| = Uimit de uimire | Eugen Galateanu [08.Oct.04 00:27] |
| Pentru că știu că atenții noștri cenzori nu vor permite acest comentariu.... Domnule Munteanu, sunt uimit! | |
| + Spiritul învingea materia. | Virgil Titarenco [08.Oct.04 06:12] |
| "Spiritul învingea materia." "Ură și tiranie." Pentru vorbele astea doua cred ca o stea e o recunoastere patetica. Totusi cred ca ele, aceste doua expresii rezuma ]n cel mai reusit mod cu putinta regimul concentrationar al Romaniei posbelice. | |
| = părere | Paul Bogdan [08.Oct.04 06:48] |
| Textul are doar valoare isorică și sentimentală. Din punct de vedere literar nu este atât de reușit, de asemenea conține greșeli de ortografie și exprimare. ex: creerele, neâmbâcsite -limbajul turcesc... limba turcă. E păcat de aceste mărturii. Te rog Adrian să-ți îgrijești textele nu numai din punct de vedere ortografic dar și din punct de vedere compozițional. | |
| = Răspunsuri | Adrian Munteanu [08.Oct.04 10:01] |
| Eugen - și eu. Parcă am mai fost uimiți odată. Virgil -îl respect pe cel care are puterea și dorința de a merge până la capăt. Paul - greșelile ortografice îmi aparțin. Voi fi mai atent. În privința valorii literare, nu cred că mai trebuie să precizez că textul nu-mi aparține. În cuvântul introductiv am precizat că nu-mi permit să umblu la text. Autorul acestor notelor de mai sus, tatăl meu, a murit în 1990. În același cuvânt el precizează că nu a avut intenția să scrie o carte, nici memorii și nici măcar un jurnal. Sunt câteva dintre amintirile sale din cei 13 ani de detenție, scrise cu intenția de a nu fi uitată represiunea comunistă . Lipsit de orgoliu, caracterizat prin modestie, așa cum mi-a rămas în amintire, iubitor al tăcerilor semnificative și nu al vorbelor, a făcut acest efort de reântoarcere în timp, având convingerea că adevărul se compune din toate aceste mărturii luate la un loc, că fiecare lămurește o fațetă, subliniază un episod ostracizant. Pentru aceste din urmă convingeri am considerat că e nimerit să introduc episoadele și nu pentru a face paradă de cultură și calități literare. M-am gândit,mai ales, la cei care, datorită vârstei,nu au cum să cunoască istoria decât prin astfel de mărturii. | |
| = efortul reîntoarcerii în timp | Radmila Popovici [08.Oct.04 11:18] |
| "M-am gândit, mai ales, la cei care, datorită vârstei,nu au cum să cunoască istoria decât prin astfel de mărturii." - și e tot ce contează. | |
| = î versus â | Paul Bogdan [08.Oct.04 11:47] |
| Efortul este laudativ! o regulă ajutătoare: cuvintele care încep cu sunetul î se scriu cu aceeași literă și anume î atât când sunt de sine stătătoare cât și atunci când li se atașează un prefix. Văd că ai scirs în comentariu "reântoarcere"... :) reîntoarcere Cu simpatie, Paul | |
| = Paul | Adrian Munteanu [08.Oct.04 13:22] |
| Sper că nu mă bănuiești de necunoașterea regulilor gramaticale de bază. Cu atât mai mult cu cât asta este specialitatea mea inițială. În permanentă criză de timp, necazul este că fac două lucruri în același timp : scriu și gândesc la ce va mai urma să fac. Este , probabil, aceeași situație care te-a făcut și pe tine să scrii " scirs " în loc de " scris ". Cu aceeași simpatie Adrian | |
| = Nu credeti ca am dreptate ? | Eugen Galateanu [08.Oct.04 15:18] |
