Starea de sănătate a Papei Ioan Paul al II-lea și apropiatele schimbări de la Vatican sunt evenimente care interesează și România, întâia țară ortodoxă care l-a primit pe Suveranul Pontif pe pământul ei, după aproape 1.000 de ani de separare a creștinilor ortodocși de cei catolici. Cum privește Vaticanul România - este tema interviului următor, realizat cu reprezentantul Sf. Părinte Papa Ioan Paul al II-lea în România - Nunțiul Apostolic Jean Claude Perisset. Deși dialogul a avut loc cu ceva timp în urmă, interviul își păstrează actualitatea, în coordonatele sale fundamentale.

- Excelență, ați vizitat Dieceza Greco-Catolică de Lugoj pentru prima dată. Ne puteți spune impresia dv. după cele două zile petrecute în județele Timiș, Caraș-Severin, Arad și Hunedoara?

- Prima mea impresie este aceea a unei Dieceze în plină reconstrucție și de o mare vitalitate. Este vorba de vitalitatea comunităților pe care le-am întâlnit la Deva, Reșița, Timișoara, Arad și, bineînțeles, aici la Lugoj. Am văzut nu numai că bisericile sunt pline de fiecare dată, dar ele sunt frecventate de oameni care au trăit, timp de 40 de ani, inexistența cultului greco-catolic. După zece ani de libertate, ei vor să-și afirme existența lor și atașamentul față de Cristos, în unitate față de succesorul Sfântului Petru, care este Papa. Ca reprezentant al Vaticanului, eu am simțit profund această dorință de unitate cu Roma. De altfel, Biserica Greco-Catolică din România are, chiar în definiția sa, particula „unită cu Roma”.

- Unii istorici din România au afirmat că, din punct de vedere istoric, rolul Bisericii Greco-catolice s-a încheiat, chiar dacă au recunoscut că desființarea acestui cult în 1948, precum și tragediile ce au urmat, au avut loc din ordinul lui Stalin. Care este opinia Excelenței Voastre?

- Acest rol nu s-a încheiat, pentru că istoria viitoare depinde de faptele trecutului. Ceea ce s-a acumulat în acești 300 de ani, rolul Școlii de la Blaj și al bisericii Greco-Catolice în Unirea Românilor de la 1918 sunt valori incontestabile, ce aparțin tuturor românilor. Biserica Greco-Catolică are, în opinia mea, un mare potențial, un mare viitor, pentru că Unirea cu Roma îi conferă universalitate, nu o limitează. Cred că Biserica Greco-Catolică poate face multe în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană. Biserica aceasta mărturisește ideile profunde ale romanității, valori împărtășite în sânul națiunilor spre care România se îndreaptă. Aceste valori sunt, de altfel, și cele ale Bisericii Ortodoxe Române, și cele ale Bisericii Romano-Catolice. Această romanitate, trăită în tradiția bizantină, este însăși identitatea României.

- Poporul român este latin și majoritar ortodox. Pentru că vorbeați de identitate, unde este locul acestei nații – în Occident sau în Răsărit? Sau nu o regăsim nici acolo, nici dincolo?

- Cred că locul României este foarte central, între Orient și Occident. Geografic, este în plin centru. Pe de altă parte, fiecare poate spune, pe bună dreptate, că acolo unde stă el este centrul – chiar centrul lumii. România este, astfel, pentru ea însăși, Centrul Europei și chiar centrul lumii (n.r. – iată o interesantă temă de meditație).
În concluzie, poziția României este definită, pe de o parte, de foarte bogata sa tradiție latină, care se revendică de la Traian și de fondul dac, pe de altă parte. Această realitate a traversat secolele, conservându-se în ciuda tuturor influențelor exterioare – ale tătarilor, slavilor etc. Este o simbioză puternică din punct de vedere cultural, iar România va aduce Europei această experiență, a diversității unite. Europa, ca și concept, nu presupune nivelarea, ci afirmarea fiecărui popor, cu identitatea sa.

