poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5153 .



Despre putere, cu schiurile la plimbare prin pădurea de semne postmoderne
articol [ Polemica ]
(Ioana ca Stan Pățitu’, all rights reserved)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lemuria ]

2006-03-09  |     | 



În anii ’40, Tudor Vianu exclama, poate cu o nuanță naivă, încercând a face o distinție între citire și privire, reacționând la o scrisoare a unui prieten care opta pentru “a citi”, înaintea lui “a privi”: “O, Petrarca, bărbat ilustru și dilect, marea ta sete de cunoaștere s-ar putea îndestula astăzi și pe alte căi; nu numai citind, dar și privind. Lumea de astăzi privește mult. Privește fotografiile ziarelor și ale foilor ilustrate, la cinematograf și la televizor. Află astfel ce s-a întâmplat peste mări și țări, la antipozi, în fundul oceanelor, în depărtările astrale.” (Scrieri despre teatru, ed. Eminescu, 1977, București) Și iar ajungem la vorba bătrânească, tot ce vrem a spune a fost deja spus, că totul e mai actual decât poți să-ți tentezi limita imaginației. Dacă Vianu în ’40 recunoștea importanța socială a imaginii, nu rămâne decât să formulăm că “era” noastră este condusă de imagine și nu ne referim aici doar la ceea ce ni se oferă pe ecrane, în publicitate, pe internet, în toate formele de comunicare către mase. Revenim la o problemă, poate inexact numită, statutul artistului (și nu vrem a-l plasa în contextul postmodern, prea fix / prea versatil pentru un complex de fenomene, ci mai degrabă sub pălăria lumii de semne prezente care-l înconjoară).
Am încercat un mic experiment, seara trecută, chiar pe site-ul “curent”, postând un text, între poezie și proză, demonstrându-ne în nu mai puțin de o oră, ceea ce deja studiasem. Imaginea, ne reverim aici doar la cea artistică, scrisă, este o formă de putere. Atașez textul, numărul de vizualizări fusese relevant, comentariul care apăruse atunci, aparținând domnului A. referindu-se la teribilismul declarat, violența fondată sau nu, era previzibil. Ionesco a fost considerat un scriitor pe bună dreptate teribilist (a se reciti de plăcere scrierea de tinerețe NU), pozitiv, iar limbajul explicit nu mai prezintă acum un inedit. Șocului fizic, mental, omul îi răspunde din două perspective: fie refuză, se apară prin rațiune, fie îl acceptă din ignoranță, din faptul că este obișnuit deja cu factorul. Dar fenomenul îl simțim încă din Renaștere, acolo unde s-a produs ruptura, acolo unde rațiunea, a ști, devine nucleul existenței, lumea imaginarului medieval se transformă, se stilizează în diferite etape, se pierde și se recuperează în alte variante. Dintre toate exprimările, cea care are o funcție impresivă imediată, este cea vizuală, stimul de forță, până la urmă, cu care organismul se obișnuiește (așa cum bunicile s-au obișnut cu mâneca scurtă, așa cum bunicii s-au obișnuit să facă jogging și să mănânce la MacDonald’s).
Eul se minimizează, însă paradoxal, ca într-o farsă tragică, câștigă în apărare prin nerăspundere. Vă putem asigura cu mare precizie, pâinea caldă nu se vinde mai bine ca sexul. Realitate. Câștigăm prin solitudine (aceea din supermarket-uri în lumea foarte colorată, toată digestivă, între rafturile debordând de produse, aceea din sălile de fitness, unde fiecare își modelează trupul și implicit spiritul). Putere de a te individualiza, de a rezista războiului și selecției naturale.
În literatură, pentru a exemplifica doar într-o direcție, din dorința de a omogeniza, viziunea asupra lumii nu stă mai departe. În librărie, un fel de “ domnule se scrie mai mult decât se citește!?”, rafturile de la intrare prezintă (aproape ca într-un generic de film): de la editura Curtea Veche, de la stânga la dreapta, ca buni ortodocși, citim: Dacă m-aș asculta m-aș înțelege, Puterea de convingere, Curajos de a fi tu însuți, De la scop la realizare, În formă la serviciu și acasă, Și tu poți avea succes, Puterea eșecului – ghinionul nostru, nu înțelegem cum la o veche curte se vorbește despre succes, formă, realizări, sau e o puerilitate a minții de a privi din punctul acesta alegerea. Să subliniem încă o dată că promovăm, poate după modelul indienilor convertiți la catolicism, protestantism (v-ați prins depre cine vorbim?!) un fel de putere asupra sinelui ca și asupra universului. Mergem mai departe, următoarele rafturi continuă mai incitant (noroc, de ceastă dată că literatura pentru copii este exact în partea opusă, sau nenoroc?!): un album de artă nu s-ar prezenta la o calitate materială mai bună ca: Sexul tantric – ghid practic al vieții sexuale și al atingerii bucuriei tantrice (Ma Ananda Sarita, Swami Anand Geho), alături de Monoloagele vaginului (celebrele, dar pe drept), Inteligența sexului – un soi de compilație în care pot intra unele peste altele rețete de mâcare fără calorii, moda pantofilor cu toc, Marlyn Monroe vs. Venus într-un tablou manierist, Primăvara lui Botticelli, un Dali – tot cu Venus și tigri – și inevitabil, Freud (etc.) – am spune, aglomerație și cineva surâde sardonic și merge mai departe. Uzăm în mod plăcut, de cuvinte vulgare, care “prind” și-i continuăm unui Roman românesc și un pervers care să-ți atragă privirea, pentru ca apoi printr-o sinapsă precisă să-ți îndrepți mâna spre a răsfoi (coitum, postoitul și post scriptum – un bun mod de popularizare a lui Mateiu Caragiale și al lui Pascal Bruckner). Editura Polirom are plăcerea excitantă de a ne sugera și alte forme de masturbare bine cunoscute auctoriale, bine crescute ale cititorului: 69, despre care, plasat și el în postmodernism fără scăpare, spune criticul relevant de clișeizant: “Nu încape îndoială că de Ionuț Chiva vom mai auzi” – o fi vreo modă (trendy) să spui cam așa despre toți, adunând pe toți tinerii scriitori la steașina unui pozitivism, din care coboară burlanul relativității.
Să nu înțelegem greșit, nu-l votăm nici pe Vadim (a tras cineva apa?), nu avem nici o problemă cu onaniștii sunt la fel de liberi să formeze caste, bresle sau ce-și doresc, așa cum ne putem uita și la fetele angelice și “aimables” de pe coperțile revistelor – fiecare să facă dragoste cum îi place. Ceea ce ținem să amintim e că toată euforia individului pierdut printre atâtea metode de a-și câștiga fericirea de ne-a privat Eva (tot femeia!), se reduce la cucerirea unui om mai nou sau mai vechi, nițel stângist, frumos ca o sculptură antică, celebru într-un cosmos celebru, dar mai mult decât orice puternic. Eficiența maximă a sexului său, presupune imanent controlul social, stiințific dovedit, altfel nu am fi ajuns pe culmile gloriei (a cui?). Sexologul este la îndemână ca o linguriță, stilistul te face ca pe prima pagină, Mall-ul este orașul fantastic unde realitatea e în buzunarul tău.
Trăim fără a căuta dincolo de realitate, și acest fapt nu este nici mai bun nici mai rău - este. Ceea ce premiem, că este concurs de fotografie, că este carte, film – subiectul este cam același: o țară unde civilizația este un cuvânt încă neinventat – România, în cazul în care suntem cu premiile chiar în tradiția carpato-danubiano-pontică, Africa, spre uimirea Occidentului - unde oamenii se fură între ei, mereu în speranța emigrării, unde vremea e cu inundații, unde totul e frustrant, sunt copii slabi și violentați. Existăm aici, acum și ne oprim, motivat de altfel, la imediat. Uneori, cu ajutorul acestui imediat, rolurile se pot înlocui, pentru o vreme, minoritarul poate deveni puternic în fața acelui om “reparat” despre care aminteam în paragraful de mai sus. Rețeta e dictată tocmai de noi: dacă ești de culoare, cu vreo religie neînțeleasă, șomer, homosexual și eventual (helas – nimic nu se compară cu oftatul franțuzesc) – femeie – atunci ai succesul garantat. O variantă la “le poète maudit”, minimalizatul poate deveni peste noapte ceea ce organizațiile non-guvernametale, și nu doar ele, știu să folosească - obiect de valoare, optimizat, al unor autorități care-și dobândesc valoarea.
Ne acceptăm sau nu (de obicei cu cea mai mare toleranță, răspundem afirmativ, ca dacă nu stăm sub denominația “xenofob” sau măcar “fob”), cert este că avem toate datele de a ne controla mintea și trupul, în a ne perfecționa (de asta nu putem accepta literatura science fiction, tot ce vom fi citit în copilărie în lecturile de acest gen, se adeverește). Reversul există, orice joc prezintă și această regulă, doar că atunci când el se întâmplă, trebuie să avem lecția despre “puterea de a cădea”, învățată.
Atașez “șocantul”, care ar fi putut purta orice semnătură, la cuvinte de cartier, toți ne pricepem, doar trăim la bloc, moștenire de la “tătuca” lor, tocmai spre a demonstra redundanța “imaginarului” modern. În paralel, câteva versuri suge-stive, proprietate Bobby Gaylor.

