poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4378 .



Despre rolul și calitățile nebănuite ale Parchetului în derularea “prezentului” societății românești
articol [ ]
– în fond, parchetul nu-i decât o para-doseală făcută din bucățele bine articulate-ntre ele – Colecţia: Culture Pub

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adrian_nairda ]

2010-08-29  |     | 



Prima parte – chestiuni generalizant-obositoare

Nici prin cap nu v-ar trece, vreodată, că vorba aia: ce-și face românul cu mâna lui, nici dracu' nu desface!, ar fi aplicabilă onorabilei noastre justiții oarbe; căci, vorba aia, oarbă-oarbă, ba chiar plină până-n gât de imunități și de excepții de la regulă fiind – de nici “citatul Naiba” nu mai știe despre ce-i vorba când va să vină vorba despre acele imunități și despre acele excepții cu privire la justiție, nu-i așa? – încât ajungi să dai cu capu-n para-psihologic, nu-n parchet, după cum ar fi ordinea firească a lucrurilor – căci, s-ar ivi, imediat, excepția neconstituțională cum că n-ar fi/avea/găsi, fie și dându-și cu Parchetu-n “capbilități” ea (justiția!), o soluție, fie aceasta de o natură așa și pe dincolo, dar, astea din urmă, evident, doar și numai conjunctural despre ele vorbind, iar nu despre Ea.

Aparent zic, eu nu dau cu parul!, că Parchetul este o parte semnificativă a justiției, da? Păi, să zicem că justiția e oarbă, dar c-ar fi pusă a se uita – experimental – într-o oglindă, din lateral, ca să vadă ce fețe au cei ce sunt reflectați de oglindă – procedura e simplă, ne-urmărindu-se decât faptul de a putea vedea fețele celorlalți, fără ca, aparent, tu să fii implicat; dar povestea e de parcă ai avea un ochi în ceafă – desigur, dumneavoastră decideți ce-i real și ce-i virtual în toată afacerea asta... aparent meschină; personal nu vă solicit decât să faceți efortul, fie el și aparent, de a separa faptele. Ei bine, avem deaface cu o glumă în realitate, ori lucrurile stau exact ca atunci când parchetul din casă v-a fost inundat?


Partea a doua – sau partea aplicată

Hai să plecăm... în recunoaștere!

Uneori, acțiunile Parchetului, aparent, nu pot fi contrafăcute, însă pot fi vândute, pe piața media, cu efectul unor (ori a “niște”) audiențe uluitoare.
Imposibil! Cum așa?
Păi, să zicem că eu sunt, extraordinar!, că sunt Dan Diaconescu și că abia am primit din partea Parchetului înștiințarea că trebuie să mă prezint mâine la Parchet. Ce fac? Păi mă duc în altă parte a justiției, unde depun actele în vederea înscrierii partidului MEU (PARTIDUL POPULAR) pe care vreau să-l înființez, solicitând pentru asta aceeași dată și oră corespondentă cu data și ora prezentării mele în fața Parchetului. Eu, DeDe, jur că suprapunerea asta de fapte a fost spontană, iar nu autoprovocată! Prin urmare, PARTIDUL POPULAR și cu MINE am făcut un salt de o sută la sută-n poante, folosind Parchetul cu inteligență “sondatorială”, astfel încât de la un procent de numai 17%, am sărit la unul, extraordinar!, de 34%. Extraordinar! S-ar putea ca, în funcție de “solicitările” Parchetului, să ajung de la un procent demn de invidiat, la unul absolut absurd, adică de 1 700% din procentul alegătorilor, la un procent categoric și inimaginabil de 3 400%, adică supra-extraordinar pentru a deveni Președintele Cel Mai Extraordinar al României, indiferent de consecințe.

Dacă tot am ajuns aici, mă gândesc dacă nu-i cumva recomandabil ca justiția asta a noastră să-și lustruiască premeditat Parchetul, așa-ncât acesta să reflecte, precum o oglindă venețiană bine-intenționată și alte intenții ale clienților săi.
Evident că: DA! E recomandabil. Ar fi și de bun augur.
Să luăm cazul automobilistulului ce conducea acel CS – 23 – CRI, caz în care intimitatea conducătorului auto din Caransebeș a fost profund încălcată, automobilistul încercând, doar, să testeze dacă-i capabil să conducă în stare de comă alcoolică (premieră mondială, nu altceva!) în condițiile în care o haită de motocicliști postați pe linia de start i se opunea în mod absurd și ilegal, refuzând să părăsească, contra-cronometru, pista, deteriorându-i astfel automobilul și rănindu-l sentimental, deși pista era vizibil setată/demarcată cu o stivă de cauciucuri. Noroc cu Parchetul, care a solicitat o expertiză, expertiză ce a făcut lumină în acest caz, absolvindu-l pe tânărul nostru autoalcoolist de orice vină.

