poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 9232 .



Portret de autor - Paulo Coelho - Povești pentru inimile moderne
articol [ Cultura ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Petre_Andrei ]

2008-03-19  |     | 



Photobucket


Un adevărat fenomen, Paulo Coelho a demonstrat că miturile moderne mai pot atrage încă, ajungând cu cărțile sale pe culmile succesului și devenind un simbol al modernității, o emblemă a culturii de masă!
Valorificând la maximum societatea de tip mozaic, Paulo Coelho reușește să le ofere cititorilor povești fascinante, adevărate mituri moderne. Ne întoarcem la autorul brazilian din dorința de a afla mai mult, din dorința de a descoperi o lume care se află chiar în noi. Romanele semnate de Coelho îi ajută pe oameni să se descopere, să se regăsească. Dovedindu-se un bun cunoscător al psihologiei umane, scriitorul analizează problemele fiecăruia dintre noi, generalizând sentimente și oferindu-ne situații în care fiecare dintre noi se poate imagina. Marile întrebări ale vieții sunt pilonii centrali ai fiecărui volum, pentru că totul se învârte în jurul unor meditații existențiale complexe, care transcend însăși ideea de ființă.
Cărțile autorului brazilian sunt de fiecare dată povestea unor călătorii de inițiere într-o lume modernă, o lume în care timpul a devenit din ce în ce mai comprimat. Paulo Coelho ne oferă timp, ne lasă să ne urmăm propriul drum. Nu există limite, pentru că toate constrângerile vin din noi. Cititorii vor descoperi spirite libere, aflate în conflict cu lumea, spirite neînțelese, care însă caută în fiecare moment mântuirea. Revolta se manifestă pozitiv, ca o caracteristică generală a lui Coelho. Nu apare distrugerea, pentru că aceasta este inutilă. Soluțiile trebuie să fie pozitive și aproape de fiecare dată este îndeajuns să privim lângă noi pentru a le descoperi. Până la urmă, doar frica și întrebările ne ajută să ne naștem cu adevărat: “Ai încredere. Grupurile sunt foarte importante, ți-am spus și la București, prima oară când ne-am văzut. Fiindcă ele ne obligă să fim mereu mai buni; dacă ești singură, tot ce poți face este să râzi de tine; dacă ești cu alții, nu numai că vei râde, dar apoi vei trece imediat la acțiune. Grupurile sunt o provocare pentru noi. Ne permit să ne selectăm afinitățile și produc o energie colectivă, prin care extazul devine mult mai ușor de atins, pentru că este molipsitor.
Evident, grupurile pot să și distrugă. Dar e un dat al vieții, suntem oameni și trăim alături de ceilalți- Și dacă cineva nu a reușit să-și dezvolte bine instinctul de supraviețuire, atunci înseamnă că nu a înțeles nimic din ceea ce spune Mama.
Ai noroc, fata mea. Un grup ți-a cerut să-l înveți ceva – asta te va transforma în maestră.” (Vrăjitoarea din Portobello)
Iluziile fac parte din viața noastră. În acest mileniu al vitezei, oamenii nu mai au timp să mediteze asupra semnificației gesturilor. Angrenați în goana nebună, încercând să ne maximizăm potențialul, să trăim cât mai bine, uităm ce înseamnă viața, uităm să simțim. Iubirea nu poate fi rentabilă, de aceea pierde din ce în ce mai mult teren. Sentimentele sunt înlocuite tot mai des de jocuri de societate convenabile, care nu cer implicare și nu oferă nimic. Oamenii poartă măști spărgând oglinzile care se încăpățânează să le ofere mostre de realitate...
Paulo Coelho este un autor atipic. Refuzând să se conformeze normelor, sfidând critica, reușește de fiecare dată să își surprindă plăcut cititorii și să-i atragă într-un decor fantastic, în care certitudinile se dizolvă. Cărțile sale sunt ancorate în prezent, lucrări care există prin însăși ființa pe care o definesc. Omul modern, cu angoasele, cu bucuriile, cu temerile sale, este analizat minuțios, fără menajamente. Pe parcursul romanelor, autorul realizează o introspecție severă, reușind să sublinieze câteva dintre tarele emoționale specifice fiecăruia dintre noi la un anumit moment. Infidelitatea, războiul, suferința, libertatea și moartea sunt doar câteva dintre temele de impact ce conferă volumelor greutate. Nu poți să refuzi meditația, ești obligat să ții cont de evenimentele care îți vor modela inevitabil însăși existența. Până la urmă, omul înțelept știe să renunțe la orgolii prostești. Dacă învățăm să acceptăm fericirea, vom descoperi că fiecare dintre noi este binecuvântat: “M-au sunat de la tine de la serviciu și m-au întrebat dacă știam unde să te găsească. Voiau să faci un reportaj însoțind o patrulă NATO în Afganistan. Trebuie să le spui că nu poți.
- De ce nu pot?
- Ești gravidă! Vrei ca cel mic să înceapă să primească așa devreme energiile negative ale războiului?
- Cel mic? Dar crezi că asta o să mă împiedice să lucrez? Și pe urmă, ce-ți pasă? N-ai făcut nimic pentru asta!
- N-am făcut? Nu din cauza mea ai ajuns aici? Sau crezi că e puțin lucru?
Ea scoase din buzunarul veșmântului alb un petic de pânză pătată de sânge și mi-l dădu, cu ochii înlăcrimați.
- E pentru tine. Mi-era dor de certurile noastre.
Și după o pauză:
- Spune-i lui Mihail să mai facă rost de un cal.
Eu m-am ridicat, am luat-o pe după umeri, am binecuvântat-o la fel cum fusesem și eu binecuvântat.” (Zahir)

