| = pentru ultima oara. diana. | Raul Huluban [03.Dec.04 00:36] |
| draga diana, daca ea ar fi asa cum ai vorbit-o aici...acum m-as ridica si as cauta si eu mormantul...m-as duce imbracat cu haine cernute de vreme si nu as privi inapoi deloc...m-as duce unde mi-as vedea scris numele. e superb scris, imi place foarte mult! tin minte ca mi-ai comentat ceva la o poezie, dar s-a intamplat ceva si comentariile care erau la ea au disparut. imi pare rau de asta, dar iti multumesc pentru ce spuneai acolo. mult de tot. abia astept sa vad ce mai scrii...:) | |
| = Mulțumesc | Rizoiu Diana [03.Dec.04 09:07] |
| Mulțumesc mult Raul pentru comentariu și, crede-mă, nu aș vrea să ți întâmple încât să mergi în căutarea mormântului, stai liniștit pentru că ai văzut ... moartea te va căuta când va fi cazul ... | |
| = Sumbru dar cald | Georgiana Vasiliu [02.Oct.05 19:06] |
| Diana, Peisajul acesta al tau este atit de dureros de frumos incit nu sperie si nu indeparteaza. Ba chiar atrage prin simplicitatea decorului care pare absolut real. Perfecta povestire cu tilc pentru o zi innegurata de iarna. La recitire! | |
| = parere | Cristiana Miu [06.Dec.04 23:05] |
| Ma gandesc ca pe la o anumita varsta facusem si eu o adevarata obsesie pentru moarte si tot felul de teme din astea morbide. Intre timp mi-am dat seama ca supra-licitez, ca nici macar nu sunt impresionante si ca as putea sa scriu despre chestii mai simple, pe care le cunosc. Exista o placere de a scrie despre teme cardinale, de tipul: Viata, Moartea, Timpul, Iubirea, si intotdeauna se cade in banal si in cliseu. Ce vreau eu sa zic este ca aceasta poveste am mai citit-o in multe feluri. Ma refer la idee. Stiu ca nu e plagiata. Dar ideea e veche, folosita de la "tineretea fara de batranete..." pana in romanele de categoria a III. Nu stiu daca se mai poate folosi tema. Poate da, dar tu nu ai reusit sa spui nimic nou. Ce e mai sus poate fi cel mult un exercitiu de formare a mainii si atunci nu e chiar rau. Dialogul e cam banal si pe alocuri fortat: Cu siguranță ... e un băiat tare drăguț ... ești prietena lui? - Da, venisem să-l văd, dar acum nu mai înțeleg nimic. Trebuie să plec, e târziu ... - Nu, nu pleca ... te cunosc și știu că vrei să-l vezi ... eu te pot duce la el. Asa pierzi exact la capitolul la care dialogul ar trebui sa te ajute: autenticitate si vitalitate. Ma gandeam acum sa-ti recomand ceva. Ai citit "Domnisoara Christina" a lui Mircea Eliade? Daca nu, incearca, cred ca iti va placea. | |
| = "Domnișoara Christina" ... de 3 ori | Rizoiu Diana [06.Dec.04 23:21] |
| Am citit "Domnișoara Christina" de 3 ori și mă gândesc să o mai citesc o dată! Este cartea mea favorită pe care vreau să o citesc de câte ori pot. Știu că povestea mea este inspirată din Mircea Eliade pentru că el este scriitorul meu preferat și de fiecare dată când cir'tesc o carte de-a lui, pur și simplu nu mai există nimic în jur. La fel ca în "La țigănci" ... mortul care trăiește viața din viitor în vis și care pleacă cu trăsura împreună cu Hildegard. ABSOLUT SUPERB! Știu că dialogurile (și mulțumesc pentru precizare) sunt destul de puerile, dar am vrut să mă concentrez asupra ideii de "am murit așteptându-te" și pe ultimul paragraf care descrie fantasticul. Mulțumesc pentru aprecieri și pentru faptul că mi-ați recomandat "Domnișoara Christina", carte pe care o ador ... și exact asta vroiam ... ca ideea textului să semene ușor cu cele ale marelui scriitor, care a fost Mircea Eliade! | |
| = corectat | Rizoiu Diana [06.Dec.04 23:21] |
| citesc* | |
| = revin | Cristiana Miu [07.Dec.04 13:19] |
| Ok, uite, eu sunt Cristiana si niciodata dumneavoastra. Tonul exagerat de politicos pe care l-am adoptat in niste comentarii anterioare se datora dorintei mele de a ma distanta de ante-comentatorul meu. Ce vroiam sa spun cu "Domnisoara Christina": nu mai scrie ca Eliade, chiar daca il adori. Si eu am incercat. Tot cu Eliade. Si am inteles ca mai bine ca el n-o sa scriu. Atunci sansa este sa scriu altfel. Incearca sa scrii ca tine si sigur va fi bine. Te mai citesc. | |