| = parere | Gabriela Petrache [18.Nov.04 11:56] |
| Mi-a plăcut mult de tot prima strofă, restul mi se pare că se diluează puțin pe parcurs. De fapt, în versiunea mea ar fi sunat așa - Lasă-mă la intrarea sărutului tău să simt, pentru întâia oară, mătănii. Fac aceeași cruce și mă las visului nostru, prin icoana senzațiilor, ca și când fragilele mângâieri ar fi pocaințe, drumul bătătorit cu păcate în vieți izolate, închis cu lăcate. E doar o părere, să vedem ce mai spun și alții:) | |
| = poarta sarutului | Anca Anghel Novac [20.Nov.04 22:47] |
| Ah, tocmai cand credeam ca nimeni nu ti-a facut un comentatriu, uite, vad ca Gabrieal te-a remarcat. Da, prima strofa e de nota zece, mi-a placut si mie. PS:"înebunit cu nuanțele unui roșu absolut..." Poate ai vrut sa spui "înnebunit". | |
| = prima strofa e f frumoasa | Corina Cretu [23.Nov.04 23:07] |
| Drumul vietii e batatorit cu pacate , dar cine decide care anume sunt pacate?! si totusi , care e pacatul suprem; in fata ta sau a lui Dumnezeu??? | |
| = frumoasa amintirea ta! | Violeta Savu [13.Dec.07 14:01] |
| Exista o empatie poetica intre textul tau si al meu. Si asta ma bucura nespus. Am rezonat la intregul tau poem care mi se pare de o profunzime aparte, redata cu o anumita subtilitate. Prima strofa e o introducere reusita si in cuprinsul poemului accentul cade pe "Alerg și acum prin coșmarul orbului". Iar delicatetea se concentreaza in "fragilele mângâieri ar fi pocăințe". Un text frumos intr-adevar! | |