| Stimate domnule Munteanu, Sincer, nu m-ati convins. Poate ca nu e vina dumneavoastra. Poate ca exista o vulgata anticomunista la care eu sunt alegic. DIn pacate, asa cum va spuneam, nu sunteti convingator. Dau exemple "Gardienii erau în totalitate violenți, călăi și ucigași","Gândul lor permanent era cum să facă rău, cum să mai chinuiască pe bieții deținuți.", etc., etc., etc. Sunt, pentru a folosi un termen la moda in Anglia-simplisme. Lucruri banale pe care ,asa cum am mai spus-o si o repet, nu este proprietar absolut comunismul. Si-atunci ? Respect suferinta tatalui dvs. si, personal, daca as fi fost in situatia dvs. poate as fi facut-o si eu publica. Pana la un punct. Adica esentialul. Nu credeti ca am dreptate ? | |
| = Eugen, E.U.-gen | Nacsavi Horia [08.Oct.04 15:25] |
| Poate pentru tine Eugen sunt "simplisme". De citit te-am citit si zau, sincer, nu-mi explic "atitudinea" ta din comentariul de mai sus. P.S. Bucura-te ca acest eseu nu la scris Eugen Galateanu - Jr. ! Bucura-te Eugene, bucura-te. | |
| = Eugen | Adrian Munteanu [10.Oct.04 16:56] |
| Ca să terminăm odată cu analizele pe text, citește, te rog, ce am precizat mai sus pentru Paul. Oare e atât de greu de înțeles că nu e textul meu, ci al tatălui meu, mort în 1990. EU NU AM FACUT PUSCÃRIE. Dacă tot simți nevoia disecărilor stilistice, poate ai puteri paranormale, intri în astral și vorbești cu tatăl meu direct, întrebându-l de ce nu a fost mai atent la frază, de ce nu a vrut să fie scriitor. Deocamdată ia aceste episoade cu valoarea lor documentară, dacă o întrezărești. Dacă nu, ai libertatea de a merge spre alte zone de interes ale acestui site. EU NU INTERVIN IN TEXT PENTRU CA NU ÎMI PERMIT, NU ESTE AL MEU. Dacă ai înțelege acest lucru am evita reluările subiectului și ți-ai folosi timpul cu mai mult folos. | |
| = multă tristețe, | Mihaela Maxim [12.Oct.04 08:54] |
| Adrian, cu multă tristețe am citit, mai întâi comentariile, apoi secțiunea prezentă de mărturii. Îmi pare nespus de rău că trebuie să justifici acest act asumat cu sfințenie... Dacă aș avea puterea, căderea și mijloacele, eu una aș face un film, cu tot ce este aici... Nu numai că este un subiect încărcat de "realitate", viu, organic, dar se împletește cu acea realitate a sufletelor peste care nu de mult, a trecut o revoluție... Nu ne-am schimbat mult, ca oameni... Din păcate a învăța să fim mai buni, mai toleranți, rămâne un vis nenorocit asupra căruia ne îndârjim de pomană... Uităm adesea că lumea începe cu noi... Nu scrii numai pentru cei foarte tineri... Scrii și pentru acei care nu și-au împăinejenit amintirile, cei care vor să rămână cu ochii deschiși... Este foarte adevărat... regimul nu a fost de vină pentru tot... Oamenii sunt cei care și-au ridicat statui pe marginea înaltă a regimului, cu tălpile pe lama groasă a cuțitului sădit în cutele durerii celor "de jos"..., cei "înfipți" în țărână, care încă aveau curajul să spună ceea ce cred, încă aveau curaj să gândească ceea ce simt... Curios cum istoria nu ne face mai uniți, mai doritori de a pune umăr peste umăr, pentru ceea ce trebuie să fie societatea moștenită cândva de copiii noștri... Curios cum găsim motive să nu fim mândri că suntem de o parte sau alta a ...trecerii timpului. Haideți să uităm imperfecțiunile vieții, să spunem măcar acum că ne pare rău și să ne dăm mâna. Haideți să privim emoțiile dincolo de cuvinte, fără satârul unui cuget superficial... Haideți să apreciem gestul și să plecăm capul în fața durerii, resemnați. Haideți să fim... oameni. Cu drag vouă, Miha | |
| = dincolo de cuvinte | Radmila Popovici [13.Oct.04 18:56] |
| Adrian, Mihaela si toti acei de aud, sper sa se fi facut simtita si mana mea. | |
| = Mihaela, Radmila | Adrian Munteanu [14.Oct.04 17:43] |
| Simt o mână de prieten pe umăr. Cred că în aceste momente ne sprijinim reciproc. | |