Photobucket

Acțiunea se derulează într-un ritm antrenant. Personajele principal, aproape de fiecare dată construite ca un alter ego al scriitorului, își trăiesc viața din plin, fiind implicate social, bucurându-se de faimă și reușind prin prin acțiunile lor să modeleze destine. Succesul se dovedește a fi însă unul iluzoriu, pentru că artistul nu face decât să inventeze povești, creează vieți artificiale prin însăși esența lor, uitând să trăiască la rândul lui. Coelho încearcă să ne învețe să perceapem viața la intensitate maximă, să descoperim adevărata plăcere în mijlocul războiului, unde stereotipiile dispar. Atunci când ști că următoarea secundă ar putea fi ultima din viața ta privești altfel lucrurile, atunci când înțelegi efemeritatea existenței nu mai ții cont de gesturile mecanice care erodează în timp fericirea.
Folosind multe simboluri moderne, Paulo Coelho actualizează fondul ideatic al cărților. Problemele religioase există de mii de ani, dar scriitorul brazilian le conferă o nouă greutate, explicându-le prin prisma societății actuale, măcinată de conflicte și sensibilă la cea mai mică perturbare a ordinii. Oamenii înțeleg că au nevoie de idealuri pentru a putea să trăiască, iar Coelho ne explică pericolele care se ascund în spatele acestei dorințe. Suntem dispuși să renunțăm foarte ușor la propriile vise, când de fapt puterea se află în noi.
Cititorii vor descoperi în romane numeroase învățături. Coelho împletește descrierile ample cu dialogul alert, folosind fraze și propoziții scurte, care dinamitează acțiunea și oferă prozei un ritm antrenant. Cititorul întoarce pagină după pagină, încercând să intuiască ce se va întâmpla mai departe. Romanele conving prin naturalețea stilului și printr-o succesiune halucinantă a întâmplărilor. De la București până în Dubai, de la Londa la Beirut, Spania, Rusia, poveștile lui Coelho rămân o legendă a iubirii și a pasiunii.
Amestecând elemente moderne cu tradiții de mult uitate, Paulo Coelho își poartă cititorii prin adâncurile pădurilor, învățându-i lecțiile copacilor, fără a uita însă de strălucirea marilor orașe, care înseamnă atât de mult astăzi pentru noi. O proză echilibrată, care prezintă întotdeauna ambele variante, lăsându-i pe cititori să aleagă. Nimeni nu îți va spune care este varianta corectă, pentru că viața înseamnă în primul rând risc. Maeștrii sunt tot oameni, care vor învăța de la tine la fel cum și tu vei învăța de la ei. Tot ceea ce ne trebuie este încrederea, încrederea în poveștile ce vor veni după noi, încrederea în basmul care este viața noastră: “Nu știa dacă era greu sau nu, dar acum cel mai puțin o interesa prețul – chiar dacă știa că îl cunoscuse până la urmă pe bărbatul acela, făcuseră dragoste pentru prima oară în urmă cu câteva ceasuri, le fusese prezentată prietenilor lui în ajun, știa că el frecventase și mai înainte localul unde lucra ea și că fusese căsătorit de două ori. Nu erau recomandări impecabile. Pe de altă parte, ea avea bani ca să cumpere o fermă, tinerețea în fața ei, o mare experiență de viață, o mare independență sufletească. Fie și așa însă, cum destinul făcea întotdeauna alegerea în locul ei, crezu că mai putea risca o dată.
Îl sărută, fără nicio curiozitate de a ști ce se întâmplă după ce apare “Sfârșit” pe ecranele de cinematograf. Doar că, dacă într-o bună zi cineva se va hotărî să-i povestească istoria, avea să-l roage să înceapă așa cum încep basmele, în care se spune: A fost odată ca niciodată...” (Unsprezece minute)
Frazele scurte fluidizează proza, oferindu-i veridicitate. Coelho evită artificiile stilistice, mizând pe sentimente și pe simboluri. Înțesate de referințe, cărțile oferă o panoramă a filosofiilor, insistând pe ideile religioase, transpuse inedit de autor pe un fundal esențialmente creștin. În lunga lui căutare, citiorul se regăsește pe sine pentru a ajunge din nou la inimile celor din jurul său.
Coelho a reușit să abordeze inedit o temă actuală, depersonalizarea individului în contextul accelerării globalizării. Iubirea are de înfruntat numeroase obstacole, peste care, în urma unui lung drum de formare, reușește să treacă, devenind mai puternică. Analiza psihologică rafinată îl ajută pe cititor să înțeleagă gesturile personajelor. Coelho are grijă să ne ofere informații esențiale, fără a răpi însă din farmecul inerent descoperirii. El se asigură că cititorul primește cheile necesare înțelegerii fără a îl obliga pe acesta să aleagă un anumit drum. Această libertate absolută constituie unul dintre ingredientele care apropie cărțile de public, făcându-le accesibile.
