Comentariile membrilor:

=  opinie	Novleanu Iarina [18.Nov.04 08:26]
O fi in Romania, dar e ambasada Angliei.Cunosc situatia, o cunostinta a avut nevoie de viza in drum spre State. Insa mare parte din vina le apartine englezilor.Romanasi sunt destul de putini pe acolo, si in orice caz regulile nu le fac ei.
=  Stupiditățile din formular da	Eugen Galateanu [02.Oct.05 19:06]
Da, stupiditățile din formular le aparțin englezilor. DIn păcate însă restul e românesc 100% inclusiv piticul cel rău. Cât despre oile care adoră să fie umilite și călcate în picioare...ce să mai vorbim !
=  mda	Monica Voinea [18.Nov.04 23:18]
chiar azi m-am intors de la Bucuresti, unde am fost pentru ... viza in Anglia. Am ras de ieri incoace dupa ce am citit ele doua super intrebari din formular- super aiurea, tampite si oricum altcumva. Invitata fiind acolo la un seminar The Guardian, aceeasi chestie cu partea financiara, doar ca englezii au intiut si au trimis din start toate datele. Despre cozi si alte chestii... nu ma pronunt, nu am vazut. Dar faza cu cele doua intrebari... aia e super tare si ar merita data in intregime, Eugen, asa, ca sa vada si altii unde ne-au dus 'ai nostrii romanasi'...care chiar de nu-s multi, sunt foooarte 'eficienti'! in fine! e totusi Anglia, nu Italia sau Spania...
=  scuze	Monica Voinea [18.Nov.04 23:19]
viza pt. Regatul Unit al Marii Britanii, bla bla... ma intelegeti, oboseala...
=  Long live the Queen!	Radu Herinean [19.Nov.04 02:27]
Eugen, intr-un fel iti dau dreptate. Insa eu consider ca vina apartine integral "Regatului Unit al Marii Britanii" pe care eu nu mai dau doi bani (vechi, nu grei) de cand am trecut printr-o experienta si mai socanta la aceeasi ambasada, acum doi ani. Profit de textul tau ca sa o povestesc, fiindca atunci am considerat-o doar o problema personala care n-avea ce cauta pe site-ul meu. Asadar: In anul anterior colaborasem mult (voluntar) cu o organizatie medicala romaneasca care activeaza in cadrul Institului Paulescu, si chiar tinusem cateva prezentari la mai multe conferinte cu participare internationala organizate de ei in Romania. Prezentarile facute au placut probabil cuiva din zona medicala din UK, asa ca am primit o invitatie de participare, impreuna cu reprezentantul organizatiei romanesti, la o conferinta pe tema IT in medicina, la Londra. Initial am refuzat politicos, fiindca stiam ce cozi sunt pe la ambasade si nu consideram ca merita sa ma milogesc stand in fata ambasadei pentru o viza. Domnul Simion P. m-a convins insa ca putem sa trecem prin acest proces intr-un mod civilizat, asa ca am strans cele cateva documente de care era nevoie, le-am adaugat la dosar alaturi de invitatia celor din UK si de hartia de sustinere din partea institutului Paulescu si m-am prezentat conform programarii la ambasada UK. Nu am asteptat foarte mult pana cand am ajuns in etapa de interviu, unde am fost intampinat de un domn foarte distins cu care m-am conversat in engleza. Nu stiu daca l-a deranjat atitudinea mea insuficient de umila, sau altceva din raspunsurile oferite, insa dupa 3 minute de discutie m-a rugat sa astept putin in fata ghiseului de interviu. Am facut-o, desigur. Dupa 3 minute s-a intors si mi-a spus (aproape) textual: "One of the documents is false". Adica, pentru cei care n-au inteles:"Unul din documentele dvs este FALS". Intr-o tara in care nu exista nici acum prezumtia de nevinovatie m-as fi asteptat de la un reprezentant al majestatii sale (cu m mic) sa mi se adreseze un pic mai delicat. De exemplu "One of the documents cannot be confirmed" sau "We have a problem with one of your documents" sau, in cel mai rau caz "One the documents APPEARS to be false", adica un fel de "SE PARE ca unul din documente este fals". La aceasta propozitie am stiut ca ar fi trebuit sa imi ascult instinctul si sa refuz invitatia. Oricum, pentru orice eventualitate, am inceput asa: "Who the hell do you think you are to tell me that one of my documents is FALSE". Trebuie sa mentionez ca din acest punct nu se mai purtau alte convorbiri in acea sala datorita