| = Simplu? | Christ de Fagaras [15.Nov.01 19:25] |
| Iubesti,dar tainele iubirii Nu poti sa le cunosti in veci. Chiar asa de simplu....nu prea este. La reconectare. Christ. | |
| = Nu inteleg - explica! | Bodo [16.Nov.01 00:44] |
| "te iubesc pentru ca aveam nevoie de aceasta iubire" - sper ca nu vorbesti serios! Adica, tu iubesti pentru ca ai TU nevoie, ca de un drog, nu pentru ca simti fiorul dragostei? | |
| = | yceman [16.Nov.01 13:35] |
| ei frumoaso,nu prea am ce sa comentez la poezia ta decit ca este minunata si ca fericit este cel care te-a "inspirat si cred ca lui i-ai dedicat si acest text | |
| = Pt Bodo - raspuns | Myrall [16.Nov.01 11:16] |
| Iti explic eu... Orice sentiment are la baza o nevoie profund umana, aceea ce a te integra intr-un univers... Iubirea este cel mai puternic creator de univers, in iubire doi oameni devin o lume... Exista nevoia de a impartasi, de a te proiecta in celalalt, de a te descoperi prin celalalt, de a crea si a te recrea... Nu privi notiunea de "nevoie" ca pe ceva utilitarist, sau egoist. | |
| = | mirart [18.Nov.01 04:42] |
| Este frumoasa poezia;e ca apa...spre sfarsit simt ca ma inunda chiar...oare nu e prea mult:"simt nevoia de tine"?.Iubirea este ceva care se manifesta neconditionand prezentza constienta a nevoi. | |
| = Frumos | rap [05.Jan.02 15:16] |
| Domnilor, iubirea nu e chiar asa, profund umana, si pentru asta va spun ca nici o piatra nu are viata lunga daca sta linga o piatra cu care nu se potriveste. Sentimentul iubirii, despre care ne place sa credem ca apartine doar omului, se manifesta la om ca o necesitate de a alunga singuratatea, teama de a fi singur si fara aparare in fata unei lumi pe care nu o intelegi usor si care poate parea ostila. Chiar si teama ca ceea ce am vrea sa lasam lumii nu este primit. In doi toate aceste sentimente se schimba, de aceea apar aripi noi, idealuri marete, puterea de a infrunta obstacole etc etc etc. Desigur, mai exista si multe alte lucruri de spus, dar eu pe acestea le cred principalele "vinovate" de iubire. Celelalte devin doar consecinte. Despre poezia lui Arlette, frumoasa dar "neprofunda". | |