| = Atat ramane de toti: o amintire. | Robert Tofan [07.Dec.04 16:30] |
| Imi place modul simplu si rafinat in care spui totul. Povestea in sine nu este incarcata cu detalii plictisitoare. Are doar strictul necesar ce sta la baza starnirii imaginatiei cititorului. Cabana de la capatul strazii m-a luat prin surprindere. Si in acelasi timp, acum, dupa ce tocmai am terminat de citit, mi se pare absolut normal caci ce-ti trebuie mai mult decat o camaruta cu un pat unde sa-ti odihnesti oasele si un “televizor” sa vezi ce-ai facut in viata? Mi s-a parut un lucru bun faptul ca nu ai intervenit in impresiile personajelor. Nu ai insistat aici pe aspectul fizic al niciunuia, si daca o faceai, ai fi demonstrat tocmai contrariul: nimeni nu e perfect. E interesanta ideea de dupa moarte in care ea se asaza pe pat in fata televizorului si priveste totul ca pe un film dupa care apare acest cast cu numele “personajelor”. Si dupa aceasta ultima retrospectiva, mori practic a doua oara. Cel putin asa am inteles eu deoarece tocmai asta e cabana, nu? O trecere de la viata spre moarte. E antecamera. Locul judecatii. Robert | |