agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4730 .



Șapte zile care au zguduit... munții (2)
articol [ Evenimente ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [papu as ]

2005-10-04  |     | 



Image hosted by Photobucket.com

Totul a pornit de Aici***

Ca să puteți intra cu adevărat în atmosfera de pe Rarău, trebuie să porniți de la început ***

PROLOG

Pe bulevardul Agonia,
Unde poeții-și plimbă clona,
Ar fi deplină armonia
De s-ar ivi și Belladona.

Sunt două luni, aproape trei,
De când am „zguduit” Rarăul
Și de atunci numele ei
L-a înghițit bezmetic hăul.

La Giurgiu Peia ca un cuc
Nu mai dă glas de-o toamnă-ncoace
Și doar Mariei Prochipiuc
Vedem că gura nu-i mai tace.

Felicia, Luminița, Grig,
Vasile, Gigi, toți ceilalți –
Parcă i-a prins al toamnei frig
Sub gheara munților înalți.

Ieșiți cu toți’, prieteni dragi,
La rendez-vous pe Agonie,
Prin frunze galbene de fagi
Să fluierăm a poezie…


…Până vine Atropa Belladona cu celelalte texte, le prezentăm pe cele descifrate de Maria Prochipiuc (Decembrie) de pe caseta video:


Concursul „Pietrele Doamnei”:


Ion DIVIZA:

Image hosted by Photobucket.com

Cântecul Evei pe Rarău:

Dimineața pe ra-rouă
Eu mi-am pus o frunză nouă,
De frumoasă ce eram
I-a picat frunza lu’ Adam!

***
Strigătură

Piatra care o vreau eu
E ascunsa-n decolteu.

***
Alertat de-apropierea toamnei,
De-aventuri fiind mereu hapsân,
M-au înnebunit Pietrele Doamnei
De când i le-am bâjbâit în sân.

***
Doamna cea cu ochi duioși
Lăudată-i de cumetre
C-a avut ea sânii pietroși
Dar și-acum are… pietre.

***
Nu le-admiră domnul Petre,
Știu de ce e rezervat :
Dânsul are niște pietre
Dar le-ascunde la ficat.

***
Nu-i nici ea cu stea în frunte,
Judecata văd c-o lasă,
Și-a adus pe vârf de munte
Toate pietrele din casă.

***
Vreau acasă - am nevoie,
Ape curg potop din cer,
Dați corabia lui Noe
Sau măcar elicopter !



Ioan PEIA:

Image hosted by Photobucket.com

Am urcat din hău în hău
Sus pe vârful blestemat,
Unii spun c-ar fi Rarău
Dar eu cred că-i Ararat.

***
Azi senină-i dimineața,
M-am calmat oleacă zău :
În fond, totu-i ca și viața…
Din Rarău în tot mai rău !

***
Privesc steiul cu roci rare
Și nu-mi par a fi-n exces :
Tot mai mari sunt alea care
Din rinchi coboara-n șes.

***
Nu le-am cunoscut povestea,
Dar cum sunt așa semețe,
Cred că pietrele acestea
Le-avea doamna-n tinerețe.

***
Dragi munteni de pe coline,
Faceți un pustiu de bine
Și pân-a nu ne răci
Agoniți-ne de-aci !

***
Rezemat de «Ford »-ul său
O-ndemna fierbinte el:
Hai mândruțo pe Rarău
Să ne sinistrăm nițel !

***

Urc încet, încet, încet
Vârful cel cu coame goale,
Dar vă spun un gând secret :
Mult mai bine stam sub poale !


***

Atropa BLLADONA:

Image hosted by Photobucket.com

Când te-ascult seară de seară
Zău mă trece un fior:
Știu că ceață ne-nconjoară
Dar s-a pus și-n mintea lor?

Lui Ionică Peia:

Cică a citit femeia
Că-i trecut din pat în pat,
Dar și eu pe domnul Peia
Vă spun clar că l-am fumat.

Răspuns Ionica Peia:

Adevăr adevărat ,
Toate acestea-au fost, e drept.
Tu pretinzi că m-ai fumat?
Da, dar eu te-am tras în piept !

Lui Ion Diviza:
( apropo de Pietrele Doamnei)

Pietrele așa-l momiră
Că e tare greu să scapi,
De aceea nu mă miră
C-a ajuns tare de cap.

Răspuns Ion Diviza:

Am și eu un handicap,
Dar spunea un cineva:
Mai bine tare de cap
Decât moale de-alt…ceva !

