| = începutul | Alina Manole [18.Sep.04 09:56] |
Reușit începutul poemului: ...ne iubeam masiv si greu ca un apus de soare Apoi poemul se diluează, nu am înțeles dacă în lumina zilei sau în crepuscul. Continuă-l, merită! | |
| = Alina | Thais Teodorescu [18.Sep.04 13:45] |
| am vazut odata 2 copaci negrii, in crepuscul. a doua zi, dimineata, unul era de foc, celalat de aer. isi schimbau forma si componenta in fuctie de aceste momente ale zile. | |
| = Fara suparare | Chakass_Elena [18.Sep.04 18:10] |
| Buna Thais mie nu-mi acest text poate unde nu am descoperit legatura dintre poezie si titlu. numai bine | |
| = erata | Chakass_Elena [18.Sep.04 18:20] |
| nu-mi place* | |
| = . | Ioana Barac Grigore [18.Sep.04 18:33] |
| stii ce imagine imi sugereaza poemul tau? cea de dupa crucificare, din “Jesus of Nazareth” al lui Franco Zeffirelli, completata de o prezenta celui de-al doilea copac... ai scris poemul unui tablou in crepuscul. foarte reusita sugestia. stigmat de aer, stigmat de foc felicitari | |
| = Elena | Thais Teodorescu [19.Sep.04 01:02] |
| sigur, Elena, fara suparare era stigmatul pe care poti sa-l simti atunci cand: "ne iubeam masiv si greu"/ "invatam pe de rost creaturi negre" /"pareau unul de foc altul de aer". Toate acestea lasa cicatrici in urma lor, atunci cand "de cand lumea ne iubeam" | |
| = Ioana | Thais Teodorescu [19.Sep.04 01:16] |
| Ioana, ai avut, cu siguranta, in fata ochilor decorul granat-auriu si ma bucur ca ai inteles ceea ce am simtit. | |