| = Iubiți seninul zilei | Marin Constantin Daniel [27.Sep.04 16:38] |
| Iubiți seninul zilei și ochiul ei solar Doar ea e hrana noastră în clipe de visare E zgomotul de viață în mersul ca de zar E pasul care doare, e palma care moare. | |
| = * | Chakass_Elena [27.Sep.04 16:39] |
| Buna Adrian este un poem reusit mi-a placut foarte mult de obicei, atunci cand imi place doar o parte a unui poem citez un anumit vers care din punctul meu de vedere face cat tot poemul. In cazul sonetului tau,nici nu se pune problema. Dar nici nu ma pot abtine sa nu citez un vers care..zic eu,doare tocmai prin mesajul lui.Asadar te rog sa ierti aceasta sensibilitate a mea pentru anumite versuri. " O lacrima in ochi isi prelungeste Traseul frant si-n nestiut se-ncheaga" numai bine | |
| = O lacrimă în ochi își prelungește | Maria Prochipiuc [27.Sep.04 16:29] |
| Al fragilității spui? Dincolo de mesajul pe care vrei să-l transmiți se ascunde o forță... și ce vreau să-ți spun e că parcă am mai găsit în lecturile mele la sonete spoit cu var sau greșesc? | |
| = fragil | Nicolae Paul Constantin [28.Sep.04 00:19] |
| “În timp ce corpul doarme și nu știe, Egoul îmbrăcat în strai lunar A străbătut torenți cu apă vie,” Aveți o precizie de telescop spațial în a vă alege cuvintele. Eu aș pune în locul lui “spoit” vopsit. Spoit nu-mi sună chiar frumos, în rest... un sonet desăvârșit, așa cum sunt toate sonetele pe care le-ați publicat până acum. Cu prietenie, | |
| = "Egoul îmbrăcat în strai lunar" | Elia David [28.Sep.04 08:36] |
| "În timp ce corpul doarme și nu știe, Egoul îmbrăcat în strai lunar A străbătut torenți cu apă vie, Ca să-și trăiască visul șubred, dar În mintea mea nu va putea să fie Decât un zid fragil, spoit cu var." Frumos. Pe mine nu ma deranjeaza "spoit"- dimpotriva, cred ca e cuvantul cel mai potrivit pentru a descrie, eu asa vad, un zid al aparentelor - fragil numai pana cand dai cu capul...:) | |
| = Răspunsuri | Adrian Munteanu [28.Sep.04 15:14] |
| Marin - într-un lăcaș special ( de suflet și de gând ) voi reține comentariile poetice. Au o savoare și o semnificație specială. Elena - dacă măcar o sintagmă din ceea ce citim nu ne atinge, am putea considera că ne-am pierdut timpul cu lecturi inutile. Maria - eu nu cred. E o formulă pe care aș fi reținut-o. Dar, la ritmul meu de lucru, mai știi ? Am să verific. Nicolae - părerea ta mă interesează. Rămân la " spoit " din rațiuni pe care le-a și intuit Elia. Elia - tot sensibilă, tot sensibilă ? Să-mi spui și mie dacă există un segment al zilei în care s-ar putea să nu fii drăguță cu oamenii. | |
| = extraordinar! | Mihaela Maxim [28.Sep.04 17:16] |
| uite un poem care m-a ridicat în picioare... m-am logat cu "extraordinar" fără să vreau... ai o serie întreagă, de-acum, sunt câteva poeme sus de tot, pe soclu. Dăm bună-ziua la toate, frumușel, ne odihnim un pic și... recitim. "Un somn banal în brațe mă topește, Împleticind mișcări ce nu se leagă. Un braț greoi, cu palma lui întreagă, Astupă gura ce se-mpotrivește. " Forța, ca o mână împotrivită, stăpânește privirea și gestul. "Ies șerpi din trup, penumbra s-o aleagă, Prin păr răzbate smârcul ce mocnește. O lacrimă în ochi își prelungește Traseul frânt și-n neștiut se-ncheagă. " ... călătorii în și în afara sufletului, pe marginea ființei, de ambele părți ale zidului... mi-e drag să citesc, miha | |
| = Mihaela | Adrian Munteanu [30.Sep.04 15:00] |
| Iartă-mă că răspund atât de târziu. Am avut câteva zile mai proaste. Am ajuns să mă bucur atunci când există măcar o trecere prin dreptul textelor mele. Îți mulțumesc că nu mă uiți. Din păcate scăderea vertiginoasă a vizionărilor din ultima vreme îmi indică o stare de suprasaturație pe care mulți o resimt față de prezențele mele zilnice. Scriu totuși sonet, cu o rigoare a formei pe care mulți nu o gustă. Ca să fac și altceva în viață, nu numai deplasări zilnice pentru intrarea pe agonia, de acum înainte mă vei găsi mai rar pe site. Astfel toată lumea va fi mulțumită. Îmi pare rău că vor trebui , probabil, să cadă și proiectele mele de marți și vineri. Am vrut să fac ceva pe care nimeni nu l-a mai făcut, dar înțeleg că experimentul meu a eșuat. Cu drag Adrian | |
| = Invingãtorul ia totul! | Anda Andries [30.Sep.04 15:22] |
| Adrian, Cred cã interpretezi greșit! Poate au scãzut comentariile dar nu și vizionãrile. Mai în glumã mai în serios, ți-am spus, cândva, cã scrii prea aproape de perfecțiune! Cine mai poate gãsi ceva de spus dacã tu iei totul?! Nu abdica, noi suntem aici cu tine! Anda cu drag, | |
| = Adrian | Mihaela Maxim [30.Sep.04 17:16] |
| nu importă cât de rar, totul este să mergem înainte. nici eu nu mai am atâta timp să citesc, probabil într-o zi, nu voi mai avea mai deloc. însă mereu mă voi întoarce și te voi citi cu toată inima, ori de câte ori voi reuși să ajung. în plus, avem o cafea de băut împreună!:) cu drag, miha | |
| = Adim, după un timp fragil | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Adime, mă vei întreba de ce tocmai acesta și de ce tocmai acum. Răspunsul e simplu: am dorit să citesc sonetul zilei mele și mai ales ce destinație are: "al fragilității". Scris cu așa forță interioară, mă întreb ce mai rămâne fragil. Visul? Ego-ul? "În timp ce corpul doarme și nu știe, Egoul îmbrăcat în strai lunar A străbătut torenți cu apă vie," Ce bine e-n apa vie și cum renasc în astă noapte. Voi lăsa uneori și urme fragile. Drag, Ela | |