| = Magister | Andu Moldovean [04.Nov.04 13:51] |
| M-am bucurat sa citesc asa un poem evoluat si filosofic sub semnatura ta. Se vede de departe ca o anume iubita s-a transformat intr-un anumit animal mic si aceasta transformare nu este pe placul tau. Oricum, poemul se bucura de unele imagini puternice. Dar se si intristeaza de o lipsa de orizont, adica e o poveste pe care am trait-o la intensitate micuta, asa cam cat flacara parului ala rosu care nici macar nu arde. Sunt sigur ca asta nu e valabil pentru autor, care a trait altfel aceasta poveste. Nu-mi ramane decat sa zic hush-hush, nu-i sfarsitul lumii, se vor mai substitui inca multe personaje pana cand se va impaca filozofia cu viata. Nu stiu cum, cine va ceda mai mult teren, asta deja nu mai e treaba mea :-) Numai bine! Bobadil. P.S. Sacrilegiu inesential? Aceastei valoroase licente poetice i-ar fi stat mai bine intr-un alt fel de poem... parerea mea. O sageata trasa cam degeaba, diluata intr-o padure de alte sageti, din pacate otravite. | |
| = Andrei | liviu dascalu [04.Nov.04 15:25] |
| Finalul e un artificiu antihedonist. O sageata otravita :) destinata cititorului. Si nici nu ma gandesc sa o inlocuiesc cu altceva. Nu m-am lamurit, insa, daca faptul ca ai trait la intensitate mica "povestea"(asa lipsita de orizont cum e ea) s-a intamplat datorita inabilitatii mele stilistice, sau datorita saraciei de sens a situatiei pe care o intrevezi printre randuri. Ieri eram entuziasmat de poezioara asta, mi se parea oarecum catartica si chiar senina (!). Azi mi se pare de o tristete aproape imposibil de asumat. | |
| = alt animal mic | Florin Hălălău [04.Nov.04 15:14] |
| Unul dintre poetii tineri din grupul lui Ianuș, Peniuc sau Urmanov, și-a intititulat la fel volumul de debut. Și a publicat cîte ceva sub acest pseudonim chiar pe poezie.ro. Așadar, nimic nou sub soare. Ignoranța nu este o scuză. | |
| + Magister | Cristiana Miu [04.Nov.04 15:25] |
| Magister, stiu ca steaua pe care o sa o pun pe acest poem nu inseamna foarte mult venind de la mine. Dar o voi pune pentru ca aceasta poezie merita sa fie remarcata si recomandata spre citire. Este o poezie complet atipica pentru Magister, poate inceputul unei noi faze de creatie. Pare o poezie mai putin cerebrala si incarcata cu mai multe emotii, cel putin aparent, reale. E o poezie scrisa la cald as zice eu. Dar, spre deosebire de majoritatea poeziilor scrise astfel, ramane poezie prin cerebralizarea emotiei. Preferata mea e strofa intai. Aparent sarcastica, sau mai bine zis voit sarcastica. Dar daca dau steaua asta o dau pentru imaginea universului-acvariu. In strofa aia e aproape o poezie intreaga cuprinsa intr-o alta poezie. Eu am recunoscut ca nu comentez obiectiv si n-as vrea sa simti ca am vorbit mult si prost in preajma poeziei tale. Mie mi-a placut si am vrut sa stii asta. | |
| + Bravo! | Geta Adam [04.Nov.04 15:52] |
| Cred ca Poezia se naste din urlet. Mi-a spus mie cineva chestia asta, insa l-am contrazis. Tu ai scris azi Poezie, Liviu, poate e cea mai buna de pana acum. Nu mi se pare deloc senina. In fiecare vers e ascuns un urlet mai mare sau mai mic. Capteaza, are centru de greutate, imagini interesante, unele de mare forta, ceea ce face sa se piarda unele mici stangacii intalnite pe ici-colo. Bravo! | |
| = Magister, Geta | Andu Moldovean [04.Nov.04 16:13] |
| Chiar asa, Geta. Un urlet, o implicare personala de nejustificat in poezie. Asa se poate scrie relativ usor cand te doare. Cred ca pot sa spun asta. Si Magister a spus exact asta in comentariul sau. Magister: saracie stilistica? In nici un caz... Am trait la intensitate mica pentru ca am vrut sa ma apar de valul de revolta care izvoraste din versuri, vine spre tine si te izbeste, iti impune, te obliga, a iesit din tine Liviu si acum are ceva cu mine, umilul cititor. Eu nu mai am optiuni, ma zbat sa caut scapare dar sfarsesc rau. Deci raman la ceea ce tu ai numit saracie de sens, dar nu e asta de fapt. Este un singur sens, mare si puternic. Nu inseamna ca asta e rau. Are forta cum spune Geta, dar nu e pe gustul meu, m-ai obisnuit cu mai multa subtilitate, problema mea, nu? Numai bine! Bobadil. | |