- Imaginea poporului român nu este prea bună, în exterior. În special presa occidentală nu ne tratează cu prea multă blândețe, generic vorbind. Vaticanul este însă, cu siguranță, mai bine informat. Aș vrea să vă întreb care este imaginea poporului român la Vatican, prin prisma documentelor aflate în arhivele de acolo?

- Aceasta o puteți găsi în cartea profesorului Dumitru Snagov, o lucrare faimoasă (*), care ilustrează bogăția acestor arhive. În ciuda diviziunii dintre Biserica Romano-Catolică și cea Ortodoxă Română, au existat mereu contacte cu Roma. Imaginea poporului român aici este foarte bună, ca popor latin, fondat de Împăratul Traian. Există, de asemenea, Institutul Cultural Român de la Roma, care a avut mereu legături strânse cu arhivele românești de la Vatican, cu muzeele Vaticanului.
Repet, este o imagine absolut pozitivă. Pe de altă parte, mass-media și în special televiziunile occidentale insistă pe aspectele negative actuale, pe anumite deficiențe ale ajutorului social dat săracilor sau copiilor străzii. Sunt lucruri care există, dar care cred că nu trebuie exagerate, nu trebuie văzute doar acestea. Profit de acest interviu ca să semnalez că situația copiilor instituționalizați s-a ameliorat mult, inclusiv cu aportul unor organizații catolice din străinătate, care au creat orfelinate în România etc.
Imaginea României în exterior se va îmbunătăți definitiv atunci când românii vor învăța că, la problemele actuale, trebuie găsite răspunsuri actuale și nu vechile soluții, din trecut. Românii vor ști însă cu siguranță să trăiască în timpul prezent pentru că sunt foarte inventivi. Recent, au demonstrat-o la Salonul de la Geneva, unde au luat multe premii I pentru invențiile lor.

- Vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea la București, din 7-9 mai 1999, a fost o reușită. S-a vorbit mult de unificarea bisericilor creștine. Cât de departe am ajuns pe acest drum?

- Vizita de la București a Sf. Părinte, Papa Ioan Paul al II-lea, a fost încă o etapă pe drumul acesta, care a început imediat după ruptura celor două biserici, Catolică și Ortodoxă. Chiar și apariția Bisercii Greco-Catolice este un element care se înscrie în această evoluție. Prima vizită a Papei într-o țară ortodoxă a permis ca două comunități – Biserica Ortodoxă Română și cea Catolică să se reunească, prin două ceremonii liturgice, oficiate de șefii lor. Mulțimile adunate la București, deși erau de confesiuni diferite, au simțit dorința lor, și a capilor lor, strigând, minute în șir: „Unitate! Unitate!” la Liturghia ținută la Parcul Izvor. Eu sunt convins că ideea de unitate presează asupra capilor bisericilor. Această uniune se va realiza cu siguranță, pentru că așa a promis Isus Cristos apostolilor săi, că va rămâne alături de noi până la sfârșitul lumii și că Biserica Sa va fi reunită.

- Excelența Voastră, Monseniore Jean Claude Perisset, vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care ne-ați acordat acest interviu.

- Eu vă mulțumesc și transmit cele mai bune gânduri ale mele cititorilor și editorilor publicației dv.

______________________
(*) Este vorba despre catalogul expoziției "Monumenta Romaniae Vaticana", apărut în limbile italiană și română, în ediții de lux. Expoziția "Monumenta Romaniae Vaticana" a fost găzduită timp de patru luni (18 ianuarie - 2 mai 1996) de către Salonul Sixtin al Bibliotecii Apostolice și a fost conectată la circuitul muzeelor Vaticanului. Astfel, expoziția de hărți, obiecte și documente rarissime a primit peste două milioane de vizitatori din întreaga lume. "Monumenta Romaniae Vaticana" a putut fi admirată în perioada 26 noiembrie 1996 - 31 mai 1997 și la Muzeul Național Cotroceni din București.