| = era dimineață | Marin Constantin Daniel [28.Sep.04 14:09] |
| Inițial m-au contrariat primele trei versuri. Cum e posibil - ,,era de așteptat"?. Intrigat, am citit mai departe. Atunci am găsit rezolvarea, în intersecții de promisiuni și ștreanguri de adrenalină. Atunci am văzut zarea acestor versuri. Da, se făcuse dimineață! | |
| = virgil | sorin teodoriu [28.Sep.04 15:06] |
| Acum inteleg de ce ai spus ca nu-s profund. Imi place cum sintetizezi actiunea, cum descrii, cum prezinti o anume stare. Felicitari, Virgil. st | |
| = ptr. Daniel și Sorin | Virgil Titarenco [28.Sep.04 23:55] |
| Dilema și contrarierea sînt folositoare Daniel. Sorin, eu nu am zis că tu nu ești profund. M-am referit la textul acela doar. Poate mai în colo îmi fac timp și îți explic acolo de ce am spus acel lucru. Dar sub nici o formă n-am spus ca tu nu ești profund. merci de citire | |
| + festina lente | Alina Manole [29.Sep.04 18:51] |
Scrisori II mi-a plăcut mai mult decât Scrisori I, poate pentru că și eu am pierdut expresul acela "care trece o singură dată prin viață". Nu găsesc logica versurilor în poem: "la intersecția celor mai frumoase promisiuni am luat-o spre stînga / de fapt era cealaltă stînga cea pe care o știi". Le-aș scoate de tot. Și nici "grumazului" nu îmi sună tocmai bine, aș scrie "gâtului". Fără "frumoase" în "promisiunile erau tot acolo frumoase doar puțin demodate și reci", ori scrii alt atribut, ori deloc. Versul "doar un turn de apă coșcovit mai atîrna de un cer sepia" îmi aduce aminte de o fotografie dintr-un decembrie de demult, din Timișoara. Ar putea fi de oriunde. Eu pe atunci vroiam să atârn de cer sepia de analiză matematică și coloram în albastru benzenul inimii. Iată ce înseamnă să realizez că am pierdul expresul. Mulțumesc pentru lectură. M-a atins. Mi-am amintit că tocmai am primit o scrisoare de la Rockefeller University și că încă mai trec prin gara Iași personale. La urma urmei, festina lente. | |