Cum era poate de așteptat, în ziua de Paști, 23 aprilie, membrii cenaclului Agonia.ro nu se vor întâlni la Cafe Deko.
Următoare întâlnire este duminică, 30 aprilie, când vom analiza împreună poezia lui Florin Bratu.

Ne gândim încă la o formă optimă de prezentare a acestor evenimente care se dovedesc a fi foarte dificil de redat în scris. Discuțiile care durează câteva ore bune ar face viață grea oricărui stenograf versat. Deocamdată strângem materiale audio –înregistrări integrale– și fotografice cu intenția de a oferi acestui cenaclu un loc aparte de prezentare în cadrul site-ului agonia.ro.

Până când toate acestea se vor întâmpla vă invităm să participați la edițiile cenaclului și să:

- trimiteți prin email la adresa [email protected] o opinie bine documentată asupra textelor de mai jos;
Materialele valoroase vor fi prezentate (de noi sau de autorul acestora) în cadrul cenaclului;
- propuneți evenimente artistice pentru includerea lor în programul cenaclului;
- anunțați cel târziu până vineri intenția de a lectura în cadrul cenaclului și disponibilitatea pentru participare într-una din secțiuni (stand-up poetry, concurs, lectură) în așa fel încât să putem stabili cât mai precis programul exact al manifestării.













micro-texte





1. aici totul e aproape bine moartea nu poate
pătrunde pe nicăieri

vântul suflă în miazăzi vântul suflă în miazănoapte
vântul împrăștie carnea putrezită pe străzi

aici însă totul e bine eu stau în dragostea laviniei
ca într-un buncăr

2. prin dreptul ferestrei trece o pisică neagră ca un deja-vu
urma pașilor ei rămâne impregnată în materie

țigara e un dragon de hârtie

3. totul se petrece aproape elegant trupul meu perfect desparte
camera în două plămânii mei sunt două geamuri sparte

lavinia a terminat cafeaua și a turnat-o în cești
o să-mi smulg ochii lavinia să te privesc direct prin nervul optic

bem cafea aici totul e aproape bine
e bun și frumos Dumnezeu ca o aripă de fluture
adâncitura dintre omoplații tăi lasă în cameră
o senzație de cald

4. acum tu vii din baie cu blugii rupți de realitate
acum pășești pe parchetul dublu laminat pe care vom
face dragoste
de vreo câteva ori

aerul din exteriorul tău e identic aerului
din interiorul tău

târziu foarte târziu mâncăm cu lumina stinsă
eu îmi voi aprinde o țigară

5. și ziua asta a fost de kkt au trecut pe lângă mine niște oameni
s-au rostogolit cutii de conserve într-un film western

bang bang

aerul s-a lichefiat o apă groasă invadează fosele nazale
și plămânii cu un fel de mâzgă

mi-e dor de tine și de poeziile cu rimă din clasa a cincea

6. seara lavinia îmi stoarce punctele de grăsime de pe față
îmi așez capul pe picioarele cald epilate
grăsimea iese prin piele dureros uneori

lavinia mă curăță cu spirt să nu putrezească
lavinia mă ascunde între sânii ei și e bine

7. sânii ei sunt calzi sunt respirația unui animal sălbatic
oprit abia din goană

dragostea noastră plutește în cameră până aproape de dimineață

8. apoi nu se mai putea face nimic doar luminile
ce se aprindeau în oraș sau undeva mai adânc

ori tristețea ta uneori
ce începe să putrezească ce începe să colcăie

tălpile noastre ard luna explodează în
milioane de confeti printre degetele de la picioare
tălpile ard

9. într-o noapte m-am trezit brusc ca o ghilotină
nu se întâmplase însă nimic pereții rămăseseră nemișcați

am adormit cu liniștea lipindu-se de tălpi

10. dimineața e un bolnav de priapism o cafea tare și neagră
urcând șira spinării ca o miriapodă gestantă

dimineața trupul laviniei miroase a cald și e puțin portocaliu
trag peste mine mantaua și mă pregătesc să înfrunt cu obrajii
ca un piept dezgolit aerul

