| = viitorul nostru este moartea | zabet mihai [01.Nov.04 23:53] |
| “ Omul nu cade deodata mort; ci inainteaza spre moarte pas cu pas. Cu fiecare zi ni se ridica o parte din viata noastra. Cresterea noastra chiar nu e decat o imputinare a vietii. Ziua in care incetam de a mai trai nu pricinuieste moartea, ci o desavarseste. Ajungi la capat, dar erai pe calea aceasta inca de multa vreme. “ – Seneca. | |
| = zabet mihai | Florin Opran [02.Nov.04 22:08] |
| citatul tau imi inspira ideea de destin... ori destinul este ceva prea.. idealist.. prea poetic pentru simpla intrebare : "ce inseamna dreptul la moarte ? " . cu totii suntem pe "calea aceasta", iar eu unul nu o sa pretind ca aceasta idee imi da un sentiment de impacare. as prefera sa nu stiu pe ce cale sunt, si sa am credinta imortalitatii... ups.. tocmai am reconstituit mitul lui Dumnezeu... sunt la fel de vinovat precum stramosii mei, care au inventat astfel de "notiuni captivante" | |
| = e totusi destin | zabet mihai [02.Nov.04 22:44] |
| Din pacate eu sunt de parere ca nu prea avem dreptul la moarte. Daca ar fi asa o parte din noi s-ar grabi repede, repede sa plece spre noi taramuri, iar alta parte din noi ar fi asa de egoisti, incat ar prelungi viata o vesnicie. | |
| = Despre egoism | DoDu [02.Nov.04 22:50] |
| Ce-i drept, eu nu ma grabesc sa mor, ca odata ce-am murit nu ma mai grabesc niciunde. Iar cu egoismul e cam asa, ca eu nu sunt egoist, poate sa moara toata lumea, sa si-o imparta, mie nu-mi trebuie nici o farama. | |
| = mai ingrozitor decat egoismul | zabet mihai [02.Oct.05 19:06] |
| "... Ingrozitor este omul care nu are nimic de pierdut..." Goethe | |
| = ingrozitor | DoDu [03.Nov.04 02:40] |
| Domnule zabet, eu cred ca sunt ingrozitor daca asa a spus Goethe ala si matale il repeti. Ca n-am nimic de pierdut. Am auzit ca in universul asta nimic nu se pierde, ci se transforma, asa ca ce sa pierd, poate doar faptul ca sunt ingrozitor. | |
| = zabet, dodu | Florin Opran [03.Nov.04 08:37] |
| Dodu, mie mi se pare ca tu vrei sa te detasezi. vrei sa crezi ca nimic nu te atinge, nici dorinta de a trai, nici teama de moarte, etc... daca e asa eu consider ca ai si tu o "suficienta apasatoare"... suficienta a ceea ce ai, dincolo de ceea ce nu ai, ori dincolo de ce te-ai putea teme sa pierzi. ironic la suficientele apasatoare este ca te apasa pana te strivesc, iar apoi tot le recunosti mai puternice.. pt ca fac parte din conditia noastra de om. daca imi spui ca in universul asta nimic nu se pierde eu te voi acuza de sabloane "suficiente", iar daca imi vei spune ca totul se transforma te voi acuza pur si simplu de naivitate "suficienta". tu, eu, altii ca noi, in ce se vor transforma, cu ce te va incalzi faptul ca o parte din tine se va intoarce in natura, va fi poate rodul plantelor, apa ce le va uda, carnea ce va hrani paraziti ori chiar sublimul suflet ce se va evapora si el subit odata cu materia ? uite.. daca vrei am gasit ceea ce se pierde pentru totdeauna - sufletul, acea substanta spirituala ,care te rog, nu-mi spune ca e nemuritoare, ca dainuieste de-a lungul liniei neintrerupte a timpului in planul astral al divinitatii.. ca iarasi te voi acuza de fabulatie "suficienta"... vezi tu.. toate aceste povesti care ne-ar putea alina frustrarea propriei mortalitati si conditii umane sunt pur si simplu "false suficiente" . da.. putem sa ne impacam cu ele.. putem sa ne cream o intreaga filosofie de viata pornind de la pretuirea vietii si la intelegerea mortii ca atare. putem sa ne intelegem si sa ne extindem drepturile asupra vietii si a mortii... si pt a revenii la tema noastra... mi-as dori ca omul sa poata opta pt moarte, macar in acele cazuri in care sufera de boli cumplite, sau pur si simplu sufera cumplit, fara vreo sansa de alinare... si poate dreptul la moarte ar trebui sa fie chiar mai extins, insa acesta e un bun inceput, dupa parerea mea... | |
| = Dreptul lui Florin | DoDu [03.Nov.04 15:06] |
| Domnule Florin, ai dreptate, suficienta matale ma cam oboseste pentru ca mi-ai aplicat urmatoarea poveste: daca fur sunt hot, fara indoiala. Daca nu fur tot hot raman, ca de aia nu fur ca mi-e frica sa nu fiu prins. Matale ai o eticheta cu marimea medie si o aplici la toti pantalonii de pe stand. Treaba matale. Parerea mea e ca pentru dreptul la moarte nu trebuie sa militam, fiindca il avem de cum ne nastem. Daca ceva e sigur, acela e faptul ca vom muri intr-o zi. Mai bine militam pentru dreptul la viata. Sau o viata mai consistenta, sau cum iti place matale, mai “suficienta” In legatura cu sufletul, matale crezi ce vrei iar cred ce vreau. Pentru ca pana la urma e vorba de credinta. Stiintific nimic nu e demonstrabil, mai ales daca matale ma iei cu liniaritatea timpului si ma