”Deodată auzi o bubuitură și fu aruncat la pământ de forța unui vând pe care nu-l cunoștea. Locul se umplu de praf care aproape că acoperi luna. În fața lui, un enorm cal alb se cabra scoțând un nechezat îngrozitor.
Flăcăul abia vedea ce se petrece, dar când praful se mai potoli, simți că-l cuprinde o groază care nu-l mai încercase niciodată. Pe cal stătea un călăreț îmbrăcat în negru cu un șoim pe umărul stâng. Purta turban și un văl care-i ascundea toată fața, lăsând să se vadă numai ochii. Părea solul deșertului, dar prezența lui era mai puternică decât a tuturor oamenilor pe care-i cunoscuse în viața lui.
Straniul cavaler scoase spada enormă și curbată pe care o purta prinsă la șa. Oțelul străluci în lumina lunii...” (Alchimistul)
Reconstituind treptat povestea fiecăruia dintre noi, Paulo Coelho le oferă cititorilor numeroase perspective. Personalitatea personajului principal este construită din bucățele, reliefând un mozaic aparte, inedit, care atrage. Nu există omnisciență, pentru că nimeni nu deține răspunsurile. Suntem împreună, într-o călătorie fascinantă și trebuie să prețuim fiecare clipă. Viața oferită de Paulo Coelho te atrage prin simplitatea aparentă și prin manifestările virulente ale sentimentelor.
Personajele sunt construite atent, cu migală. Coelho insistă pe caracteristicile lor psihologice, fără să ofere însă explicații. Cititorul este invitat să le descopere singur. Tehnica narațiunii la persoana I, folosită în multe dintre cărți, este rafinată prin multivalențele oferite de pendularea între naratori, conferind volumelor un ritm alert, atât de necesar astăzi pentru a îi ține aproape pe cititori. Descoperi mai multe variante, descoperi frământări specifice oamenilor, descoperi că realitatea ține exclusiv de percepție. Folosind un limbaj accesibil, Coelho își îmbracă ideile într-un înveliș atractiv, reușind astfel să ajungă la cititorii săi, să îi convingă că merită să citească mai departe. Romanele evită clișeele negative, concentrându-se asupra frumuseții existențiale și asupra împlinirii plenare a ființei umane. Fără ifose, fără gânduri inutile. Trebuie să dansăm, să uităm de ființa noastră, să devenim una cu iubirea. Doar așa vom învăța să ne regăsim și să fim noi înșine. Avem nevoie numai de curaj și de un strop de nebunie.
Paulo Coelho prezintă realitatea. El nu încearcă să se ascundă în spatele ideilor, nu evită subiectele tabu. Toate certitudinile se prăbușesc, dragostea se dovedește până la urmă mai importantă decât convențiile sterile ale unei societăți ce nu poate înțelege ab initio sentimentele. Oamenii se regăsesc întotdeauna în final, descoperind că dragostea lor este mai puternică, înțelegând că sentimentul transcede toate elementele pur mundane care i-au făcut să se despartă.
Tema centrală a cărților lui Coelho este iubirea. Descrierile vibrante îi aruncă pe cititori într-un carusel al emoțiilor. Ești transportat lângă focul magic al țiganilor, ești pierdut în mijlocul imensității deșertului, trăiești pentru câteva clipe pe primele pagini ale ziarelor din Londra, doar pentru a te întoarce în cele din urmă la propriile rădăcini, găsindu-ți drumul prin deșert sau prin zăpadă. Un ritual de inițiere, drumul lui Coelho îți permite să vezi în spatele oglinzii și să descoperi magia care nu poate fi explicată. Până la urmă, nu știm de ce iubim. Pur și simplu se întâmplă. Paulo Coelho ne demonstrează că dragostea este pur și simplu o necunoscută, pe care trebuie doar să o savurăm, întotdeauna la intensitate maximă: “Îmi aduc aminte când am sărutat-o prima oară, într-un bar de lângă Victoria Station. Ea lucra la o bancă, eu eram deja detectiv la Scotland Yard. După ce am ieșit câteva zile împreună, m-a invitat să merg să dansez acasă la propietarul apartamentului ei, lucru pe care nu l-am acceptat în ruptul capului – nu e deloc stilul meu.
Ea, în loc să se supere, mi-a spus doar că-mi respecta decizia. Recitind mărturiile prietenilor ei, sunt de-a dreptul mândru: se pare că Atena nu respecta decizia nimănui.
După multe luni, înainte de a pleca la Dubai, i-am spus că o iubesc. Ea mi-a răspuns că simțea același lucru – deși, a adăugat, trebuia să ne obișnuim cu gândul că vom sta mult timp departe unul de altul. Fiecare va munci în altă țară, dar dragostea adevărată va supraviețui distanței.
A fost singura dată când am îndrăznit s-o întreb: “De ce mă iubești?”
Ea mi-a răspuns: “Nu știu și nici nu mă interesează absolut deloc”.
Acum, la sfârșitul acestor pagini, cred că am găsit răspunsul în ultima ei conversație cu ziaristul.
Iubirea este.” (Vrăjitoarea din Portobello)