atentiei totale pe care o captasem cu tonul meu, deloc politicos si deloc calm. Am continuat insirandu-i tipului toate variantele pe care vi le-am insirat mai sus. Mi-a spus ca ii pare rau si ca pot sa depun totusi dosarul chiar si in acest context insa el ma sfatuieste sa nu o fac deoarece PROBABIL nu voi primi viza. Desigur, l-am rugat sa o faca, si daca descopera ca a gresit sa ia dosarul si sa si-l bage textual: "where the sun don't shine" desi cred ca asta e o expresie americana. I-am mai spus ca eu nu voi calca in UK decat atunci cand voi putea primi viza la coborarea din avion, fara sa fiu obligat sa suport afirmatii IDIOATE din partea unui englez mai scarbos decat toti birocratii pe care ii intalnesti in birourile din romania. Cred ca pentru cei care au fost acolo a fost un spectacol pe cinste. L-am sunat pe domnul Simion P si i-am spus ca inainte sa continuam colaborarea, as vrea sa vad intai scuze de la ambasada uk. A promis ca verifica sa vada care e problema si s-a tinut de cuvant. Care era documentul fals? Documentul fals era un document original, care purta stampila si semnatura directorului institutului Paulescu, ambele in original. De ce era fals? Fiindca domnul X cu care am avut eu acel interviu, a sunat la Institutul Paulescu si l-a intrebat pe domnul director daca eu sunt angajat al institului. Domnul director i-a raspuns ca nu, fiindca numele meu ii spunea ceva, insa cu siguranta NU eram angajat al institului, o data fiindca lucram voluntar si a doua oara fiindca organizatia prin care desfasuram aceasta activitate nu figura sub nici o forma in lista de angajati sau chiar voluntari de la institut. Domnul director semnase respectiva adresa asa cum probabil semneaza TOT ce ii vine la semnat, si iata cum un document original, perfect valabil, era FALS pentru un functionar batut in cap de la ambasada UK. Domnul Simion P a tras de mine cateva zile sa mergem sa lamurim aceasta problema si am fost de acord, insa numai dupa ce primesc scuze pentru acea afirmatie prin care eu am fost numit FALSIFICATOR de un angajat al majestatii sale. Nu m-a deranjat neintelegerea. M-a deranjat acel "your document is false". Oricare alta varianta ar fi fost acceptabila. N-am mai verificat daca mi-a fost acordata viza. N-am primit scuze din partea ambasadei (sa fim seriosi, nu?!) fiindca domnul Simion P n-a reusit sa le obtina. Deci n-am mai lucrat cu domnul Simion P si cu institutul Paulescu. De ce? Din cauza unui român? Nu! Cu siguranță nu. Nu știu care este acum situația vizelor și nici nu mă interesează. Dacă voi fi nevoit, poate prin natura unui serviciu viitor, sa calatoresc in UK, o voi face cu cea mai mare sila posibila. Si atentie! aceasta povestire nu este inspirata din intamplari si fapte reale, este chiar o intamplare reala. E prea tarziu ca sa imi mai revad textul de mai sus, iar acesta e prea lung, asa ca va rog sa imi scuzati (daca puteti) eventualele greseli de exprimare/scriere datorate oboselii. Nu astept pareri sau observatii legate de intamplare. Daca ceva vi se pare incorect probabil e o scapare de-a mea in firul intamplarii. Lucrurile au fost cat se poate de clare si de evidente.
=  Despre viața în roz........	Anca Balcanu [02.Oct.05 19:06]
Dacă vă plângeți de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii, ca sa fiu politically correct, apoi înseamnă că nu ați făcut încă cunoștiință cu birocrația franceză! Pentru obținerea vizei de student, deși am o bursa, a trebuit să aștept peste o lună de zile (oricum am fost fericită, colegilor mei, care au fost primiți în cadrul aceluiași program al Uniunii Europene la instituții de învățământ franceze, le-a fost refuzată, fără nici o explicație, acordarea vizei). Și ajunsă în Republica Franceză m-am lovit de o altă problemă: Statul libertății, egalității și fraternității nu știe dacă sunt studentă sau muncesc și prin urmare nu îmi acordă cartea de sejur. În caz de vă întrebați, da, am toate actele în regulă, nu am făcut parte din organizații teroriste și nu am venit în Franța ca să muncesc, sunt aici pentru studii!