faci sa ma zapacesc de ras. Na, uite, ca totusi m-am gandit sa-ti raspund la una din intrebarile matale: “De ce as mai trai ?” Raspuns: pentru ca graba n-a adus niciodata rezultate. Pentru ca odata ce ai murit nu-ti mai poti pune intrebarea “de ce as trai”. Pentru ca renuntand la picul ala de viata, nu-ti raspunzi la nici o intrebare. Iar de demonstrat nu demonstrezi decat prostia, care e evidenta si nu e nevoie sa fie demonstrata. Daca esti bolnav sau suferind, biologia corpului tau stie mai bine ce e de facut, e si boala o experienta iar suferinta la fel. Asa ca , domnule Florin, nu ma aburi cu dreptul la moarte. Matale nu faci decat galagie. Ceri dreptul pamantului de a se roti in jurul soarelui, iar pamantul se roteste in jurul soarelui de cand exista. | |
| = exista o tema apasatoare | Florin Opran [03.Nov.04 18:00] |
| dodu : nu stiu de ce te-ai suparat si o iei de parca ti-as fi adus vreun afront ! in orice caz, eu incerc sa nu ma supar pentru tonul cu care ma tratezi. probabil ca te-ai suparat pt urmatoarea "eticheta" pe care ti-am pus-o : "Dodu, mie mi se pare ca tu vrei sa te detasezi. vrei sa crezi ca nimic nu te atinge, nici dorinta de a trai, nici teama de moarte, etc... " Ma poti condamna pentru aceasta “impresie”, dupa ce tu declari : "eu cred ca sunt ingrozitor daca asa a spus Goethe ala si matale il repeti. Ca n-am nimic de pierdut." (“ "... Ingrozitor este omul care nu are nimic de pierdut..." Goethe ”) ? In realitate nu ti-am pus nici o eticheta, ci doar ti-am continuat ideea pentru a imi argumenta opozitia fata de o astfel de filosofie de viata. Si mai mult decat opozitia este simplul fapt ca nu te cred pana la capat. Cu totii avem de pierdut enorm, uneori nu realizam, alteori nu vrem sa realizam, alteori pur si simplu ne mintim singuri… de pilda.. viata este un lucru pe care-l poti pierde… persoanele dragi, visele din copilarie sau din tinerete, sperantele,… nu zic ca e rau sa fii detasat de toate aceste lucruri, dar eu consider ca, pana la urma, conditia noastra de oameni ne aminteste mereu lucrurile pe care le-am putea pierde ori le-am pierdut deja. Poti sa ma contrazici, si chiar te rog sa o faci. Nu vreau sa monopolizez o idee punandu-le etichete tututor celorlalti, prin urmare sunt gata sa-ti respect argumentele… Cat despre povestea cu hotul : “daca fur sunt hot, fara indoiala. Daca nu fur tot hot raman, ca de aia nu fur ca mi-e frica sa nu fiu prins”, iti pun in vedere ca, totusi, conditia de hot nu e egala cu conditia de om, prin urmare daca nu furi nu cunosc motivele pt care nu o faci, insa daca nu recunosti un anumit sentiment pe care il ai, om fiind imi permit sa fiu circumspect.. nu cred ca ai facut o analogie corecta. Ei.. revenind insfarsit la tema discutiei, aici chiar nu inteleg de unde pana unde crezi tu ca incerc sa te aburesc. Tu imi spui “Daca esti bolnav sau suferind, biologia corpului tau stie mai bine ce e de facut”. Ei.. acum chiar te rog sa-mi raspunzi ! stii ce inseamna suferinta extrema, si fara speranta ? eu marturisesc ca nu stiu. Aici nu mai e filosofie ! stii ce inseamna sa nu te poti misca, sa iti petreci secunda cu secunda, minut cu minut, ora cu ora, zi cu zi…… an cu an.. chinuit de ganduri interminabile, fara putinta de a face ceva, fara putinta de a muta o musca de pe nasul tau ori macar a gusta supa fara ajutor ? stii ce inseamna sa faci fata unui suvoi de sentimente si stari carora sa nu le poti raspunde in plan material din cauza unei cumplite boli care nu-ti ofera nici macar sperante ? stii ce inseamna sa simti ca ultima farama de demnitate – aceea de a iti incheia conturile cu aceasta viata cruda care te-a ingenunchiat – iti este refuzata ? de catre cine ? de catre oameni ca tine care considera ca “daca esti bolnav sau suferind, biologia corpului tau stie mai bine ce e de facut” ? sau oameni ca noi care nu cunosc cu adevarat acea suferinta extrema care iti ingheata pana si lacrimile de pe obraji, care iti sufoca orice racnet de durere si deznadejde ? ei, da.. acum ma poti acuza ca va aburesc, ori ca incerc sa fac doar galagie. Dar reflecteaza putin la situatia unor astfel de oameni si… te rog spune-mi : “Matale esti un idealist pompos care nu stie ce inseamna viata si moartea !” . Ei… cam asta e tema articolului, si daca ti-am ocupat aiurea timpul te rog sa ma scuzi. Dreptul la viata nu poate functiona fara intelegerea dreptului la moarte ! Crede-ma, adevarata ignoranta este sa vezi doar fateta luminoasa a libertatilor si drepturilor constitutionale, fara insa sa te gandesti si sa intelegi implicatiile. p.s. intrebarea “de ce as mai trai ?” nu are nevoie de raspuns. Este o intrebare retorica care se muleaza foarte bine temei acestui articol. Gandeste-te la exemplul de mai sus- cu suferinta extrema – si spune-mi ca nu intelegi aceasta intrebare. Nu e vorba de un om care se plimba pe strada, cu umbrela de soare deasupra capului si, in timp ce miroase un trandafir din gradina se intreaba distrat : “dar,.. oare de ce as mai trai ?” probabil ca ai judecat superficial aceeasta tema, si ai luat intrega mea argumentatie ca pe un afront impotriva ta. Spune-mi daca ti-ai schimbat parerea ! | |