Photobucket

Trăgând un semnal de alarmă, invitând la meditație, Coelho oferă o imagine idealizată a iubirii, considerând-o principala forță ființativă. Prin numeroasele elemente emoționale, prin exprimarea lejeră și prin temele de interes abordate, scriitorul de origine braziliană reușește să fascineze încă o dată publicul. Poveștile adevărate nu mor niciodată, iar Coelho demonstrează prin cărțile sale că este un povestitor desăvârșit. Nu poți să rămâi impasibil în fața obsesiei, pentru că fiecare dintre noi a trecut la un moment dat prin asta. Dragostea transformă individul, îl desăvârșește. Paulo Coelho oferă doar variante pe care fiecare dintre noi le poate filtra prin propria sensibilitate. Posibilitățile sunt nelimitate. Contează cu adevărat doar binecuvântarea iubirii...
Paulo Coelho, unul dintre cei mai apreciați scriitori contemporani, ne arată că poveștile au încă putere, pot să ne marcheze viața. Descoperim personalități puternice, descoperim cuvinte de înțelepciune, descoperim viața trăită la maximum. Volumele ne vorbesc despre dragoste cu pasiunea îndrăgostitului și despre suferință cu încrâncenarea celui care știe că trebuie până la urmă să învingă. Cuvintele nu mai au nicio valoare atunci când lăsăm iubirea să vorbească pentru noi. Aceasta e adevărata magie...


Photobucket




Bibliografie

Paulo Coelho

Hell archives – 1982
Practical manual of Vampirism – 1984
The Pilgrimage (Pelerinaj la Compostela) – 1987
The Alchemist (Alchimistul) – 1988
Brida – 1990
The Gift – 1991
The Valkyries (Walkiriile) – 1992
The diary of a Magus (Jurnalul unui mag) – 1992
Maktub – 1994
By the river Piedra I sat down and wept (La râul Piedra am șezut și-am plâns) – 1994
The fifth mountain (Al cincilea munte) – 1996
Love letters from a prophet – 1997
The manual of the Warrior of Light (Manualul războinicului luminii) – 1997
Veronika decides to die (Veronika se hotărăște să moară) – 1998
Essential words – 1998
The Devil and miss Prym (Diavolul și domnișoara Prym) – 2000
Fathers, sons and grandsons – 2001
Eleven minutes (Unsprezece minute) – 2003
The Genie and the roses – 2004
The Zahir (Zahir) – 2005
Revived Paths – 2005
Like the flowing river – 2006
The Witch of Portobello (Vrăjitoarea din Portobello) – 2006

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!