| + "sigur ca ea e ceva mai mult decat parul ei negru.." | Mae Stanescu [13.Oct.04 16:06] |
| un discurs insistent, pe undeva aproape ca plange si sfasie... mi-a placut. | |
| = Doru, | Bianca Iulia Goean [13.Oct.04 17:48] |
| frumos ai prins aici o framantare atat de veche a iubirii: unde mi-ai fost, cum ai trait, cum ai respirat, in absenta mea? remarc: "va trebui deci, draga mea, să-mi povestești întâmplările tale cele mai intime, cele mai vechi, cele din pântecul mamei tale primele culori ale aerului străin în care ai început să respiri" "spune-mi apoi numele tău de duminică spune-mi ce monstru teribil te ține uneori nopțile trează, și vom aștepta împreună să se nască dragostea, gândul comun, Totul, acel lichid limfatic care să ne cuprindă și prin care să ne aparținem cu adevărat…" mi-a placut si teama ta finala, care dovedeste ca stii de fapt ce inseamna a iubi: iesirea din sine, moartea intru sine si renasterea intru cuplu. poate fi inspaimantatoare... | |
| = e un poem cat de cat acceptabil. | Liliana Armasu [02.Oct.05 19:06] |
| Dorule, e cazul deja sa te lasi de scris si sa fii mai putin egoist in felul tau de a iubi. altfel, ai sa arzi iremediabil. te salut | |