| = am zis si eu... | Madalina STATE [28.Sep.04 15:57] |
| insinuanta trecerea prin traditii; se gusta vechea patima romaneasca a basmului si cealalta trecere... | |
| = "haina uitărilor viitoare" | Elia David [28.Sep.04 16:18] |
| Mi-a placut mult ce si cum ai scris aici. Simt ca poezia aceasta nu are nevoie de nici un comentariu, ca e transparenta ca o uniforma de inger prin care se vede fiinta poetului... "așez versurile în ordinea înălțimii și le botez cu lacrimi de neputință numindu-le deopotrivă taină și sens" Va veni si vremea aceea cand nimeni nu-si va mai aduce aminte de nimeni, pentru ca uitarea va fi abolita...:) Eu sper. | |
| = poezii printre randuri | Dan Mitrut [28.Sep.04 16:45] |
| ultimele doua versuri mi se par ca spun totul despre poezie. ar fi ele insele un poem da bine stilul afirmativ, aproape martial "haina uitărilor viitoare este o uniformă de înger" sub care se ascunde o negatie la fel de ferma : "nu voi purta" "troiță rostirilor ostenite în pernele cărora ora se va ruga îngenuncheată" mi se pare iarasi o poezie adevarata. cu prietenie, Magul | |
| = de recitit in soapta | Cristiana Miu [28.Sep.04 21:50] |
| Subscriu si eu, daca ar fi fost numai ultimele doua versuri si poezia tot ar fi trebuit scrisa si mai ales citita. dar nu e numai atat. O poezie pe care o poti descompune in mii de micro-poeme pentru ca la final sa intelegi ca numai impreuna, toate versurile fac Poezia pe care a vrut sa o scrie Ted. Si n-ai mai frange-o pentru nimic in lume. Doar ai ascunde-o undeva sa o poti reciti uneori in soapta. | |
| = O exista oare o armata de ingeri? | Gabriela Marieta Secu [28.Sep.04 22:24] |
| O exista oare o armata de ingeri? Dar de ingerite? Ma iarta, mi-a pacut mult poemul tau... trist, oare de ce sunt sau credem noi ca ingerii sunt tristi? Oare de ce suntem toti ( aproape toti) cei care ne jucam cu cuvintele atat de sentimentali? Mas dezbraca de sentimentalismul acesta bolnav... mi-e sete de o vesnicie hlizita...uite, nici macar hazlie nu pot scrie... sarcasm, tristeti...si toamna cat incape... Intr-adevar, ca in oglinda ne vedem in poeziile astea... om fi facuti de aceasi mama? frati in tristeti... Poate suntem frati de Tata... Doamne, uite ce mi-a facut poezia ta... oricum zambesc... | |