Pledoarie pentru poezie
...versul ne uneste HIC ET NUNC!
Versul unit cu un altul naste Poezia.Poezia ia viata si devine Viata prin ea insasi.Noi,cu puterea indrituita de Cel de Sus,dam nastere Versului,Poeziei,Vietii.

Suntem aici in comuniune directa cu Duhul Poeziei.Acesta ne
trimite muza in ajutor si face sa ne intrepatrundem spiritele aici intru dezvoltarea creatiei poietice.Asadar,sa ne bucuram ca ne cunoastem si sa ducem intalnirea aceasta spre telul comun:cunoastere si creatie.
O pledoarie pentru poezie este necesara si ar trebui facuta
de orice roman.Romanii nepoeti nu sunt,chiar de nu sunt in stare sa sustina pledoarie pentru poezie.
Si poetii si nepoetii trec prin sufletul lor in fiece zi,in fiece miime de secunda din existenta lor,mii si chiar milioane de franturi de vers,firimituri de poezie.
Poezia,poemul dezvaluie intimitatea constiintei si face din aceasta intimitate ceva universal.Pe nimeni nu mai mira nimic,desi
din poezie se nasc intrebari care primesc raspunsuri peste decenii ori chiar peste veacuri.
Cinstea,onoarea,adevarul sunt trasaturi inerente poeziei.
Tratarea cu indiferenta a unui simplu vers pune o pecete,o eticheta, greu de purtat pentru cel ce poarta numele maret de OM.
In vers_versuri se gaseste inefabilul divin.
In poezie locuieste Dumnezeu.
Prin poezie Dumnezeu desconspira si arata lumii lumina,
bunatatea si dragostea Sa.
E revelatie poezia.
Nimeni nu cere o litanie sau ofrande altarului poeziei.
Pe acest altar exista Comuniunea cu Duhul Poeziei.
"Un cunoscut imi spunea:_traduc un poet de prin Amerca Latina,ii
amestec putin versurile,ii dau un titlu si arat tuturor ca fac versuri;ca fac,ca creez poezie,eu."
Creatorii pamanteni sunt ajutati si indrumati de Creatorul
Suprem;dar inainte de toate,inainte de toate sunt selectati si sunt alesi.
Poezia ea,regina a misterului descifrat,printesa a minunatiilor de cuvinte si a simtirii omenesti,incoronata prin invizibilele mani ale Divinului,este sfortarea frumusetii sufletului de a aparea in lumina si de a dispare din nou,pentru a lua o alta forma de viata altundeva in Univers.
Pledoaria cea mai simpla pentru poezie ar suna cam asa:
-cinstiti si iubiti poezia pentru a fi mai fericiti si mai
imbogatiti in suflete.
Prin cercetarea microuniversului dintr-o poezie veti afla marile taine ale Universului.
Insuflati cu har,luptand pentru cucerira unei clipe de inspiratie,creatorii de poezie nu fac decat sa va impartaseasca,
pe langa convingeri,sentimente personale,experienta,trairi si
picaturi de sfintenie ori avalanse de Divin:

sunt poem ce curge spre OM.
iata izvor de mister,frumusete.
vin de la ceruri spre el
cantarea-mi sa-l desfete.

in versuri ma adun ordonat
cuvintele soptite in inimi
de tinere,de femei,am bagat
sa fie mai proaspete,divine.

de sunt in rime sau albe file
scot unturi de intelepciune
nu ma tocmesc_e pentru lume
Inima,Creier,Spirit,Suflete.

se simt au mai inaltati
cand ma scurg in ode?
or fi mai bogati de pilde.
in cuvinte descriu aventuri

ce poate s-au petrecut
or se petrec sau se vor petrece;
petrecere sunt pentru om:
poem,poezie,stih placut.