| = eugenie | zabet mihai [03.Nov.04 19:09] |
| “ Cei care sunt fizic si mental nesanatosi si nepotriviti nu trebuie sa-si perpetueze suferintele in corpurile copiilor lor. Prin mijloace de educatie, statul trebuie sa-i invete pe oameni ca boala nu este o rusine, ci o nenorocire de care trebuie sa ne fie mila, insa, in acelasi timp, este o crima si o rusine si mai mare sa se agraveze afectiunile prin transmiterea lor unor creaturi inocente, numai de dragul unor dorinte egoiste “ Mein Kampf - A.Hitler | |
| = parere neautorizata | Cristiana Miu [03.Nov.04 20:04] |
| Intervin si eu cu toate ca la o oarecare distanta de subiectul initial. Dragii mei, cred ca aveti doua pareri exact la extreme: una e cea din Mein Kampf, rezumata de mine: hai sa-i omoram pe toti cei purtatori de handicap si alta cea aparent religioasa si umana: corpul nostru si Dumnezeu ne vor alge clipa mortii. Eu vreau sa va spun ca teoretic exista o varianta de mijloc. Aceea prin care un om in deplinatatea facultatilor mentale si confruntat cu o boala mortala si incurabila sa aiba posibilitatea alegerii. Tocmai inspiritul acelei demnitati. Pentru ca nu moartea e cumplita, ci sa mori dupa ce ai pierdut ultima farama de demnitate. O sa-mi spuneti ca atat timp cat esti viu nu poti pierde demnitatea. Ba da, domnilor, cand esti complet imobilizat si porti pampers ca un nou nascut in timp ce oameni de varsta ta seduc femei si danseaza, merg la biserica si biblioteca, rad si plang fara sa tina altii batista, ei bine atunci demintatea umana e o batjocura. De ce am zis teoretic? Pentru ca nu stii niciodata cand cele doua conditii expuse de mine sunt indeplinite. Cand disperarea inca nu a luat locul luciditatii. Nu stii daca maine nu va fi vindecabil ceea ce azi e incurabil. Si de aici multiple probleme etice. Eu m-am confruntat cu o decizie mult mai simpla si legiferata. Sa intrerup manevrele de resuscitare la un pacient aflat in stop. Normele medicale si protocoloale preved un timp limitat de resuscitare. E cumplit sa te opresti, pentru ca pana in clipa ultimului soc sau ultimei compresii speri ca pe monitorul atasat vei inregistra activitate cardiaca. Si apoi urmeaza linia izoelectrica si aparatul tiuie parca in semn de protest. Iar tu stai si te uiti la el. Si nu e usor. Si mai e varianta (incercata si asta) de a decide cand suspenzi suportul vital unui pacient aflat in moarte cerebrala (termenii sunt la limita medicala, nu gresiti dar nici exacti). mai exact cand ii opresti aparatul care respira pentru el si abandonezi ideea ca o sa-l mai trezesti vreodata. Iarasi sunt protocoale bine stabilite. Iarasi te simti ca un calau idiot care omoara un condamnat inocent. Sincer nu cred in posibilitatea legalizarii euthanasiei. Si mai sincer va spun ca in cateva cazuri mi-am dorit sa am forta psihica necesara de a aduce moarte unor pacienti de ai mei, de vreme ce viata nu mai puteam sa le ofer. Disperarea lor n-as vrea sa o simtiti, nici macar de la distanta. Decizia e grea si discutiile aproape inutile. Asta e doar o parere neautorizata. | |
| = un punct de vedere | zabet mihai [03.Nov.04 20:26] |
| Ati inteles gresit citatul din Mein Kamp; eu nu sunt de acord cu eugenia. Am vrut numai sa scot in evidenta extremele. Oricum decizia, dupa parerea mea nu ne apartine, chiar daca chinurile sunt mai mult decat atroce. Sau cel putin asa ar trebui sa vada lucrurile un crestin... | |
| = rectificare | Cristiana Miu [03.Nov.04 20:39] |
| Mihai, rectific. Am inteles perfect ca tu nu esti de acord. Eu consider ca ai pusw acolo citatul ca sa demonstrezi ca o chestie care e scrisa foarte bine si suna foarte frumos ajunge in practica crima si tehnica de epurare. Eu sunt crestina, dar la serviciu sunt medic. Si iti spun ca sunt oameni care suporta chinuri atroce dar isi doresc cu ardoare chiar si o clipa de viata in plus si altii care isi cauta moartea. Deci tu, medic nu poti decide. Fiindca nu exista protocol standard. Si unde nu exista astfel de protocol si e la latitudinea aprecierii personale si subiective a medicului se vor comite numeroase abuzuri. Pentru ca omul e supus greselii si poate avea gandiri profund eronate. Am zeci de exemple dar nu o sa le dau aici. Uite scriu ceva dintr-o gluma adevarata primita pe net. Te asigur ca e real ce voi scrie aici, chiar daca are aspect de anecdota. Daca ar veni la tine o femeie insarcinata, bolnava de sifilis, care are acasa 8 copii dintre care un orb, 3 surdomuti si un retardat psihic, ai sfatui-o sa faca avort? Ei bine eu sunt impotriva avortului cu orice alt scop decat terapeutic. Nu as face niciodata asa ceva nici mie, nici ca medi. Il consider o crima, dar in cazul asta vad rostul terapeutic si profilactic al intreruperii de sarcina. Si te anunt ca tocmai l-am omorat pe Bethoveen inainte de a se naste. Pentru ca atunci cand ai in mana viata si moartea orice eroare e o catastrofa. Si erori ni se intampla tuturor. | |