"- Da, asta nu-i artă!

Astfel că am scris.
- a nu mă considera aceeași din autoportrete în orașul de început –
Odată, într-o eră liberă, nu-și propusese să-l vadă trecând pe lângă, cu noua prietenă de mână.
- și nu mi-aș fi făcut probleme dacă, prietena lui n-ar fi arătat –
Grasă, fără pic de gust în îmbrăcăminte, erau doi urâți pe stradă.
Dar la dracu’, se iubeau, iar ea trecea, gândind că n-ar fi fost mai potriviți altfel, mai frumoși, mai edenici, și dintre toți ea se ascundea în treceri.
Uite cum curge sprema în el, iar prietena lui, o fetiță care nu știe ce-și dorește, inconștientă.
- iar eu tot cad sau mă arunc de pe alți cai, numai ca să experimentez în lipsa ta –
Și i s-a părut că e mai mult aer în jur.
Să nu mai fie zile proaste.
Să nu mai fie școală și nici teme.
Să nu mai fie copii care cântă la fluier cu căței-pui lângă ei.
Să nu mai fie bărbatul din tramvaiul 8, nici linii care se sfârșesc, iar cu noroiul ăsta o să arunc în femeile curate.
Cât despre doamnele care aveau pretenția de a fi salutate, ea o să le arate curul, și-o să le trimită la bărbații lor, să le violeze, așa cum o fac în fiecare noapte – plat, firesc, ochii ies din orbite, erecția aproape că nu mai vine, întârziere cu mâncare nedigerată.
- tu nu ai treabă la serviciu, ca orice român, măcar să dai niște telefoane pe banii statului, am spus statului! – de ce citești aceste absurdități melodramatice, care dintr-o nefericită selecție a sorții au ajuns a fi scrise de mine? – uită-te la tine, gras, ridat, te uzi când vezi un model de revistă, scuipi semințe și bei bere, o să mori subit - spune-mi că treaba aia cu femeia pe care o violezi fără prezervativ nu-i adevărată! - să nu mai fii – tu
Nici planeta asta mare cu americani, cu roșii, cu mizerie, cu orașe-port cu prostituate, cu aspiratoare, șaibe, piroane pentru crucificați, cu celule ciliate-vibratile, cu morți, cu voi doi
- cu mine & everything I see is a blur

Femeile își puneau măști albe când bărbații lor erau plecați în războiul vechi, ele dansau în jurul focurilor și-i boceau pe roluri, copii înnebuneau când le vedeau, dezlănțuite, bătrânii le rupeau și le ardeau, renășteau pe lumină, știu asta."

“Getting to the point in your life where you can tell your parents to "F*#K Off! I gotta make my own mistakes....you did"... You'll miss sex - you'll miss thinking about it, looking for it, sex by yourself, sex with a partner, sex with multiple partners... No more summer nights that seem to go on forever... Roller coasters.... Naming your kid the name you always wanted... Making a difference in the world... You'll miss the experience and pleasure of Hallucinogenics... Watching your neighbor's wife change clothes with her blinds open... A lifetime of masturbating... Watching your favorite team sweep the series... Music... You will definitely miss music... Trying to sneak into your house drunk - three hours past your curfew... You'll miss the blaze and glory of the 4th of July fireworks... The taste of Captain Crunch... If you're a boy, you'll miss the feeling the first time you reach up a girl's shirt... If you're a girl, the feeling the first time you reach down a boy's pants... You'll miss your favorite coat... Waffles with whipped cream and strawberries... Beating your friends at video games... You won't be around to see what shape and color the new marshmallow in Lucky Charms will be... You'll miss the feeling you get when reminiscing about your first love - thirty years after the fact... The joy of giving and receiving at Christmas... Skinny dipping... Getting stoned, reading Green Eggs & Ham, and eating like a horse that got loose in the grain bin... Flying cars... Hey, you were born - Finish what was started.” (©Bobby Gaylor, Suicide, 1999 Angelic Monkey Music/DreamWorksSongs (ASCAP) All Rights Reserved)

foto: mantis wong

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!