Născută în Lugoj, Mirela Zafiri studiază pianul, viola și chitara încă din primii ani de școală. Este licențiată în canto a Universității de Muzică București, clasa prof. univ. Georgeta Stoleriu (1997) și absolventă a Masterului Universității de Muzică București, specializarea artă vocală, la aceeași clasă (1999). Master-class: Georgeta Stoleriu - Izv. Mureșului (1994), Piatra Neamț (1996); Arta Florescu - București (1997); Mariana Nicolesco – Brăila (1998); Toma Popescu-Viena (1999); Ionel Pantea – Budapesta (2000). Prin disponibilitățile sale largi și vocația scenică evidentă, tânăra artistă a acoperit rapid, cu profesionalitate și dăruire o paletă largă de roluri și genuri - de la operă la operetă, de la recitaluri de lied la vocal-simfonic. Are peste 230 minute de înregistrări radio, două CD-uri, peste 45 de recitaluri de Lied, turnee în: Italia, Franța, Germania, Elveția, Spania, Austria, sunt doar crâmpeie din bogata sa activitate artistică. În prezent este prim-solistă a Operei Brașov și doctorand la Universitatea de Muzică București sub îndrumarea prof. univ. dr. Nicolae Brânduș.
Este laureată a Festivalului-Concurs ,,Mihail Jora” 1998 și ,,Ionel Perlea” 1999. Pentru notabilele interpretări ale liedului românesc, i-a fost decernat Premiul “Actualității Muzicale” pe anul 2000. A fost nominalizată la Premiile Femina VIP Brașov 2002, secțiunea Cultură. A obținut Premiul I la Concursul European de Muzică “Euterpe” secțiunea canto, Taranto (Lama) Italia, decembrie 2002, Premiul I la Concursul “Citta’ di Castelfidardo”, Castelfidardo, Ancona, februarie 2003 și Trofeul de Aur la Festivalul Artelor din Phyongyang, Coreea - 2003. În anul 2004 a câștigat Marele Premiu al Festivalului Național de Romanțe de la Târgoviște – ediția a 37-a.

- Doamnă Mirela Zafiri, ne bucurăm că, în calitate de soprană, de solistă de operă, ați reușit o afirmare incontestabilă atât pe plan național, cât și internațional. De câte ori ați avut un concert la Arad sau Timișoara, știu că nu ați ocolit Lugojul. De ce?

- Pentru că sunt născută la Lugoj, unde vin cam odată la două-trei luni și iubesc mult locul de unde mă trag, precum și graiul bănățean. Aici am studiat pentru prima oară pianul, viola și chitara și - un lucru important - am cântat în corul “Ion Vidu”. Faptul că mă descurc foarte bine la solfegiu și la dictare, inclusiv în facultate, se datorează pro-fesorului Remus Tașcău, cu care am studiat la Școala de Artă și vreau să-i mulțumesc și pe această cale, pentru că dânsul a pus bazele muzicale pe care mă dezvolt și în acest moment.

- Atmosfera din familie a fost favorabilă demersului dv. artistic. Nu li s-a părut părinților aceasta o carieră nesigură, riscantă din punct de vedere al realizării?

- Într-adevăr părinții mei au fost cei care m-au orientat către muzică, pentru că și ei au studiat muzica atunci când au fost mici. Bunicul meu, tatăl tatălui meu, care a fost dirijor, a înființat coruri și orchestre în Valea Bolvașniței, lucru de care sunt foarte mândră.

- Ați insistat foarte mult pe cariera interpretativă. Ce sem-nificație au premiile pe care le-ați primit pentru lied?

- Cele două premii obținute pentru lied, Premiul Mihail Jora respectiv Ionel Perlea, unul la București, celălalt la Slobozia, au pus bazele carierei mele. După ce am luat aceste premii am început să primesc invitații pentru recitaluri, la multe din filarmonicile din țară. Inclusiv aici la Lugoj am susținut trei din recitalurile mele, pentru că de câte ori am fost invitată la filarmonică la Timișoara sau la Arad, am făcut în așa fel ca să țin același recital și la Lugoj.

- Cariera “solo”, pe lângă activitatea de la operă și operetă, vă oferă mai multă libertate de mișcare?

- Oarecum, aveți dreptate. De când am terminat facultatea, mi-am dorit foarte mult să aparțin unei instituții, pentru că am avut această teamă, că altfel nu aș fi putut să cânt. Există la noi un mod de a privi lucrurile puțin arhaic... În străinătate, ai un impresar și o mulțime de contracte cu diverse teatre. La noi, frica de a te elibera de o instituție de stat nu a dispărut după 1990. Dacă vrei să faci ceva în afara acestora îți trebuie un impresar sau, mai greu, să devi propriul tău manager. Acest sistem nu este prea bine dezvoltat la noi, spre deosebire de Occident. Și ei lucrau ca la noi dar... acum 50 de ani.
În anul cinci de facultate, am văzut un afiș în care se anunța concurs pentru opera din Constanța. Am luat concursul și am fost acceptată ca solistă acolo. Din acel moment totul s-a limpezit și am avut un fond de siguranță care mi-a permis să-mi deschid aripile. Atunci am hotărât să încep și cariera de lied, am deja 45 de recitaluri în toată țara, peste 20 dintre ele fiind recitaluri Eminescu în Anul Eminescu (2000). Am scos și un CD cu șapte cântece pe versurile lui Mihai Eminescu și muzica lui Laurențiu Profeta. Acest lucru a făcut să primesc premiul Actualității muzicale pentru lied în anul 2000 și, vă spun sincer, sunt cea mai mândră de aceasta, pentru că el răsplătește munca mea de un an întreg. Eu nu alerg neapărat după premii sau concursuri dar pe acesta îl iubesc foarte mult.