| = dreptul la moarte | Florin Opran [03.Nov.04 21:29] |
| cristiana, gresesti. dintre toti, prin natura profesiei tale tu ai cea mai "autorizata" parere. uite cateva intrebari : 1. din pct de vedere etic, care act este mai imoral si crud : sa ajuti o persoana suferinda, fara speranta de vindecare, si in deplinatatea facultatilor mintale sa moara, sau sa consideri ca numai dumnezeu are acest drept si tu sa stai sa-l privesti cum se chinuie si sa ii plangi de mila ? raspunsul meu : fara nici urma de indoiala as alege prima varianta 2. acelasi caz, in care totusi bolnavul nu mai este in deplinatatea facultatilor mintale ori se afla in stare de inconstienta eu aleg, iarasi indubitabil, prima varianta. cu o singura mentiune : daca prin absurd persoana respectiva si-a exprimat in prealabil o alta parere- iar aceasta parere este cunoscuta- se va tine cont de ea 3. daca persoana sufera de o boala vindecabila, insa aceasta, constienta de urmarile ireversibile ale bolii asupra propriei persoane (de exemplu amputarea unui picior, extirparea unui san, pierderea definitiva a vederii etc) decide sa moara raspunsul meu : punerea la punct a unei proceduri complexe : ca de exemplui : consiliere psihologica pe o durata stabilita (sa zicem cativa ani) si crearea unei comisii care sa aprobe sau nu dreptul acelei persoane de a-si lua viata. comisia , la sfarsitul perioadei de consiliere, va trebui, totusi, sa accepte dorinta persoanei in cauza de a isi continua viata sau de a si-o curma. 4. o intrebare la care ma abtin sa raspund, pentru moment : unui om care nu are probleme de sanatate, deci nu se incadreaza in cazurile de mai sus, ar trebui sa i se permita sau sa i se interzica dreptul la moarte ? cum vad eu lucrurile : aici e adevarata problema socio-etica. si de-aici decurge adevarata intrebare : "ce este dreptul la moarte". oare ce ar insemna sa acordam dreptul la moarte tuturor oamenilor ? ezit sa spun “da”. ezit sa spun “nu”. inteleg implicatiile fiecarui raspuns si as dori sa stiu cum vedeti si voi lucrurile. intrucat in celelalte cazuri, discutate anterior, mi se pare ca oricum ar fi absurd si .. INUMAN din partea noastra sa negam dreptul acelor oameni la moarte. | |
| = sterilizarea idiotilor, imbecililor si a cretinilor | zabet mihai [03.Nov.04 22:27] |
| Din pacate faci o greseala. Cele mai mari crime s-au facut sub aparenta legalitatii. Chestia asta birocratica "...crearea unei comisii care sa aprobe sau nu dreptul acelei persoane de a-si lua viata. comisia , la sfarsitul perioadei de consiliere, va trebui, totusi, sa accepte dorinta persoanei in cauza de a isi continua viata sau de a si-o curma..." este exact pretextul pentru crima. Ce comisie sau comitet ar putea sa aiba aceasta putere, de a curma sau nu o viata? Mi se pare ciudat sa incercam sa dam o nuanta de legalitate - crimei. Au facut-o toti dictatorii secolului trecut, au legiferat-o; am scris si eu pe aceasta tema - vezi eseul mizerie morala. Atasez aici spre edificare un fragment - Programul de igiena rasiala nu este apanajul nazistilor; la inceputul secolului douazeci, 14 tari inclusiv Statele Unite aveau o legislatie care aproba eugenia. In primii ani ai secolului, 30 in de state americane se votasera legi pentru sterilizare. Conform unei estimari, cel putin 60.000 de persoane au fost sterilizate, legal, constitutional, respectand drepturile omului. Numarul adevarat nu va fi cunoscut niciodata, fiindca multe din sterilizarile din institutiile penale sau mentale nu au fost inregistrate. Statele Unite au fost prima tara care a aplicat legi de purificare rasiala. Legea care permitea aceasta crima, avea in cuprinsul ei urmatoarea formulare “ “. | |
| = parere luuunga | Cristiana Miu [03.Nov.04 22:01] |
