| + o litera | Cristiana Miu [28.Sep.04 21:40] |
| De la "eu nu voi afla niciodată nimic" am citit pe nerasuflate. Pana atunci nu-mi placuse. Dar dupa aia inceputul mi s-a parut doar o prefata, un pre-text. Si mi-a placut, ca fara pre-text nu exista poezia asta. Ted, tu esti o litera, asa e si traiesti ca o litera prin si pentru poezia ta. Ir mie nu-mi ramane decat sa las un semn pentru ca toti sa citeasca litera aceasta ce pentru ei se scrie. | |
| + a fi | Florina - Daniela Bordieanu [29.Sep.04 11:00] |
| autor mult prea prolific in poezie fata de timpul si cunostintele mele in domeniu, incerc sa tin pasul cu versurile tale, dintr-o consecventa dincolo de auto-impunere, justificata de placerea ("intrigata" a) lecturii. * Remarc primele cinci strofe: intrebari care poate (acel "oare") asteapta un raspuns sau care poate chiar il au inclus in fraza, lasand cititorului doar simplul gest de a pune punctul (a se citi "pe rana" sau "sub arcul semnului de intrebare", totuna). In urmatoarele cinci strofe, autorul formuleaza si se dezleaga pe sine insusi in propriile raspunsuri, fara intrebari, insa.(paralela : intrebare fara raspuns, raspuns fara intrebare) Urmeaza, as spune firesc, patru strofe ce cuprind ceea ce si-ar dori poetul, o "directionare" posibila, una din variantele viitorului, pornind de la necesitatile prezentului. Finalul e aparent simplu, ermetic as spune. Rotunjeste poezia. Cade asupra clipei, asupra lui "sunt", ca timp prezent al lui "a fi", dar (poate ma insel, cine stie, e simpla mea parere), extinde nuantele din trecut spre viitor, spre o mai buna intelegere a (in)sufletului. cu bine, Dana | |