| = 1Datorii: poezii de Anca Bena | Anisoara Iordache [28.Sep.04 08:28] |
| Toamna Ecou obosit se intoarce durerea in ascunzis de gand. Chemarea imi e goana printre ploi. Albastru plangand zamisleste noroi. | |
| = 2 Datorii: poezii de Anca Bena | Anisoara Iordache [28.Sep.04 08:35] |
| Toamna in oras E o graba nebuna stupida in orasul de toamna, si-i frig. Pe strazi alearga toamna in gri si umed, se grabesc trecatorii prin vant, nu se privesc nu se ating nu se doresc. Eu, alerg alaturi de ei, mereu paralel, si mi-e frig in acest oras al pasilor pierduti. | |
| = 3Datorii: poezii de Anca Bena | Anisoara Iordache [12.Oct.04 11:40] |
| Asa cun se duc elefantii... Asa cum se duc elefantii in cimitirul lor ascuns in causul palmelor din munti, atunci cand retina imi va fi-necata de lumina, sau poate de-ntuneric (caci nu se stie niciodata) atunci cand piciorul meu va simti pragul aproape, atat de aproape incat nu va mai avea de facut nici un pas pana la el, atunci,cu fluturari de batiste albe, voi pleca la plimbare in padure, dar nu aici, in Lunca Jiului, ci departe, chiar dincolo de coliba Mumei-Padurii mult dincolo de linia orizontului, acolo unde n-a fost niciunul din voi, niciodata, si unde am fost eu de cateva ori, cand ascultam muzica de Bach, cea mai puternica radacina a fiintei mele inradacinate si a zvarlit-o departe, in jos acolo unde vin stejarii, ca sa lege bataile inimii mele de bataile inimii aceleia mari pe care oricine o poate aizi cu conditia sa-si culce macar o data urechea pe pamantul padurii intr-o zi de vara. Si voi,cei pe care va parasesc cu fluturari de batiste albe o sa ma cautati zile in sir, alergand, dar n-o sa ma gasiti nicaieri, pentru simplu motiv ca niciodata nu poti gasi undeva ceea ce este pretutindeni. Dar, cine stie, poate totusi Asa cum se duc elefantii in cimitirul lor ascuns in causul palmelor de munti ca sa-si lase acolo numai fildesul, poate, totusi, am sa las si eu vreo farama de fildes in urma pentru acela care va ajunge vreodata in padurea mea departe, chiar dincolo de coliba Mumei-Padurii, mult dincolo de linia orizontului. | |
| = 4Datorii: poezii de Anca Bena | Anisoara Iordache [17.Dec.04 10:23] |
| Lauda lacrimilor Ferestrele sufletului tau sunt murdare: nu ai plans niciodata. Lasa lacrimile sa-ti spele ochii si-ti vor limpezi sufletul. Cand inimile isi ies din minti uitandu-si ritmul sub colti de fiara si durerea nu lasa loc in gatlej decat agoniei cuvintelor si mainele in tremur imbatranite deodata cauta un sprijin si nu-l gasesc pentru ca in Univers nu exista nici un punct de sprijin in afara de cadenta acum ratacita a inimii. Lasati atunci suvoiul lichid de lumina dinauntru sa atenueze lumina dinafara si va spala vinul de cucuta din creierul vostru si va curata zgura amara de pe sufletul vostru ca sa ramana surasul de dincolo de orice durere. | |
| = 5.Datorii: poezii de Anca Bena | Anisoara Iordache [01.Feb.05 08:31] |
| Adolescenta Da-mi mana si hai sa mergem impreuna sa ne privim in oglinda. Iata ochii: unul priveste-n afara pentru a vedea cerul si inimile refuzate, pentru a vedea marea si mainile intinse. Celalalt priveste-nauntru spre taramul pasarilor albe care zboara in noi. Iata buzele: ele invata ochii sa zambeasca si-nvata de la inima sa spuna"da" sa spuna"nu" sa spuna"te iubesc" Iata obrajii: dansul lor straniu este focul in care ard impreuna gandurile unite ale obrajilor ale buzelor ale ochilor. Da-mi mana si lasati-ne sa ne privim in oglinda. | |