Motto
“Este vorba despre un sistem defensiv care nu poate avea funcții ofensive.”
(Șeful SRI De România; fix în România liberă din 16 martie 2010)


DECLARAÞIE
… azi, 17 martie 2010, declar pe propria mea răspundere, cu limba mea din gură și pe românește în scris, următoarele:

ÎN 1984, ÎN ROMÂNIA, NU SE FÃCEAU BANCURI DEGEABA: la un sfert de veac distanță constat că nici filmul cu numerele “1 9 8 4 ” n-a fost în stare să vadă cum se va trăi-n Jungla Prostiei Definitive Românești!
Prostia-i acum Liberă în România, numai că-i slobodă rău de tot la gură, că dacă e să mă iau după cele declarate... până și de Directorul Serviciului Român de Râsul Informațiilor, George Maior (cel mai tânăr om aflat în vârful unor astfel de declarații... primăvăratice); dar... asta-i tocmai pentru că a..., adică tocmai pentru că a declarat într-un interviu acordat în exclusivitate României libere că: “... atât baza americană de lângă Constanța, cât și discuțiile despre scutul american antirachetă au suscitat interes din partea unor actori aflați la Răsăritul...” (ortografierea cu “R”-mare a răsăritului graniței aparține autoarei articolului României libere, și nu numai ei, vai de capul ei, cu libertatea ei de exprimare constituțional apărată de tot!).
Mie unul, “Sus-citat”-ul mi-a plăcut așa de tare, încât fi-miu a sunat la salvare după ce mai apucasem să citesc și înscrisurile: “Noi trebuie să știm că spionii trimiși în România sunt interesați de informații din interiorul UE, NATO, dar și de proiectele energetice ale țării.”
Uăleu și bârrrrrrrrr!, salvarea a băgat în viteză și m-a scăpat de orice urmă democratică de manifestare – adică n-a mai fost ca-n Senatul României, unde nu se face decât cum i se scoală “ordinea de zi democratică” lu' Geoană, care are de fiecare dată câte o pereche de coaie-n plus, fie pentru a și-o satisface-n declarații politice, fie pentru ce-i vine la gură alesei neamului, Olguța, care-i forțată, ca Vasilache*, din spate... de tot de Doljul ei și... jeleșteee!
… mai încolo, dar pas cu pas!, Șeful (șeful se scrie cu majusculă!) SRI-ului lasă să se înțeleagă că proiectul Nabucco ar trebui să rămână prioritar (în mâna-i) față de concurentul său South Stream, sugerând că: “În presa autohtonă există agenți de influență străini”, întărind, El, ideea că prin/și din serviciul secret (aici se scrie cu litere mici, nu cu majuscule!) al Ministerului de Interne au avut loc scurgeri de informații și că așteaptă ca ministrul de resort, Vasile Blaga, să finalizeze ancheta internă, fiindcă rezultatele ei (ale anchetei!) “interesează întreaga comunitate de informații”. Bine că ne-a informat și pe noi, că altminteri nu aflam că sunt dezbaterile informaționale așa de aprinse!
Articolista (frumoasă femeie!!) ne mai spune că, via George Maior, în ceea ce privește eventualele pericole care vin dinspre Rusia, trebuie să ne amintim, voalat, de conflictul din Georgia.
Uau!
De trei ori “UAU”: după care i-o pune idolului de ȘEF ca-n filme: “Acceptul României de a găzdui elemente ale scutului antirachetă a creat agitație în rândul agenților străini aflați pe teritoriul țării?, întrebare căreia GeMândul răspunde: “G.M. Există un interes de cunoaștere a acestei evoluții strategice din partea multor forțe externe, legitimă având în vedere dezvoltarea strategică pentru Europa a proiectului scutului antirachetă. E un fenomen care s-a petrecut și când s-a vorbit despre proiectul scutului în Polonia și Cehia. În acest context, este important să se transmită mesaje consonante cu realitatea.... Este în interesul actorilor zonali, inclusiv Rusia sau Ucraina, să nu privească negativ această evoluție, dată fiind amenințarea clară, neconvențională, dar extrem de posibilă a unui atac cu rachete cu rază medie și scurtă de acțiune provenit fie din zona statală sau nestatală. Avem interese comune în spațiul euroasiatic pe care trebuie să le înțelegem ca priorități de securitate pe termen lung, dincolo de eventualele controverse ridicate de proiect în prezent.”
Uauuu!
Urmează întrebarea (frustrantă!): “De unde sunt agenții străini cei mai preocupați de amplasarea unui scut american antirachetă în România?”; întrebare care primește răspunsul cel mai nimerit (după mai bine de șaizeci de ani!): “G.M.: Nu putem pronunța aici nume.”
Jovialurnalista, lovită-n orgoliul profesional, întreabă: “Din ce zona geografica provin?”; iar G.M. Răspunde (instant!) că: “Există un interes din partea unor actori aflați la Răsăritul graniței României și nu numai.”
Restul interviului se derulează în termenii cei mai elevați ai unei dispute epistemologice:
JURNALOVIGILENTUARISTA: Interesul agenților acestor țări s-a precipitat și după amplasarea bazei americane de lângă Constanța? De atunci ați constatat o altfel de activitate?; întrebare care nu rămâne fără răspunsul potrivit; GeMe-tul sugerează.: Da. Întotdeauna dezvoltări de nivel strategic și militar generează și interes pentru cunoaștere (ce vă spuneam eu despre esența epistemologică a dialogului?!), pentru a culege, până la urmă, informații pertinente, despre ceea ce înseamnă atitudinile unui stat.

