poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5755 .



Pâș, pâș, în București pe furiș! Lansare de carte la Biblioteca B. P. Hașdeu - ,,Zâmbete…ALTFEL’’- autor Marian Ioan
articol [ Societate ]
o ALTFEL de cronică eveniment

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [minela ]

2012-10-24  |     | 



Iulie 2012, la Biblioteca Matropolitană București, filiala Bogdan Petriceicu Hașdeu, a avut loc lansarea cărții ,,Zâmbete... ALTFEL’’, autor Marian Ioan.

Mi-am luat inima-n dinți, pentru că în piept nu mai avea loc din cauza caniculei și am pornit grăbită spre locul cu pricina, unde avea loc lansarea. ,,Căldură mare mon cher, caldură mare!’’, cum bine spunea conu’ Iancu. Am luat un taxi, pentru a ajunge la timp. Ei aș, ți-ai găsit! Omul de la volan era atât de concentrat în dialogul cu ,,nașu’,, încât m-a plimbat prin București cam 30 de minute. Fierbeam în suc propriu… dar cum aflam eu altminteri prețurile unei nunți? Nu știam de ce nu dorm liniștită noaptea. Am aflat prețul la florile de pus în piept nuntașilor, prețul buchetului de mireasă, auzi lume, 120 de lei, am aflat taxa pahonțului de popă, care l-a întrebat pe naș dacă știe cine a fost Eminescu, adică nenea de pe bancnota de 200 de lei și lista ar putea continua. Am ajuns la adresă. Profit de faptul că dialogul dintre naș și fin încă nu se terminase, scot un Grigorescu, îl arunc pe banchetă și-i spun cu tupeu șoferului: pe Enescu îl iei de la nașu’ că m-ai plimbat tot Bucureștiul și am întârziat. Ave, Gogule! Am trântit ușa și am intrat în primul bloc, strecurându-mă pe lângă un locatar care tocmai se retrăgea spre casă. Priveam la Gogu amuzată cum dădea mărunțel din buze, căutând o intrare. A renunțat neașteptat de ușor, pornind în trombă. Eram pregătită să mă joc puțin cu el. N-a fost să fie. Trebuia să mă mulțumesc doar cu ideea că i-am stricat ziua.
Am ajuns la Biblioteca B.P. Hașdeu. Acolo - multă lume- atmosferă plăcută, relaxantă.
Photobucket
A luat cuvântul domnul Ananie Gagniuc care a prezentat lucrarea, cum a făcut și în prefața acesteia. ,,…l-am îndemnat să scoată această carte … pentru că are un alt stil de a scrie umor. E …altfel! …E sincer până la cruzime… În scrierile sale, Ioan Marian își pune cenușă în cap, după ce ne dă foc… uneori e ironic, până la cruzime, alteori e răutăcios, dar pe bună dreptate…’’.
Poetul Liviu Zanfirescu a cuvântat pe același ton prietenesc și haios, vorbind despre omul și scriitorul Marian Ioan.
Alte voci, cunoscătoare a scrierilor aceluiaș autor, au persuadat publicul vorbind despre ironia, sarcasmul și franchețea regăsite în operelor acestuia. Un personaj care spune lucrurilor pe nume, așa cum îi stă bine românului cu o coloană vertebrală dreaptă.
Ultimul cuvânt l-a avut autorul care a adus în discuție relația dumnealui cu cititorii. Spunea că are obiceiul să li se adreseze cu ,,fata moșului’’, apelativ care s-a potrivit tuturor, cu mici excepții: unul dintre admiratorii săi fiind un tânăr de 17 ani iar cel de-al doilea, o doamnă mai în vârstă decât dânsul care s-a simțit flatată de sintagma ,,fata moșului’’. A vorbit despre rolul site-urilor unde a găsit oameni minunați, mulți dintre ei aflându-se în acel moment la eveniment, a mulțumit doamnei Lăcrămioara, care a făcut posibilă organizarea acelei lansări, punându-i la dispoziție spațiul Bibliotecii B.P. Hașdeu, domnului Ananie Gagniuc, omul care a insistat să publice cartea, fiind încântat de textele citite pe blogul scriitorului, a mulțumit tuturor participanților la eveniment, invitându-i să servească, la final, un quelque chose, apoi a încheiat cu lecturarea unui fragment din cartea proaspăt lansată- ,,Zâmbete…ALTFEL’’.
Nu am să citez acel fragment, ci am să vă delectez cu un altul, din cartea proaspăt ieșită de sub tipare, care m-a amuzat, chiar dacă în final zâmbetul meu s-a trasformat în rictus, căci am realizat cu regret că, în spatele umorului, se ascunde realitatea urâtă a unei nații cu multe, foarte multe lipsuri. Fragmentul ales nu este aleatoriu, dimpotrivă, el întărește ideea, crezul că în România au rămas doar hoții și fraierii care așteaptă minuni, fără să facă nimic pentru o viață decentă, cei care speră, deși, pentru mine, speranța e motivul neplauzibil al oamenilor slabi care nu sunt capabili să ia taurul de coarne. Fragmentul ales face parte din lectura ,,PARCÃ AR MAI FI, TOTUȘI, CINEVA P-ACILEA!’’, o lectură care ironizează, precum scrierile caralegiene, aspecte ale societății contemporane legate de anumite tipuri umane, clase sociale, care evidențiază contrastul dintre aparență și esență, dintre pretenții și realitate. Așadar… au rămas ,,p-acilea’’: zugravul, baba urbană (,,Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe și știe tot. Își urăște, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, orașul… Baba urbană bănuiește că totul în jurul ei e facut s-o fure: administrația blocului, compania de gaze… La noi lipsesc cu desăvârșire babele din America, alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franța, care merg la mitinguri când nu citesc literatură de stânga. Babele noastre doar votează,mănîncă mult, bîrfesc pe toată lumea și circulă gratis cu RATB.’’), șoferul manelist, inginerul, bogatul cu Mercedes care ,,suferă că nu are Bugatti’’, băiatul de club, politicianul tânăr ,,…șmecherul care se crede mai tare decât băiatul de cartier, decât bogatul și șoferul manelist la un loc… este cel care o pupă-n bot pe baba urbană în campania electorală, îl cheamă la miting pe șoferul manelist…’’. Încheierea ,,poveștii’’ primite pe net concluzionează amar: ,,Uitați-vă la ei și încercați apoi să vă închipuiți că, din marfa asta, trebuie să facem o națiune.’’
Cu regret trebuie să recunosc că mare dreptate a avut acela care spunea că ,,România este o țară frumoasă, păcat că este locuită’’.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!