Agonia.Ro și CLUB A prezintă Joi, 15 decembrie, ora 18.00,
"Crize" și poezie. Doina Ioanid și Mihai Ignat vin la poeticile cotidianului.

INTRARE LIBERÃ. FILM – TEATRU – POEZIE

Doi autori foarte diferiți vin împreună în fața publicului din Club A. Fiecare dintre ei este deja un nume pentru literatura română actuală. În prezent Doina Ioanid este Secretar General de Redacție la revista Observator Cultural, iar Mihai Ignat anunță pe site-ul său ( www.mihaignat.ro ) că “sînt lector universitar si voi fi în curînd doctor în litere, ceea ce înseamnă că mi-am atins limita de competență. Pot lucra, la disperare, ca: stenodactilograf, șofer profesionist, legător.”
Fiecare dintre ei va aduce la poeticile cotidianului câte un volum editat anul acesta de Editura Vinea:”Cangrena e un animal de casă”- Mihai Ignat și “Poeme de trecere” - Doina Ioanid.

Doina Ioanid a publicat poeme în Cuvântul, Litere Nouă, Vatra, Erată, Luceafărul, Contrafort, Interval, România literară, Echinox și în volumul colectiv “Ferestre 98” . A participat împreună cu Ioana Nicolaie, Marius Ianuș, Ioan Godeanu, Domnica Drumea, Angelo Mitchievici, Mircea Cărtărescu, Cecilia Ștefănescu și Florin Iaru la realizarea volumului experimental “40238 Tescani” (Editura Image, București 2000). În același an a câștigat concursul de debut al editurii Univers cu volumul “Duduca de Marțipan”.
Până acum a mai publicat și volumul de poeme “Cartea burților si a singurătăților” (Editura Pontica, 2003)

Mihai Ignat: “Scriu poezie, proză, teatru, scenariu de film. Am debutat în 1995 cu Tablou de familie (volum colectiv de poezie si proză, împreună cu Sorin Gherguț, Svetlana Cârstean, Răzvan Rădulescu, Cezar Paul-Bădescu, T. O. Bobe) și cu volumul individual “Klein”. În 1999 am publicat a treia carte, intitulata Eu, care cuprinde nu doar poeme noi, ci și toate cele publicate anterior. În săptamîna care a cuprins ziua împlinirii a 33 de ani am scris 37 de poeme care, sub titlul Klein spuse, au apărut underground în 2001. Textul promotional era: „Mihai Ignat are plăcerea de a vă oferi, în regim de samizdat, ultimul său volum, intitulat Klein spuse. Klein spuse, Cartea fără coperte, Cartea fără ISBN, cartea neterminată, nu e o carte: e un număr de striptease. Citiți și dați mai departe Klein spuse, Cartea fără piele.
Din 2000 am început să scriu teatru. În 2003 piesa “Crize sau Încă o poveste de dragoste” a fost nominalizată – alături de alte cinci, la secțiunea „Awards for writers using English as a second language” – la International Radio Playwriting Competition 2003, concurs organizat de BBC World Service și de British Council.
În 2004 „Crize” a fost jucată și difuzată la Radio BBC Londra. Totodată, același text a fost nominalizat în martie 2004 la concursul „Cea mai bună piesă românească a anului 2003”, organizat de UNITER, și editat pe CD împreună cu celelalte piese finaliste.”

Despre invitații poeticilor cotidianului se spune că:

"De la primele lecturi pe care le-a făcut în cenaclul Facultății de Litere, tînarul foarte subțire, palid și putin efeminat și-a surprins colegii prin profesionalismul poemelor lui. Textele sînt dense, eliptice, foarte cerebrale, construind totuși o aparență de gestual și aleatoriu care arată influența benignă a școlii new-yorkeze a lui Frank O'Hara, Snodgrass sau Kenneth Koch. Concretețea incursiunilor în cotidian, cuprinse într-o structură bine controlată, ca și biografismul poemelor amintesc într-adevăr de celebrele "meditations in an estate of emergency."
Cu puțină șansă, Mihai Ignat ar putea recupera timpul pierdut și și-ar putea găsi un loc, nu oarecare, în atît de contradictoriul și agitatul climat al poeziei anilor '90." Mircea Cărtărescu

“Descoperirea celuilalt (printr-o ființă concretă, prezentă, mereu invocată), ieșirea în întîmpinarea lui și dorința identificării marchează o evoluție în raport cu volumul de debut. Contactul se revelează ca formă profundă de cunoaștere și de comunicare, nicidecum ca simplu schimb, reciproc avantajos, între două epiderme: O negresă răgușită cîntă în surdină, aspirînd singurătatea camerei. Prin fereastră, lumina felinarului. Mîinile mi se plimbă pe umerii încă firavi, refuzînd căptușeala mușchilor. Zgura de peste zi alunecă de pe noi.Vocea negresei se stinge. Somnul alături de tine. Căutînd căldura coapsei. Frumusețea se naște sub palmele mele. Visele migrînd de la unul la celălalt. Dimineața, deprinderea luminii, chipul amenințat de zgomotul străzii. Îmi lipesc gura de umărul tău și simțurile mele zbîrnîind se întind spre tine. Cînd nu mai rezist, îmi apăs fruntea de perete, iar peretele bubuie gata să explodeze. Deschid geamul și încerc să respir. Totul devine suportabil: putem sta față în față, sorbind din ciocolata fierbinte, discutînd despre o mie de nimicuri. Și totuși, ca o eșarfă molatecă, parfumul cărnii tale mi se înfășoară în jurul gîtului. Din ce în ce mai strîns.
Dacă prin Duduca de marțipan debuta o poetă atipică, dar deja formată, prin E vremea să porți cercei se prefigurează un al doilea debut al Doinei Ioanid - cel de prozatoare. Consistența epică a ultimelor poeme îndrăgostite lasă să se întrevadă o astfel de evoluție.”
Nicoleta Cliveț


O întâlnire prezentată de Răzvan Þupa.