| Ma intorc cu pareri partial autorizatea, daca zici tu asa. 1. Fara urma de indoiala prima varianta daca: -imi demonstrezi indubitabil ca persoana e in deplinatatea facultatilor mentale (nu exista nici o metoda), dar sa zicem ca ma multumesc cu afirmarea ca are discernamant; -ma asiguri ca in timpul ramas ei spre supravietuire nu va fi curabila (asta e posibila pentru un numar mare de boli, dar nu pentru majoritatea celor care te pun in aceasta situatie) Ma asiguri ca isi doreste sa moara tot timpul si nu doar azi sau doar saptamana asta (nici asta nu e chiar imposibil de demonstrat) 2. Daca vorbim de come depasite, chestia e legiferata, standardizata. Daca vorbim de dementi, retardati, handicapati sau alte asemenea categorii de bolnavi, parerea mea este indubitabil nu. Pentru ca aici faci un mare abuz. Nu poti patrunde in lumea acelei persoane. Uite, exemplu: un copil cu Down (sau un adult). Te asigur eu ca e incurabil, ca e neajutorat, ca nu are discernamant, ca sufere (sau cel putin viata lui pentru mine sau tine implica suferinta, dependenta, umilinta). Dar e foarte posibil ca in forul lui interior sa ii placa viata. Asa ca nu ai de unde sa stii. Si de unde stiu eu ca azi nu vor fi eutanasiati cei cu Down, maine cei cu schizofrenie (tot incurabili) si tot asa pana se ajunge la purificare, Si se ajunge la citatul dat de Mihai Zabet. 3. Mai bine de banii astia il ajuti sa-si invinga handicapul. Indubitabil nu. Esti om si poti trai fara un picior, o mana, nu mai zic de un san. Atunci mai bine ii lasam sa moara de gangrena sau cancer de san si nu ne mai obosim sa-i salvam ca sa aleaga ei dupa aia. 4. Ai acest drept si ti-l poti exercita. Tu si oricine altcineva. Sinuciderea este, aparent o optiune. Dar crede-ma ca nu se sinucid decat oamenii bolnavi psihic (psihoze acute sau cronice). Nu vorbesc acum despre miile de tentative de suicid. Bea si Lenuta cinci piramidoane ca a parasit-o Vasilica si gata sinuciderea. Acesta poarta numele de comportament parasuicidar, include o doza de psihopatie, dar nu are a face cu dreptul la moarte. bref: Psihoticul este bolnavul psihic cu alte in regula. Aici intra: schizofrenia, psihoza maniaco-depresiva, psihozele reactive si dementele (de evolutie sau involutie). Psihoticul nu are discernamant, nu este curabil, nu il poti intreba daca vrea sa moara, nu il poti ucide pt ca are si el o lume a lui, daca se sinucide o face in urma bolii (suicidul ca manifestare medico-legala a psihozei). Psihopatul este un psihotic nedezvoltat. Se afla la limita intre omul normal si psihotic. Discerne binele de rau dar nu are simtul necesitatii de a face bine. Stie cand face rau dar nu-i pasa. Poate fi intrebat daca vrea sa moara si nu va vrea. Nu e bolnav, deci nu se pune problema curabilitatii. Este un potential pericol pentru societate si poate fi tras la raspundere. Nu se va sinucide pentru ca e egoist, dar va apela la comportamente parasuicidare. Revin. Teoretic cel putin sinuciderea este un act patologic. Chiar un om perfect normal poate avea un moment de psihoza acuta in care sa actioneze. Pentru ca acest drept la moarte este impotriva celor mai puternice instincte atavice: conservarea individului si a speciei. Si cand le incalci inseamna ca ti-ai pervertit patologic firea umana si animalica. Am scris mult si sper eu ca nu prea tehnic. Si sper ca s-a inteles ce vreau sa spun. E doar parerea mea de om trecut prin astea, ca spectator si nu numai. | |
| = erata | Cristiana Miu [03.Nov.04 22:04] |
| erata la bref: cu acte in regula | |
| = Despre singuratate | DoDu [03.Nov.04 22:05] |
| Noi nu ne inmtelegem Florine, pentru ca matale vorbesti singur, asa ca dialogul lipseste. Matale vrei sa moara oamenii iar eu nu vreau sa moara oamenii. Eu votez cu Mihai Zabet, adica varianta crestina, adica, daca eu nu mi-am dat singur viata de unde sa mi-o iau? Daca femeile sufera (si mama ce mai sufera) in timpul nasterii, matale zici sa le omoram ca sa le curmam suferinta? Omoram toti copiii de SIDA pentru ca sunt periculosi si vor muri curand oricum si sufera? Ii omoram pe leprosi ca ce viata e aia? Ii omoram pe cei paralizati ca sa nu le mai dam mancare cu lingurita? Iata scenariu: mai intai ii omoram pe cei care vor sa moara. Pe urma ii omoram pe cei care cocheteaza cu gandul. Pe urma ii omoram pe cei care nu vor sa moara dar sunt aproape de moarte si ii incurca pe ceilalti. Pe urma omoram toti batranii ca nu mai produc. Pe urma toti bolnavii ca astia consuma. Pe urma homosexulaii si lesbienele. Pe urma pe toti cei care avem noi chef. Pe urma ii omoram pe cei care mai sunt. Pe urma ne luam zilele ca am ramas singuri. | |
| = exces de zel | Anca Anghel Novac [03.Nov.04 23:00] |