11. unele zile îmi intră sub piele ca niște viermi carnivori
unele zile sunt un burg medieval și plouă

lavinia face supă de crutoane și orez cu lapte lavinia mă iubește
mă învelește cu dragostea ei

stau în dragostea laviniei ca într-un buncăr


12. și m-aș putea îndrăgosti foarte tare
mi-aș putea scoate ochii să îi las să se rostogolească
până în centrul camerei

cineva mă va spăla mă va parfuma frumos
și mă va înveli într-un plastic strălucitor când frica va dispărea

pleoapele se încordează încă și clănțănesc
până încep să cadă una câte una
la pământ

pântecul tău e o colonie de rozătoare lavinia
sau de corali

13. din omoplații ei țâșnea apusul
eu îi aprindeam steluțe de salivă pe cerul gurii

troleul e plin de insecte cu antene agățate de bare
cu fețe schimonosite

dar tu mă ții strâns în brațe e bine tu
mă învelești cu îmbrățișarea ta

așezată pe scaunul ei o fată plinuță ascultă ceva la căști
și
o secundă îmi privește reflecția în geamul slinos

14. lavinia când ești departe ești foarte departe
eu mă spăl cu periuța ta de dinți minute în șir
apoi țin în mâini și privesc poza ta
care nu e caldă ca tine care mă ține în mâini

15. în trupul tău somnul toarce ca o pisică mov lavinia
cu laptele albind în castron

coapsa ta luminează incandescent sub cearceafuri
ochii mei își deschid larg ochii țigara din mâna mea stângă
își aprinde o țigară

16. din cauza asta îmi e foarte frică

și întunericul în care te miști îți lasă vânătăi prelungi
în jurul gâtului
aștepți să se întâmple și nu se întâmplă nimic

sunt propriul meu corp dacă strângi
carnea iese prin piele ca la mașina de tocat

17. noaptea inima mea e o meduză respirația ta calmă

cine va inunda liniștea aceasta și cine
va umple toate aceste spaime și găurile mici din tavan
cu trupul său cu mâinile și picioarele sale goale

mă ridic și curg anevoie spre baie
inima mea e o meduză îmi aprind o țigară respirația ta calmă

18. filmul s-a terminat rochia ta a rămas agățată
de colțul ușii

el era amantul pitic ea era foarte frumoasă
el era unicul locuitor al intestinelor ei blânde
rochia ta a rămas agățată de colțul ușii
ea era foarte frumoasă ea era fericită el era amantul pitic

eu fumez cu ochii închiși
mă ridic din fotoliu și încep să mă urc pe pereți

19. ar fi trebuit o zi ca oricare alta
pe pereții camerei nimic nu se întâmpla

tu pluteai desculță și vaporoasă
pe pereții camerei nimic nu se întâmpla

ochii mi se lipiseră de degetele piciorului tău și-atunci
am ejaculat și am plâns

20. asta noapte e lună plină
ne îmbrățișăm rar de tot
să nu vărsăm nici o picătură

21. mâncam farfurii mi-amintesc aș fi vrut
să facem dragoste
dar mi-a fost milă de trupul tău

zgomotul dinților zgârâind lutul ars smalțul scrâșnind ascuțit
lavinia a scăpat apoi farfuria aceea
și un fel de frică curgea din ochii noștri în cameră

farfuriile rămase priveau însă absente și-am știut
că nu se va întâmpla nimic

22. aștept într-o dugheană din piața amzei

ei fumează la mese fumul mi se lipește de alveole
colcăiala lor aproape gelatinoasă ghearele lor

lavinia deschide ușa și lumina îi nimicește îi arde
le rupe bucăți mari de carne ce se evaporă treptat

le subțiază întâi trupul și membrele ochii lor explodează
o limfă verzuie se împrăștie peste mese

23. ne sărutăm aproape speriați ne sărutăm de frig
ne sărutăm de foame de frică de moarte ne sărutăm
lavinia și cu mine

buzele noastre trec unele prin altele ca o lamă de ras
ne sărutăm ne sărutăm lavinia și cu mine de frică

limba ei îmi mângâie foarte caldă și umedă
creierii

24. monștrii râd hidoși își pitesc chipurile pe după colțuri
noi trecem

din degetele laviniei lumina țâșnește împrejurul nostru în cercuri
și taie


25. stăm aproximativ unul în celălalt pe scările de la ateneu
noaptea se scurge din gurile noastre și mușcă tandru acoperișurile
caselor

e bun și frumos Dumnezeu ca o aripă de fluture

să mergem lavinia să mergem să mergem e noapte-n oraș
la lumini au dat drumul și-aleargă zălude pe străzi