=  parere	zabet mihai [19.Nov.04 16:06]
Eu zic ca meritam acest tratament umilitor. Toata Europa se uita cu scarba la noi din cauza tiganilor, care au facut praf si pulbere orice urma de demnitate. Suntem considerati regatul tiganilor si atunci avem tratament pe masura. Asta e parerea mea.
=  shukarit si de asta data	popescu cornel [02.Oct.05 19:06]
Demnitate de roman Daca v- au chemat englezii si v- au tratat la ambasada asa cum povestiti, trebuia sa refuzati demn de a mai merge la ei, asa cum a facut- o domnul Herinean. Daca dumneavoastra ati avut interesul sa mergeti acolo, trebuia sa strangeti din dinti si sa acceptati umilintele; de fapt asa ati si procedat; in fond dvs. aveti interesul de a trai cu acesti englezi aroganti; I- am cunoscut si eu pe infumuratii astia la ei acasa, si sunt de acord ca sunt greu de suportat; dar nci cu alti civilizati din Europa nu imi este rusine: cred ca nemtii si francezii ii bat pe englezi in ceeace privinta comportamentului fata de straini. Ce sa va zic: veniti acasa si lasati-i sa traiasca ei fericiti cu blazonul lor de nobili scapatati!
=  un pic de explicații	Virgil Titarenco [21.Nov.04 01:00]
Dați-mi voie să vă spun că sînt profund amuzat și dezamăgit atît de raționamentul lui Eugen cît și al celorlalți care ați comentat/criticat acele două întrebări. Asta mă face să îmi dau seam că n-ați înțeles încă sistemul juridic al acestei democrații. Metoda unor astfel de întrebări este foarte folosită și în America. Hai să vă explic raționamentul. În lume există în general două modele juridice. Cel britanic (care își are originea în Magna Charta) și cel napoleonian (tipic socialist). În primul ești considerat nevinovat pînă în clipa în care ești dovedit (dincolo de orice dubiu) vinovat. În cel de-al doilea ești considerat vinovat (sau potențial vinovat) pînă în clipa în care ești demonstrat nevinovat. În esență primul își are originea în filosofia politică de dreapta în care tendința e ca dreptul individului să aibă întîietate în fața dreptului comunității iar cel de-al doilea este filosofic de stînga și în care dreptul și protecția comunității este mai importantă decît dreptul individual. Aș putea să vă dau multiple exemple despre cum funcționează aceste mecanisme în diferite societăți și sisteme politice. Nu este spațiul aici. Am să vă spun doar că Marea Britanie și cam majoritatea țărilor care i-au fost colonii au sisteme juridice bazate pe acest principiu precum și pe altele. Franța și majoritatea țărilor cu sisteme politice socialiste(stataliste) și comuniste au îmbrățișat ideea stîngistă a principiului napoleonian. Acum, revenind la întrebări. Observați că ele nu te incriminează. Ele îți cer să declari adevărul despre tine. Și pe baza declarației tale ești tratat ca atare. Dacă însă minți și ulterior se demonstrează asta atunci poți fi pus sub acuzare de obstrucție a justiției, sperjur. Și asta fără ca tu să faci nici un act terorist sau reprobabil pe teritoriul Marii Britanii. Faptul însă că ai mințit un ofițer de justiție te așează în culpă. Nu vă amăgiți. Nu sînt nici englezii și nici americanii idioți. Ei știu și nu își propun să prindă teroriști în felul acesta. Ei au însă un sistem de protecție a drepturilor individuale pe care se străduiesc să îl respecte pentru că sînt suficienți avocați pe lumea asta care pot face bani buni din abaterile guvernului. În același timp guvernul trebuie să își protejeze populația (fără a-i călca drepturile în mod flagrant). Vă asigur eu că Scotland Yard sau FBI nu se mulțumesc doar cu declarațiile astea de bună purtare și dacă au vreo suspiciune te caută ei și în gaură de șarpe și nu folosesc mănuși. Dar în momentul în care te găsesc că ai preocupări suspecte nu te pot aresta fără motive clare, cum probabil se face la Beijing, Moscova, București, Paris sau Mexico City. În Marea Britanie, Canada sau America sînt legiuni de avocați care abia așteaptă ca guvernul să calce în străchini și să îi ceară despăgubiri pentru încălcarea drepturilor civile ale individului. Vreau să mă înțelegeți că nu sînt un admirator stupid al Marii Britanii sau al Americii dar am vrut doar să vă explic aceste lucruri pentru ca să nu ne trezim că judecăm cu naivitate lucrurile.