| Stopppp ! Ce va apucat cu omoratul ? Eu am citit intr-o carte scrisa de Dr. Swanson ca nu exista om perfect sanatos si ca un test ( din multitidinea de teste medicale) ar putea dovedi o anumita anormalitate care sa existe intr-o faza latenta. "A healthy patient is a patient that was not fully investigated" Cu alte cuvinte medicina a ajuns la un asa un hal de zel incat poate gasi fiecaruia dintre noi o hiba. :) Asa ca, hai sa o lasam balta si sa nu ne mai gandim la cine merita si cine nu merita sa traiasca. Viata este asa cum este, isi are patologia ei. S-a aminitit de sincudere. Vreau sa spun doar atat despre ea: sinuciderea este in marea majoritate acazurilor patologica, dar exista si un procent de normalitate in actul suicidal. Exemplu: sinuciderea omului aflat in inchisoare, la capatul puterii. Asa ca, hai sa o lasam mai "langsam". PS: Ca nota vreau sa fac o corectie asupra celor spuse de Cristiana Miu mai sus. Sindromul Down este intr-adevar incurabil, schizofrenia insa cateodata, din cauze inca neelucidate, se poate vindeca. Sunt multe cazuri de fosti schizofreni care au depasit boala si au intrat in normalitate dupa ani buni de episoade psihotice. Poate ca au fost acei putini norocosi care au avut parte de un suport social solid. Am citit o speculatie in acest sens intr-o revista medicala. | |
| = Felicitări! | Andrei Horia Gheorghiu [03.Nov.04 23:14] |
| Domnule Florin Opran, n-am să intru aici în polemica dvs. retorică și absolut sterilă, pentru că nu cred că mă pot ridica la un asemenea nivel, dar aș fi vrut pe această cale să vă mulțumesc pentru elocvența și talentul nemărginit a căror dovadă o faceți în fragmentul: „stii ce inseamna sa nu te poti misca, sa iti petreci secunda cu secunda, minut cu minut, ora cu ora, zi cu zi…… an cu an.. chinuit de ganduri interminabile, fara putinta de a face ceva, fara putinta de a muta o musca de pe nasul tau ori macar a gusta supa fara ajutor ? stii ce inseamna sa faci fata unui suvoi de sentimente si stari carora sa nu le poti raspunde in plan material din cauza unei cumplite boli care nu-ti ofera nici macar sperante ? stii ce inseamna sa simti ca ultima farama de demnitate – aceea de a iti incheia conturile cu aceasta viata cruda care te-a ingenunchiat – iti este refuzata ?” O capodoperă, domnule! O operă de artă! Unde mai puneți că ați plasat-o imediat după afirmația: „eu marturisesc ca nu stiu”. Câtă naturalețe, domnule. Câtă nonșalanță. Simpla recunoaștere bruscă, abruptă și neașteptată a faptului că vorbiți în necunoștință de cauză, vă absolvă de orice fel de vină, domnul meu, dezarmându-vă și adversarii în același timp. Din moment ce ați recunoscut că o faceți, cum ar putea cineva să vă mai impute asta? Genial, domnule! Briliant! Felicitările mele! | |
| = s-ar putea numi S.O.S. | Florin Opran [03.Nov.04 23:51] |
| andrei.. nu prea sunt lamurit daca mi-ai oferit niste felicitari ironice, insa am fost intr-adevar sincer. sunt lucruri pe care pana nu le simti pe pielea ta, cu adevarat, nu poti pretinde ca le intelegi pana la capat. daca, prin absurd, le-as fi simtit probabil ca as fi avut o pozitie diferita. probabil ca acest articol s-ar fi numit SOS si v-ar fi implorat sa va ganditi macar la ceea ce simt, si sa va fie indeajuns de mila ca sa ma eliberati. nu ! din partea mea nu exista in acest moment exces de zel. si as dori ca fiecare dintre voi sa inteleaga acest lucru ! pentru unii oameni moartea ar putea veni ca o binecuvantare. hai sa zicem ca doar in cazul 1 prezentat de mine. voi imi vorbiti de genocid, de eugenie, etc.... va rog sa ma iertati, insa astfel de vorbe mi se par infatuari intelectuale. "crestineste" intr-o vreme, pentru mine, insemna uman. daca credeti in dumnezeu atunci nu il indepartati de ideea de uman, daca nu, atunci nu va indepartati voi insiva de ideea de uman. inainte sa-mi vorbiti de frumusetea vietii ori de sabloane crestine care blemeaza moartea, va rog sa meditati putin la drama unor oameni care nu mai au decat o singura speranta. sa moara... iar unii dintre noi considera de cuvinta sa le huiduiasca acest gand... pai bine dodu, tu ma intelegi acum ? in olanda dupa cunostiinta mea exista o legislatie destul de avansata in domeniu. acei oameni sunt nazisti ? | |
| = antinomiile ratiunii pure | zabet mihai [02.Oct.05 19:06] |
| Cred ca deja intram pe un taram cam filosofic. Din acest motiv m-am gandit sa analizam in cazul acesta cele 4 antinomii ale lui Kant. Eu zic ca este un raspuns satisfacator pentru toti cei implicati in aceasta polemica. Prima antinomie: Teza: "Lumea are un inceput in timp si este limitata in spatiu." / Antiteza: "Lumea nu are nici un inceput in timp si nici limite in spatiu si este infinita in timp ca si in spatiu." A doua antinomie: Teza: "Orice substanta compusa este compusa din parti simple si nu exista nimic care sa nu fie simplu sau compus din parti simple." / Antiteza: "Nici un lucru compus din lume nu consta din parti simple si nu exista nimic simplu nicaieri." A treia antinomie: Teza: "Cauzalitatea conforma cu legile naturii nu este singura din care se pot deriva toate fenomenele lumii. Trebuie sa admitem, pentru a le explica, si o cauzalitate libera." / Antiteza: "Nu exista libertate, ci totul se intîmpla in lume numai dupã legile naturii." A patra antinomie: Teza: "Exista in lume ceva care, fie ca o parte a sa, fie ca o cauza a sa, este o fiinta necesara." / Antiteza: "Nu exista nicãieri, nici in lume, nici in afara de lume, o fiinta necesara, cauza a acestei lumi." | |