- Ce s-a întâmplat după primele două premii pentru lied?

- Practic, atunci am început această carieră interpretativă, alături de pianista cu care cânt de aproape cinci ani de zile - Ana Maria Ciornei, o fată deosebită cu care am susținut toate cele 45 de recitaluri, inclusiv cele peste 200 de minute de înregistrări radio.

- Există roluri grele, roluri ușoare? Numai în ceea ce privește opera ați interpretat 27 de roluri. Câtă pregătire cere un rol nou? Le alegeți dumneavoastră?

- Nu pot spune că unele roluri sunt mai ușoare decât altele. Există, e adevărat, roluri de mai mică întindere. Pentru a pregăti un rol, pentru a-i pune bazele, îmi trebuie cam o lună-două, după care începe munca efectiv de regie care poate dura de la una-două săptămâni la trei-patru luni. Vă dau un exemplu de care îmi amintesc: am avut un spectacol la Brașov, cu Falstaff de Verdi, unde eu am interpretat rolul Nanettei și pregătirea spectacolului - care a fost absolut senzațional - a durat din septembrie 2002 până în ianuarie 2003, deci cinci luni de zile. Asta pe lângă faptul că am preparat rolul și acasă. Cât despre opțiuni, rolurile îmi sunt repartizate pentru tipul meu de voce, atunci când se pune în scenă o anumită operă. Deci aici nu aleg eu. Dar în afară de ce lucrez la Teatrul Dramatic din Brașov, la Operetă, sau pentru Opera din Constanța și din Craiova, eu pregătesc diverse roluri pentru audițiile la care sunt solicitată în ultima perioadă în Italia.

- Finalul de an 2002 și începutul lui 2003 v-a adus două premii internaționale - lucru firesc având în vedere calitatea interpretării dv., dar ele au fost obținute în Italia, patria operei și al belcanto-ului...

- La Taranto am luat locul I la un concurs de muzică europeană care se numește “Euterpe”, desfășurat în perioada 13-15 decembrie 2002. Al doilea premiu I l-am luat la concursul Internațional “Citta’ di Castel-fidardo” din Ancona. În urma acestora, în vară, voi avea două concerte la Taranto iar în luna mai, sunt invitată la Gala laureaților din Ancona, unde participă toți câștigătorii secțiunilor acestui concurs de mare anvergură.

- Alături de dv. s-au mai afirmat încă cinci lugojeni, colegi de generație. Despre cine este vorba?

- Într-adevăr, sunt cinci colegi cu care am făcut pian la Școala de Muzică și care au început ulterior cariere promițătoare. Cu trei dintre ei suntem chiar prieteni buni - Sorin Þepeș, Aura Twarowska și Dan Patacă.

- Există oameni cu care ați lucrat cu deosebită plăcere?

- Sunt fericită că am avut binecuvântarea de a-l întâlni pe maestru Cristian Mihăilescu, regizorul cu care lucrez în prezent la Brașov, împreună am pregătit rolurile Carmen, Julieta, Nanetta etc. Dânsul mi-a dat direcția cea bună și m-a învățat tot ceea ce știu să fac actualmente pe scenă. Îi datorez multe și profesorului meu Hero Lupescu, cu care am făcut regie și clasă de operă. Am cântat alături de Felicia Filip în Liliacul la Teatrul Dramatic din Brașov. În străinătate, la un concert cu Carmina Burana, l-am întâlnit pe marele actor italian Ugo Paglialli, care a recitat versurile și a fost absolut extraordinar. Am cunoscut-o și pe marea doamnă a liricii, Casia Riciarelli, care a închis festivalul “La Fornia”, deschis de mine. În Spania, am cântat o operă în premieră absolută, împreună cu Cecilia Berganza, Cervantes de Luis Tierno, spectacol cu care am făcut și înregistrări la televiziunea spaniolă.

- La Lugoj, a câștigat faimă tradiționalul Festival Internațional de Canto “Traian Grozăvescu”, sponsorizat cu generozitate de F. E. D., care a oferit 10.000 de dolari pentru premii, doar la penultima ediție. Cum apreciați această refacere a prestigiului cultural al Lugojului pe plan național și nu numai?

- Contribuția de care vorbeați este un lucru extraordinar și meritoriu. Trebuie să vorbim mai mult despre aceste lucruri care sunt într-adevăr extraordinare - faptul că Lugojul are acest festival, care adună timp de o săptămână toată crema muzicii românești, critici, directori de teatre, îmi amintesc chiar de participarea domnului Ioan Holender, de la Opera din Viena.

- Există concursuri echivalente și pentru voci feminine?

- Pentru interprete tinere este Festivalul Magda Ianculescu de la București, iar pentru voci de operă, există un concurs la Brăila organizat de Fundația Mariana Nicolesco.

- Știu că țineți mult la primul CD. Între timp, s-a adăugat și un al doilea. Despre ce este vorba?

- Este ceva mai deosebit, se numește “Eternități de-o clipă”, pe muzica Alexandrei Cherciu, la pian - Ana Maria Ciornei. Sunt cinci lied-uri, pe cinci haiku-uri, scrise de mari poeți japonezi. Lansarea acestui al doilea CD, pe care mă bucur că l-ați amintit, a fost un eveniment foarte drag mie.