| = imi place | Vlad Catalin [11.Dec.04 18:05] |
| Un personal frumos, parca extras din Cezar Petrescu.. Viata ta in 24 de randuri. Bine ai venit in labirint, monotonia si rutina te-a inghitit si pe tine, cum altfel. Ne-ar trebui tuturor un cap de catel lipit pe frigider. Apoi, ti-ai gasit reperul: Asa a ajuns trenul de la trei fara douazeci sa aiba o importanta covarsitoare pentru mine. PuteAm sa-l vad in fiecare zi, prin el monotonia era sparta si capata sens. Trenul acela imi ordona orele haotice sau imi tempera frica de a trai mai departe. Nu mai vorbesc ca puteam sa-l iau oricand. Oare unde m-ar fi dus? In locul tau, intr-una din zile, as urca sa vad unde duce trenul asta. Succes mai departe, st | |
| = Spaime | Irina Popa [11.Dec.04 19:36] |
| Intr-adevar, mi-e frica de monotonie si rutina. Cred ca sunt printre cele mai mari spaime ale mele.In acelasi timp, ele imi ofera un confort las, de care nu pot scapa decat urcandu-ma din mers intr-un tren care sa ma duca departe. Ma bucur ca ti-a placut textul meu. | |
| = o idee | Hutanu Roxana [02.Oct.05 19:06] |
| Angoasa de nedeterminat,necunoscut,de altceva-ul in sine si un tren...Pentru mine, ai pus punctul pe "i".Rezonezi intr-un mod pe care ma bucur ca l-am gasit, pentru ca implica eliberarea de frica prin frica, explorare extrinseca pentru stabilirea limitelor intrinseci. | |
| = Descoperiri | Daniel Dinescu [16.Feb.05 23:27] |
| Greu sa gasesti siguranta si confortul, poate niciodata, insa merita trait si incercat. Sau poate ele se gasesc in cineva, nu in ceva? DD | |
| = Eirene, ție, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Trenul de 3 fara 20 are, fireste, si ora lui de intoarcere. Poate ca tu te temi să te întorci. "Cățelul" te-a făcut să simți mai blând Bucureștiul, însă nu știi dacă ori de câte ori te întorci într-un loc îl vei regăsi la fel de blând. Drag, Ela (te asigur că trenul Constanta-Bucuresti exista :)) ) | |
| = Daniela | Irina Popa [17.Feb.05 00:38] |
| Of, Doamne, trenurile astea o să mă ucidă. Bucureștiul a fost chiar blând, dar cale de întoarcere nu mai există. Orice aș încerca. Chiar și un tren de noapte. | |
| = Eirene, Ela întorcându-se | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Atunci intoarce-te la tine și la locurile păstrate în tine: în noi sunt și oameni, și străzi, și orașe, și parcuri... și gări... și trenuri... În noi, așa cum ni s-au întipărit în suflet, în tine însuți. Cu drag mă voi întoarce la tine. Ela | |