Facil, profund, sinelar

Școala răului a făcut carieră; astăzi, astfel, cine nu fură, cine nu minte, cine nu ucide este trecut în stirpea ciudaților; spus cu vorbe adecvate: omul cu caracter este văzut ca un pericol social, și tratat în consecință.

Față de creșterea firii, nimic în este mai fără de noimă. Ori, se știe că răul este de două ori neproductiv: odată pe scala progresului, a doua oară pe grila evoluției. Ce forță, atunci, determină firea să cumuleze educație, tocmai în detrimentul creșterii sale, întru ordin demo-caracterial? Așadar, starea de fapt, deplorabilă în raport de funcție cu ceea ce ar trebui să ni se înfățișeze, nu poate fi pusă pe seama lipsei de educație; ar însemna să facem încă o eroare, deoarece, cariera înseamnă deprindere, cu tot ce ține de înțelesul termenilor: chemare, exersare, comparație. Ca fapt ieșit din comun este aspectul de loc de neglijat: educația pe calea producerii de rău este cu mult mai aspră; cei fără pregătire temeinică sunt eliminați; și cu toate acestea, la școala binelui, absenteismul este în floare. Ne-am amăgi a nu știu câta oară, dacă am gândi că, avantajele materiale, sociale, VIP-ice, luate în perspectiva lor, sunt diapazonul aici; da, de unde, dacă germenele răului nu ar fi parte integrantă a grupei sanguine? Dați-vă fața pe mâinile copilului vostru din leagăn; instinctiv, mânuțele lui se îndreaptă în-a-vă scoate ochii din orbite. Dați-vă fața pe ciocul unui pui de corb, și veți constata cu nedumerire că nu veți fi tratat asemenea. Sau nu mai este corbul cel orânduit să se hărănească cu hoituri? Desigur că este, dar, corbul ucide numai cind se găsește trecut de limita foamei … Mai putem statua, în atare conjuncturi, omul pe piedestalul ființei superioare? Se pare că, pentru astfel de evaluare, graiul propagat și înțeles oricum, nu mai este suficient; neapărat, pentru a ne păstra poziția pe mapamond, trebuie să propagăm graiul bine, și să-l înțelegem tot bine, altfel, ne scoatem din sens. Dacă luăm în calcul și cea mai sumară statistică, vom observa că, în cei aproape 5 ani parcurși din mileniul 3, oamenii au făcut mai multe victime decât animalele carnivore. Am început să producem la scară planetară morți, cu o ușurință și un sadism aproape de neconceput Nimeni, aproape nimeni nu mai este sigur dimineața, când pleacă la serviciu că se mai și întoarce. Instituția de învățământ este nesigură, strada este nesigură, cinematograful este nesigur; sigură este numai moartea, cu atât mai sigură, cu cât, în ultima vreme este livrată la pachet. Copiii nu mai contează, dascălii nu mai contează, preoții nu mai contează … Poetul, savantul, filosoful, termeni scoși din uz. Modelul de onestitate, de bun simț, modelul spiritual se află în este fără acoperire reprezentativă. În atare interacțiuni edilitare, familiale, de încrengătură, sistemul de valori se află deja pe catafalc.
Atunci, de ce ne mai mirăm că, în orașele de munte dau năvală urșii?

Dacă oamenii nu realizeză la vreme că, nu e bine să învățăm în devălmășie cu pruncii uciderea de semen, nu este exclus ca și orașele de șes să fie invadate de lupi.
Excepție nu fac nici comunele, nici satele, nici cătunele …
Vorba proverbului: “ cine se aseamănă, se-adună “ …