Un caz ce duce lucrurile mai departe de orice limite ale închipuirii are în vedere incriminarea și chemarea Spitalului (maternității) Giulești în fața completului de judecată – e vorba de acele părți fizice și morale ale spitalului care nu au legătură cu exercitarea actului medical. Preventiv, asupra spitalului cu pricina, s-a instituit și un sechestru. Unele minți, minți ce n-au legătură cu actul justițiar, înclină să creadă că spitalul nu se va prezenta în fața completului de judecată, dat fiind că n-ar avea loc în sala de judecată, spitalul având fundație, pereți, scări, acoperiș și mari probleme, chiar insurmontabile, cu deplasarea, asta dacă inginerii nu se vor gândi să facă un utilaj care să transleze spitalul și să-l bage-n sala de judecată. La urma urmelor, orice-i posibil, chiar și o astfel de minune a tehnicii, dacă ea-i menită să vină în sprijinul înfăptuirii actului justiției.

Ultimul caz, caz grav de “amnezie parchetică”, este acela al avocatului Chitic. După mine, acest caz este unul care privește caftul dintre două imunități: imunitatea unui prestator într-ale justiției, versus imunitatea unuia care-i Președintele țării. Deocamdată, în acest caz, Parchetul nu s-a auto-sesizat. De ce oare, câtă vreme lucrurile sunt evidente, iar înfruntarea dintre imunități s-a consumat deja?
Bunăoară, avocatul Chitic șade cu nevasta-n crâșmă și bea și vede că și Președintele bea-n aceeași crâșmă cot la cot cu nevasta lui și-i trece prin cap, avocatului, să aranjeze de-o chestie cu premeditare, să aranjeze de-o instigare, de-o agresiune verbală urmată de un anticipat tacâm de agresiune fizică, date fiind profilul și antecedentele mediatic cunoscute ale comportamentului subiectului luat în vizor de Chitic.
Cum se premeditează o astfel de înscenare? Simplu: aștepți să cheme Președintele chelnerul, ca să-și plătească ce-a consumat cu consoarta; ieși, precipitat, din crâșmă și premeditezi modul de adresare, adică vei produce o agresiune verbală la adresa Președintelui, însă aceasta va fi formulată în stilul “familiar” de exprimare a președintelui, adică la per-tu. Să mai spună cineva că asta nu-i instigare cu premeditare la agresiune verbală, făcută ca la carte, și chiar de către unul care e de profesie avocat, adică specialist într-ale legii.
A, s-o creadă fraierii p-aia cum că avocatul Chitic n-avea habar că sepepiștii Președintelui nu erau pierduți în vise, ci-n supravegherea “obiectivului”!
Demn de un roman de aventuri este, însă, faptul că avocatul Chitic, băut (băut, nu bătut!) bine*, ajunge repede la București și povestește prin televiziuni cum a premeditat el, și cum a făcut și a dres, el, agresiunea verbală, pentru ca mai apoi, în loc să fie lăudat și recompensat cu “Ordinul în grad de cavaler al justiției”, să-i fie dat să suporte, chipurile, o agresiune fizică asupra gurii.

Ceva, totuși, mă intrigă în ceea ce privește acest din urmă caz: de ce Parchetul și chestia aia, asociația profesională, adică Panteonul Justiției, aia/ăla ce veghează asupra integrității oricărui făcător de justiție, nu a suspendat imunitatea lui Chitic, pentru a-l deferi unei judecăți oarbe îndreptățite?


Partea a treia – cea plină de ambiguități

Dacă televiziunile stau cu camerele “puse” pe Parchet chiar și atunci când DeDe-ul face ceva-n closet, de ce tac chitic, în “cazul” avocatului Chitic?


Notă:
* Știu ce-nseamnă să bei o sticlă de Uzo (ούζο) – adică sunt în cunoștință de cauză, drept pentru care nici scuze nu cer și nici n-am de gând să refuz experimentul, asta dacă vrea cineva să mă trateze cu ceva Uzo.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!