Belladona:

Pe Rarău Ion lăsase
Multe amăgiri amare
Și coboară cum urcase
Tot cu coadă-ntre picioare.

Pentru ambii Ioni:

Ioneii-s ambii triști
Chiar de-s buni epigramiști,
Doar că trebuie s-o spun
….nu sunt buni.

Răspuns Ion Diviza:

Belladona cea de soi
Vrea să lupte azi cu doi,
Otrăvită cum o știm
Chiar ne bagă-n țintirim !

Și Ioan Peia:

Va să-asiste tot cătunul
La o pățanie nouă:
Tu din ioni făcuși doar unul,
Noi te divizăm în două !


***

Grigore DIVIZA:

Image hosted by Photobucket.com

Prometeu pe Rarău

Chit că-l plictisise rokul
După ce bău o halbă;
Prometeu furat-a focul
Și-a fumat și el o iarbă.

Rostul cel fără de rost

O fi vreun rost sau vreun folos
De viață să tot fii setos,
Dar dacă ai un pic noroc
Din viața ta îți faci un joc.



Inscripții:

Image hosted by Photobucket.com

…pe diploma lui Vasile Breabăn
(Pentru organizarea, împreună cu Maria Prochipiuc, a Taberei „Poesis”, pentru găzduire ideală și, firește, pentru creație poetică):

Domn’ Vasile ca un zmău
După ce-a mâncat bureți,
Când îl cauți pe Rarău
Îl găsești printre poeți.


… pe diploma lui Ioan Peia (Pentru măiestrie interpretativă):

Pe Rarău în vârf de munte
Trubadurul de elită
A primit o stea în frunte
C-a făcut amigdalită.

… pe diploma lui Ion Diviza (Pentru interpretare artistică):

Image hosted by Photobucket.com

Domnule Diviza
Trecând pe la vamă
Ați plătit acciza
Pentru epigramă?

…(Pentru ingeniozitate)

Văzând că nu e de-al lui nas
Să urce piscul în Parnas,
A hotărât că nu e rău
Să urce măcar pe Rarău.

… pe diploma Atropei Belladona (Premiul Muza ciobanilor):

Image hosted by Photobucket.com

Muza cea fără pereche
Ieri era o mătrăgună,
Un cioban mușcat de streche
A cules-o-n văgună.


… pe diploma lui Grigore Diviza (pentru debut in epigrama):

Image hosted by Photobucket.com

Își mențin prietenia,
Reciproc purtându-și stima:
Dânsa-i dă cu poezia,
Dânsu-i potrivește rima.


Concluzia epigramatică a lui Vasile Breabăn:

Image hosted by Photobucket.com

Făcusem parte dintre cei
care credeau că epigrama
ar fi banala poeziei clonă;
azi noapte însă m-am edificat
că epigrama e-un produs
sintetizat direct din belladonă!

***

Maria PROCHIPIUC (Decembrie)

Image hosted by Photobucket.com

Visul stâncii în amurg

la miezul vremii ca un suvenir
un fulger enorm cutremură munții
cerul își face culcuș în palmele mele
se umplu verde de roua dimineții
pământ strecoară ploaia într-o sălbatecă mânie
seninul zilei pășește învăluit în umbra unui nor

verdele izvoarelor ascunde taina
graiul pădurii e greu de învățat
când inima nu-ți încolțește frunze

nu e nici o mișcare în lumea celor vii
pelerinaj de umbre pe dealuri pe văi
noaptea nu are locuri de tăcere
poate va fi o tainică-ntâlnire

doar umbra unui sentiment domnește
peste simțuri
buza întunecată parcă îmi șoptește…

serpentinele descântă noaptea
la taifas Doamnele au îngropat
sub Pietre fulgerul


EPILOG

Notă:

Când coboram din vârful Rarăului, am poposit din nou la cabana unde lăsasem mașinile. Stăpânul ne-a prezentat locația, povestindu-ne despre o stafie, uneori violentă, care își face apariția în una din camere. A văzut-o și el de mai multe ori…

***

Stafiei de la Cabana din vale

Cea de-apare-n miez de noapte
Și-și dezlănțuie furia
Nu o fi cumva, păcate,
Clonă de pe Agonia?!

Image hosted by Photobucket.com


Dacă doriți să vă împărtășiți din bucurile noastre o puteți face doar cu un clik AICI!:




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!