 de kilometri de Cluj, exista din anul 2000 clubul “Transilvania Sport House”, care-i are drept proprietari pe doi norvegieni, Tore Dahl si Marius Braekstad. Norvegienii au cumparat citeva iepe din Ungaria, Germania si Danemarca. De la nemti au mai luat cu vreo 30.000 de dolari un “pepinier”, armasar pentru reproductie, “Quite Hopefull”, fiul unui armasar celebru, “Quick Star”, multiplu campion european si mondial la cursele de obstacole, vindut unui canadian cu 1,2 milioane de dolari. “Quite Hopefull”, “pepinierul” in virsta de opt ani, nu alearga in concursuri. Singura lui datorie e sa aiba in grija cele 17 iepe, de import, se intelege, pe care trebuie sa le fecundeze din martie pina in august. Herghelia norvegienilor numara azi 80 de cai.

Ultima moda: caii calmi

Si pasunatul se face cu rigoare la Bontida. Tarcurile sint marginite nu de garduri din lemn, ci de benzi care par din elastic. Am atins una din greseala si-am sarit in sus. Curenta. “Nu-i bai, is doar 12 volti!”, ma linisteste un ingrijitor, “asta-i ca sa pasuneze ordonat caii, sa nu plece hai-hui!”. In fiecare an s-au nascut 16-18 minji, care intra in “deburaj”,adica in pregatirea de dresaj, la doi ani si jumatate, la trei ani intra la dresaj, iar la patru ani sint scosi in competitii. Ultima etapa - vinzarea cailor. In 2002, au exportat sapte cai, din care unul a ajuns, potrivit lui Petre Ionescu, antrenorul angajat de norvegieni, pe locul al cincilea ca valoare in Suedia. In 2003, norvegienii au vindut 27 de cai crescatorilor din tara. Reusita afacerii tine de selectia genetica atenta si de metoda de antrenament. Au inceput sa dea la o parte caii de sport romanesti, in favoarea raselor nemtesti, iar metoda e una singura, rabdarea. Petre Ionescu vrea sa formeze cai dupa ultima moda in lumea competitiilor. “Se cauta cai linistiti, calmi, usor de condus, cu capacitatea nativa pentru obstacole, se cauta mai mult caii de forta decit cei iuti. Sa nu incerci sa-i antrenezi de timpuriu la viteza, asta-i secretul”, spune Ionescu. “Calul isi pastreaza configuratia si reuseste sa-si foloseasca partea din spate ca un motor, crupa, jaretii - genunchiul din spate, chisita - ligamentele, toate trebuie crescute tocmai pentru obstacole, altminteri calul se desface, se alungeste si, in ciuda antrenamentelor, nu mai e bun pentru sarituri”, explica el.

Cristian Topescu, cel mai cunoscut promotor al echitatiei de la noi, isi aminteste cum a inceput prigoana asupra cailor. “Ministrul agriculturii din anii '50, Bucur Schiopu, a elaborat o teorie menita sa demonstreze suprematia tractorului asupra calului, astfel ca mii de cai au fost trimisi la salam. Cind si-au dat seama ca pe terenurile dificile nu se poate lucra cu tractoarele, prin ‘60 au reinfiintat hergheliile. Sportul a supravietuit doar prin citeva cluburi, CSM Sibiu, Steaua, Dinamo, ba era chiar unul care se numea Recolta”.

Lauda stapinului face pretul

Despre distanta care ne separa de tarile consacrate in echitatie am vorbit si cu bucuresteanca Emilia Dumitrescu, 30 de ani, proprietara a patru cai, printre care “Leonardo da Vinci”, din rasa Sport Romanesc, unul dintre cei mai valorosi armasari din tara noastra. Cu acest cal intra in concursuri Claudiu Gheorghe, unul dintre cei mai titrati calareti romani. “Nu exista la noi, romanii, spune Emilia, obisnuinta de a face calului toate radiografiile necesare la o vinzare, nici vorba despre contract, se sperie vinzatorii cind le spun ca vreau sa cumpar prin contract. Ei cer pretul stabilit prin laude proprii. Cei mai multi proprietari romani cumpara cai din Germania. Am vizitat, in Italia, herghelia regimentului de garda al carabinierilor, acolo e un ingrijitor la doi cai, au propria selarie, propriul cizmar, adapatoare automata, soldatii misuna pe microtractoare. In Grecia am vazut mocheta pe culoarul dintre boxe, sa nu alunece caii, iar la Viena, linga palatul regal, am vizitat scoala spaniola de calarie, care pune in valoare caii lipitani adusi si din Romania. Exista acolo un mereu aglomerat muzeu al lipitanilor, unde boxele au pereti din sticla, cu descrieri amanuntite ale fiecarui exemplar”.

Naum, “mijloc fix” de 240.000 de dolari

In lipsa unei oferte concrete de cumparare, pretul unui cal e estimat cu multa subiectivitate. Conteaza, teoretic, doua lucruri: zestrea genetica, adica performantele in concursuri ale parintilor, si rezultatele obtinute de calul in discutie in competitie. Aici intervine o nuanta - pentru justificarea unui pret mare calul trebuie sa fi cistigat constant in concursuri de anvergura. Un pret record pentru Romania s-a obtinut in 1994, cind italienii au oferit pe armasarul Naum, de la Steaua, 240.000 de dolari. “N-au putut sa-l vinda, pentru ca era considerat mijloc fix”, spune Radu Ilioi.

Cea mai mare performanta a romanilor a fost o medalie de argint la Olimpiada din 1936, de la Berlin, prin Henri Rang, la sarituri peste obstacole. Echipa de aur din acea vreme era formata din ofiteri de cavalerie. Comunistii au desfiintat cavaleria, considerata arma de burghezi. Chipesi si inutili, asta a fost concluzia.

Remus Radu


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!