| = Ar putea deveni un poem bun, Vasile Mihai | Preoteasa Marinela [10.Dec.18 14:27] |
| Încerc cât de cât o aranjare a cuvintelor altfel: "mă târăsc în afara pieii mele de ieri, mă îmbrac în șoapte de sărbătoare (alung) cu un gest chircit din mine în mine șabloanele orgoliului să se ducă tot mai departe de capra vecinului, de închinarea către prispele bătrânești, din muzeul cărărilor săpate în stâncă ... cohorte de pași apuși în luptă" > "mă ridic din mine cu mine pe mine întind mâna altfel" Prietene, te-aș ruga o revizuire logică a versului doi, lucrăm cu sintagme, folosim metafore, comparații dar trebuie să existe logică în ceea ce spunem! Sper să nu deranjeze aceast comentariu,dar nu cred că ne întâlnim aici să ne facem bezele unii la alții!? nu? înțeleg că avem profesioniști aici și atunci e bine să ne ajutăm când greșim! Ai foarte multe imagini poetice, dar cred că mai trebuie ceva lectură de poezie și critică literară, nu trebuie să te rezumi la lectura creațiilor literare de aici! Ca o concluzie, dacă mai studiezi un pic acest poem, îl mai perii, îl mai scuturi, îl rescrii,MAI ALES ÎL RESCRII va ieși un poem chiar bun! | |
| = zari noi | Nicoleta Tase [02.Oct.05 19:06] |
| Fie-mi iertata indrazneala de "a explica" un pic poemul asta (sunt sigura ca nu e proza!). E o revolta si o "nastere" din nou in lumina ideii de arta pentru arta, nu pentru apreciere. ("Trandafirul, fara un motiv anume, infloreste pentru ca infloreste") Mie mi se pare teribila senzatia de scuturare, de avant nou si de "intrare cu tancul", in spiritul celei de-a treia solutii propuse de Steinhardt la evadarea dintr-un univers concentrationar. Probabil fiecare a simtit odata (sau o data!) tentatia de a scrie in spiritul poeziilor apreciate aici in general, renuntand fie la sentimental, fie la diafan, fie la alte "desuetudini" din dorinta de a fi apreciat. Salut spiritul nou, je-m'en-fichist (iertati-mi barbarismul), si apreciez substanta acestei poezii programatice-strigat a carei idee se cerea transpusa o data si o data in cuvinte. Felicitari, Mihai! | |
| = Superb, Mihai! | Vali Nițu [27.Nov.04 16:55] |
| E atat de mult suflet! Este sensibil si plin de intelesuri! | |
| = de citit | prisac grigore [02.Oct.05 19:06] |
„mă ridic din mine cu mine pe mine călcând și întind mâna către voi” Impartasania cuvintelor spuse la vremea curateniei generale, ma face pe mine, altcineva-ul, sa intind mana si sa-ti intind „sacazul”. Mangaie coamele mustangilor, ca mangai bine… Cu stima, pg | |
| = Raspunsuri | Vasile Mihai [28.Nov.04 12:51] |
| Marinela, am ales varianta versurilor lungi tocmai pentru a crea o polisemie a anumitor expresii, din care cititorul este liber sa isi extraga propria sa interpretare, deci una dintre observatiile tale, zic eu, am avut-o in vedere tocmai prin forma aleasa. Nu am lasat aspectul asta chiar la intamplare. Ceea ce explic este doar o imagine din oglinda. Dincolo de "explicatii" e altceva, e tocmai acea emotie pe care ai spus ca nu o sesisezi. Daca este un lucru pe care nu il voi face niciodata in ceea ce scriu, fie vers sau proza, este sa pictez fara emotie. Cat despre cel de-al doilea vers, acolo am incercat un joc de cuvinte care in mintea mea are o curgere foarte logica. Se poate sa fie atat de "cifrat" incat sa scape intelegerii si am mai asteptat si o a doua opinie in privinta asta, ca un om care merge la medic :). Nu a venit, asa ca inclin sa raman la parerea mea. Multumesc pentru sfatul de a citi cat mai multa poezie si critica, este un lucru pe care deja in aplic de ceva vreme si pe care, la randul meu il daruiesc ca sfat mai departe si altora care au nevoie de el. Sa speram ca intr-o zi o sa se vada si efectele. Ce ar mai fi de spus? Poate un singur lucru. Marinela, iti multumesc cu respect pentru comentariul tau bine intentionat, dar nu voi rescrie poemul. Mi se pare ca ma exprima asa cum este, mi se pare ca spune multe multor oameni in forma in care este acum si care nu a fost aleasa la intamplare si dupa parerea mea asta in face macar partial reusit. Te mai astept in paginile mele. Nicoleta, Vali, Grigore, va multumesc pentru sufletul cu care ati stiut sa simtiti furtuna si revoltele ascunse in spatele "oglinzii", ca ati auzit strigatul si ca mi-ati confirmat, astfel, ca am reusit intrucatva sa spun ceea ce mi-am propus sa spun. Mana mea nu a ramas intinsa in van. Cu drag, tuturor, Mihai | |