| = florin opran | Koala L`Impure [02.Oct.05 19:06] |
| iata un om care nu stie despre ce vorbeste si totusi vorbeste despre asta. pe cand un eseu despre fiabilitatea rachetelor spatiale americane? sau despre teoria curburii timpului? sau despre cum e in viata de apoi? etc etc. lipsa de ocupatie naste monstri. | |
| = interventie | Florin Opran [04.Nov.04 13:20] |
| koala, nu am reusit sa inteleg ce dumnezeului vrei cu mesajul ala. am stat sa ma gandesc daca vrei sa-mi transmiti ca este o tema inutila, ca parerea mea este gresita ori ca pur si simplu nu intelegi utilitatea unor polemici. sincer nu intelegeam ce a fost in capul tau pana cand am navigat putin prin comentariile tale. in toate comentariile pe care le-am vazut veneai cu niste critici abrupte, de cateva randuri, in care nu aduceai nimic, dar nimic constructiv. te rog un singur lucru : daca ai o parere spune-o. daca nu taci, intrucat m-am saturat de necuvantatoarele care tin sa braveze cu cinisme gratuite si superficiale. | |
| = D-lui Florin Opran | anca c [07.Nov.04 16:57] |
| ... TOT CE E ADUS DE INEVITABIL ESTE CONDAMNAT A FI EVITABIL. Imi cer scuze ca intervin destul de tarziu si poate putin neautorizat... dar mi-am amintit ceva citind discutiile domniilor voastre... Cioran zicea undeva (citez din memorie)ca ideea de sinucidere e aceea care ne face sa mergem mai departe, sa suportam viata. Faptul ca la un moment dat poti spune: GATA! arata ca intr-adevar suntem liberi... e singura notiune de libertate pe care o cunosc, in rest totul e...surogat. Sa hotarasti ptr altul daca traieste sau moare ... cred ca ii iei si ultima farama de libertate. Polemica era (din cate imi amintesc - ptr ca s-au spus multe lucruri care erau pe langa)“Daca omul are dreptul la viata, de ce nu i se ingaduie si dreptul la moarte; si cum se incadreaza fenomenul sinuciderii in raport de moralitate si conventii sociale ?”. Dumneavoastra considerati moralitatea o justificare a abuzurilor ptr ca un sistem sa fie functional deci implicit moartea(voita sau nu) ar trebui incadrata in niste norme socio-etico-politice iar daca ii gasesti o justificare destul de buna incat sa faca sistemul sa mearga (si aici il amintim pe hitler care e un bun exemplu) atunci am rezolvat problema moralitatii si acceptarii de catre societate. | |
| = viu sau mort in Vestul Salbatic | Petrescu Ionut Mihai [15.Nov.04 23:43] |
| legat de dreptul la moarte, mi se pare interesant de stiut una din istoriile salutului: salutul in forma de strangere a mainilor, ar fi aparut din practica razboinicilor care atunci cand se intalneau isi demonstrau unul altuia ca au mainile (drepte) goale, ca nu le au pe sabii. in Vestul salbatic oricine era inarmat si oricine putea ucide pe oricine. daca nu o facea, inseamna ca gasea o ratiune solida pentru care acel om sa traiasca. si de obicei, cam asa era judecata - daca erai un om de nimic cadeai, mai devreme sau mai tarziu, rapus de pistolul celui care stia ca nu este obligat sa iti suporte prezenta. iar tu, daca aveai prezenta de spirit, incercai sa nu mai fi un om de nimic, ci sa iti dai silinta in a fi bun de ceva. | |
| = vremuri inguste | Florin Opran [20.Nov.04 23:59] |
| cu parere de rau, respectand cele cateva exceptii care s-au incadrat in tema discutiei, trebuie sa remarc faptul ca celelalte pareri au navigat aiurea spre stupiditati. au aparut referiri la hitler, la eugenie, la nazism... s-au dat citate din clasici cu sau fara legatura cu tema discutiei. am apreciat foarte mult citatul din cioran dat de anca : "Cioran zicea undeva (citez din memorie)ca ideea de sinucidere e aceea care ne face sa mergem mai departe, sa suportam viata. Faptul ca la un moment dat poti spune: GATA! arata ca intr-adevar suntem liberi... e singura notiune de libertate pe care o cunosc, in rest totul e...surogat. Sa hotarasti ptr altul daca traieste sau moare ... cred ca ii iei si ultima farama de libertate. " . Mi s-a sugerat, din partea altcuiva ca… nu ar fi crestineste sa admiti dreptul la moarte al unui om. Desigur ca nu ar fi crestineste ! Presupun ca nu e crestineste nici ca femeile sa poate haine indecente ori sa se dezvirgineze inainte de casatorie ! Si nu intamplator am dat un astfel de exemplu… pentru ca sexul reprezinta o forma extrem de controversata de libertate. Consider ca noi toti suntem liberi, in principiu, pana in clipa in care, improbabilul ne aduce in situatia neasteptata de a ni se nega