=  Dragă Virgil,	Eugen Galateanu [02.Oct.05 19:06]
Nu știu sistemul judecătoresc anglo-saxon cum e (sigur mai bun decât cel național) dar totuși mi se pare stupid...poate că eu fac parte dintr-o sectă a cărei virtute principală e minciuna și pot să spun orice minciună vreau...sau poate că nu sunt în stare să deosebesc binele de rău...sau poate că ei vor un sistem tiranic și dictatorial care să le permită să aprobe în mod discriminatoriu intrarea în SUA și Marea Britanie...să-l luăm de exemplu pe prietenul Pino, a.k.a. Pinochet. A participat bătrânul la genocid ? Ba bine că nu...a comis acte de terorism în SUA și UK...dacă îmi aduc bine aminte a pus să fie asasinat fostul șef de stat major chilian, generalul Schroeder (dacă nu mă înșală memoria)- pe teritoriul SUA- e Pinochet terorist ? Cred că da...ei bine, și aici politica e o curvă, e terorist cu binecuvântarea bătrânului Kissinger...așa că naivitatea noastră e obrazul gros al lor...drepturile individuale ? Dreptul de a fi considerat nevinovat până la proba contrarie e călcat în picioare din plin în SUA...
=  un fel de răspuns	Virgil Titarenco [21.Nov.04 03:42]
Eugen, eu îți înțeleg încrîncenarea. Pinochet este totuși un fost șef de stat. Noi restul nu sîntem. Cu siguranță că se aplică standarde diferite. Astea se numesc chestiuni de politică diplomatică sau pe limba poporului "politica e o curvă". Dar asta e și e așa de cînd e lumea și așa va fi. În ce privește ultima ta afirmație nu sînt de loc de acord cu tine și măcar pentru faptul că nu trăiești în SUA și nu știi cu ce se mănîncă. Ca dovadă că lucururile nu stau cum zici tu este pînă și faptul că "ulii" lui Rumsfeld și Wolfovitz, cît sînt ei de "ulii" și cît au reușit să îi aburească pe americani cu marota terorismului și totuși s-au ferit să încarcereze capturații din Afganistan pe teritoriul SUA și au preferat din rațiuni evident juridice teritoriul ambiguu al bazei de la Guantanamo Bay. Evident că există scăpări și în SUA și isterii de genul McCarthy sau cazul cetățenilor americani de origine japoneză din timpul WW2 sau multe altele. Îți pot da multe exemple. Dar în contextul istoriei ele se califică mai degrabă ca excepții nu ca regulă. Eu nu am luat apărarea sistemului și nici nu am vrut să spun că nu are petice în fundș am vrut doar să explic raționamentul acelor întrebări. Mă tem că încrîncenarea ta te face să nu mai poți distinge totuși contururile realității. Am să fiu direct cu tine: eu sînt un om de rînd. Prefer însă de o mie de ori mai degrabă să fiu arestat (dacă e cazul) în SUA decît în România sau, ferească Dumnezeu, în Mexic, Rusia sau Iran. În ce privește dacă tu ești sau nu "dintr-o sectă a cărei virtute principală e minciuna" asta n-are nici o importanță. Important e că ce declari poate fi întotdeauna folosit împotriva ta dacă se dovedește că minți. Cum spune și românul, "hoțul neprins, negustor cinstit". Iar eu prefer un astfel de sistem decît unul de stînga în care oricînd guvernul are dreptate.