…
Cât timp m-am eliberat eu de presiuni... în ploscă, Întrebătoarea a lansat prima ei rachetă cu rază medie de acțiune: Acești spioni reprezintă țări ostile României?, pentru care G.M. avea pregătit scutul răspunsului: Din punct de vedere diplomatic ne aflăm în zona cooperării și deschiderii spre evaluări comune de risc. În zona specială a serviciilor avem într-adevăr ostilități și războaie nevăzute pe care le ducem zi de zi, pe subiecte de o importanță strategică din cele mai diverse.
O asistentă mi-a băgat ceva-n venă, așa că am adormit pe valul frumosului vis... cum că Georgia e o viitoare Elveție care-și face de cap în afara intereselor Bucureștilor. Restul dialogului cred că a avut conotații epistemologice secrete.
Înainte de-a apuca să-nghit picătura de apă dâmbovițeană și să-mi bag fisa-n ea de treabă, s-a făcut c-am văzut toate ședințele Senatului de până la sfârșitul stagiului său legislativ: păi, băi... se făcea că... Mircea nu făcea decât “Ordine de zi” pentru declarații politice, nici mai mult, nici mai puțin!; apoi Mircea și Vasilica se băteau în argumente tot timpul; din când în când intervenind Crin, cu câte o lecție de retorism liberal neaoș; în pauze, și pe la sfârșitul dezbaterilor veneau jurnalistele și-l consultau “la potența politică depășită de 66 de ani” pe Ion, care n-a făcut în viața lui un proiect de lege, dar e tocmai bun să fie numit în fruntea mișcătorilor tineri de stânga de pe toată fața pământului (între altele, o jurnalistă l-a întrebat: dumneavostră, domnule Ilisescu, cu care degete ale picioarelor vă amuzați, în timpul dezbaterilor plenare? – “o, nesimțito, hm!, i-a zis Ion Hm!, ești o nesimțită, hm!” .
Ultimul lucru pe care mi-l mai aduc aminte, e că am dat să mă-ntorc pe stânga mea politică, înainte de a pleca pe lumea cealaltă cu dreapta mea cu tot, și cu centru-ntre buze.

Notă:
* Vasilache este un personaj, o păpușă, care-i agitată de un mânuitor care-i spune și ce are de spus – asta era pe vremea când erau bâlciuri prin orășelele de provincie românești.