drepturi fundamentale. De pilda, oricare dintre noi poate ajunge sa sufere de o boala cumplita, sa isi doreasca moartea ca pe o eliberare si sa ii fie refuzata aceasta unica dorinta. Datoria “umana”- ca sa nu zic crestineasca – a fiecarui om liber, ca noi, este sa se gandeasca si la constrangerile eventuale pe care hazardul le poate aduce in viata oricui. Libertatea noastra nu este deplina tocmai prin situatiile de exceptie care apar intr-o societate ! Prin uramare, nu este o tema de duzina, care merita a fi tratata cu “filosofale” si citate biblice, caci singurul lucru cu adevarat sfant pe lumea aceasta, este, dupa parerea mea, Omul insusi ! Si ca sa imi declar si pozitia personala – lucru pe care am intarziat sa-l fac la adresa acestei teme – o voi sintetiza in randurile care urmeaza : Nimeni nu poate nega dreptul fundamental al unui om la viata, si respectiv la moarte ! Pedeapsa cu moartea este o barbarie ! O barbarie care se situeaza la polul opus fata de gestul umanitar, ori pur si simplu firesc de a ii permite unui om sa moara, prin propria sa vointa ! Aceasta permisiune trebuie acordata cu singura conditie ca vointa de a muri sa fie afiramata in deplinatatea facultatilor mintale si sa fie insotita de coerenta in timp si justificare. Hitler era un om ingust ! Fiecare dintre noi suntem in pericol de a ne afirma parerile intr-o maniera ingusta ! Insa, ingursimea acelor vremuri difera de ingustimea acestor vremuri !... | |
| = Doar o concluzie. | Claudiu Stroe [30.Nov.04 09:41] |
| Dragii mei, asta nu-i polemica. E BALAMUC! Florin, eu vad lucrurile in felul urmator. Asa cum am dreptul la viata, am dreptul si la moarte. Vreau sa traiesc, asa cum vrei si tu, si DoDu, si .... Mai sunt si latii care vor sa moara. N-au decat. E treaba lor. E dreptul lor. Chestia asta cu comisia care sa hotarasca daca are sau nu dreptul sa moara, mi se pare o tampenie. De cand hotaraste altcine daca eu am sau nu drptul sa mor. Si daca respectiva comisie concluzioneaza ca n-am dreptul? Iar eu vreau sa mor? Ii ascult? Sa fim seriosi. E treba mea ce fac cu viata mea, atata timp cat nu aduc prejudicii celorlalti, si ma doare la doi metri de cot, de orice comisie care ar zice altceva. Pentru DoDu : ai tu asa un stil de a naste polemici...Stau si ma intreb ce se ascunde in spatele lui!!! | |
| = claudiu stroe | Florin Opran [30.Nov.04 18:25] |
| Claudiu : inteleg ca .. in principiu.. suntem de acord ! Dreptul la moarte ar trebui sa fie unul din drepturile fundamentale ale oricarui om ! Acolo unde nu mai suntem chiar de aceeasi parere este in ce conditii ai acest drept ! Si hai sa-ti explic despre ce e vorba si la ce m-am gandit, si apoi sa-mi spui daca nu esti de acord ! Sinuciderea poate sa aiba motive intemeiate ! Sau nu ! In primul caz e important ca dorinta de a muri sa nu fie de moment, si nici sa nu fie exprimata doar intr-un moment de deruta si deprimare. Bineinteles ca un om normal poate sa ia decizia de a muri indiferent de parearea celorlalti ! Dar un om a carui sanatate il pune in imposibilitatea fizica de a isi lua viata, si are nevoie de asistenta ? Acesta este un caz in care dreptul la moarte nu apartine exclusiv persoanei in cauza ! Pe cine sa ajuti sa moara si pe cine nu ? Bineinteles ca pe acela care are motive pe care le poate exprima coerent (deci sa fie in depinatatea facultatilor mentale), si care nu ia aceasta decizie in mod pripit - pe moment (constanta in timp a deciziei) ! Cam aceasta este chestiunea dreptului la moarte ingaduit de comisii ! un drept prost inteles si prost aplicat poate genera haos ! Acest articol se refera la dreptul la moarte in general, insa, in particular, si la cazul nefericit al bolnavilor ce se afla in stare de dependenta fizica fata de semenii lor ! Ideea comisiei ar fi urmatoarea : imi poate ingadui sa fiu “ajutat sa mor” in conditii justificate, sau poate chiar sa nu-mi ingaduie sa ma sinucid in anumite circumstante (exista si astfel de situatii, gen, Maria a fost parasita de Ion si ia un pumn de diazepame). “E treba mea ce fac cu viata mea, atata timp cat nu aduc prejudicii celorlalti, si ma doare la doi metri de cot, de orice comisie care ar zice altceva.” Absolut de acord ! Trebuie insa sa fii cat de cat lucid pentru a lua o astfel de decizie, iar daca nu esti, si dai gresi in a te sinucide, o astfel de comisie, iti poate analiza cazul, pentru a vedea daca nu cumva esti un soi de Maria sau Ion… :-) Iti multumesc pentru comentariu.. si sper ca m-am facut inteles. De asemenea regret ca o polemica atat de importanta a degenerat intr-un balamuc ! Ne citim cu bine ! | |
| = Concluzie la concluzie! | Claudiu Stroe [01.Dec.04 09:18] |
| Asta regretam si eu, Florin. Subiectul e prea important ca sa degenereze. | |