| + personajul e chiar fereastra | Florian Silisteanu [04.Nov.04 16:54] |
| se vede treaba cum că avem de-a face cu un meșteșugar La temelia cuvintelor Liviu Dascălu într-o pauză de masă alături de zidarii metaforei a spart în 14 planul cel mare al construcției a pus gard viu ca nu cumva iubita sa pe nepusa masa să îl prindă în haine de lucru dar Liviu Dascălu nu iubește nici-o femeie după cum s-ar putea crede Femeia lui este poezia care a sosit încă de dimineață cu hrană în coșul de nuiele Un animal mic nu are niciodată loc în cușca din inima poetului mai cu seamă în lanțul și așa prea scurt al iubirii oameni buni, cred ca pe parcurs s-a petrecut o substituire a personajului. | |
| = Unde-i hubloul? | Albu Vladimir [04.Nov.04 17:12] |
| Poate e amor heroes... poate e si evoluata si filosofica... mie nu mi-a placut... poate nu am inteles :) E un spatiu prea inchis Liviu... ai fi putut lasa si tu un hublou, ceva dechis... perceptia mea e de poema in care intri si apoi petreci vreo 2000 de ani cavernosi ca sa gasesti iesirea... desi uite unii au reusit sa vada stelele. Promit sa mai citesc poezia si maine. | |
| = ... | Jigaranu Adrian [02.Oct.05 19:06] |
| Poemul tau e incredibil de frumos! Nu, nu m-am oprit aici doar pentru a face o afirmatie asa seaca, ma tot roade "cred ca in cele din urma voi inventa un animal mic. o iubita" si-apoi cuvintele Eclesiastului:" Si am gasit ca mai amara decat moartea este femeia..." Cumplit sa te roada, asa, lucrurile... | |
| = sol lucet omnibus, sau despre o betie cu urlete fara culoare | liviu dascalu [04.Nov.04 20:26] |
| Fratele Silisteanu are singurul dreptate. Parerea mea :) El spune ca sunt un mestesugar, si intr-adevar, asta imi doresc sa fiu, un bun mestesugar. Poezia am scris-o nu pornind de la vreun urlet interor (!!), ci de la muzica interioara. Mai spuneam ca poezia de mai sus mi se pare de o "tristete aproape imposibil de asumat". E adevarat, mereu se pierde ceva, prin intermediul literelor, sau datorita lor. Se prea poate ca ele sa ma fi eliberat de ceva/cineva, si atunci fratele Sile are dreptate, iubita mea nu e Femeia, ci Poezia. In alta ordine de idei... un coleg al nostru s-a oprit in fata localului, a citit firma ("La un animal mic"), si nu a mai vrut sa intre. Setea i-a trecut doar gandindu-se la strasnica betie de prin alte localuri, din alte orase, cu aceeasi firma. Si ca o concluzie... "nimic nou sub soare"! Sa-i spun si eu una, atunci: sol lucet omnibus! | |
| + nu e nevoie de cuvinte... | Vasile Munteanu [05.Nov.04 11:17] |
| pentru a putea descifra sensuri „subiective”; orice model real din natură este reprodus prin abstrcțiune pură, prin „resemnificare” a unui spațiu afectiv virtual și concret în egală măsură, ca un compromis între „a simți” și „a reprezenta”, „a gândi” și „a zice”; o paradoxală dialectică între pozitiv și negativ în însuși procesul negării: poezia e în mine, dar poezia nu sunt eu; prin urmare CINE sunt eu când sunt Poezia? Orice apropiere de vegetal sau animal, substituie perenitatea prin degradare, prin devenire întru mai puțin; entitățile organice „însufkețite” se contrapun structurilor perfecte ale chiar biologicului lor; iată cum, astfel, moartea poate fi superioară în plan estetic vieții; redundantul relațiilor intersubiective, trădat de „evoluția în decădere” este numai un „sarilegiu inesențial”, care se mișcă în încremenire. cu nedegradată sinceritate, un „alienat”, | |
| = Autentic | Albu Vladimir [05.Nov.04 17:31] |
| Liviu dupa cum am promis revin... am recitit si cred ca mi-am schimbat parerea... textul are virtuti pe care nu le-am bagat in seama la momentul primului comentariu... cat ai spune tu ca e doar creatie parerea mea e ca e autenticitate si traire nemediata. | |