| = "nevoia, blestema..." | Spinache Catalin [02.Oct.05 19:06] |
| frumos. daca nu mai aduc comentarii sau pareri la textele tale asta nu insemna ca nu te citesc, sa nu crezi asta. e bine ca ai lasat o fereastra deschisa si nu te inchizi de frica frigului. am impresia ca ai gasit lumina, ca te lasi invaluita de caldura ei binefacatoare. ar fi frumos, nu?, eu unul asta iti doresc. sensibilitatea ta m-a impresionat, trairile tale sunt complexe, desi banuiesc ca-ti doresti simplitatea linistii. ma insel? ma scuzi daca asa fac... am vazut si eu copacii albi, precum si pe cei intunecati. m-am ratacit printre blocuri straine mie, dar pe care cred ca tu le cunosti bine. pacata ca totul era camuflat de banalul zilei...Nu era noapte, nu am putut astfel sa traiesc cu adevarat in decorul luminat indecent de un soare prea puternic. | |
| = sugestii | Mihaela Maxim [17.Sep.04 16:39] |
| "În rochie" sună mai bine, cred eu. pentru că imaginea rochiei zidite în nori, este prea frumoasă pentru a nu fi unică. "pe buzele umede ale lacului" necesită... săpături. ceva cu buza lacului e ok. dar nu mai pune ud, udă, n-are sens. hai să nu continui... revino tu un pic, și mai discutăm. spor la treabă! n-am plecat! :) | |
| = puțin mai aproape... | Sorana Petrescu Felicia [17.Sep.04 17:49] |
| Multumesc pentru sugestii Mihaela, am tinut cont de ele. Voi mai lucra, la acest text, ceva mai incolo. _ _ Catalin, Ma bucur ca n-ai disparut de la "orizontul" trairilor mele, inca prea timid si modest incercate-n cuvinte. Si eu am mai trecut prin textele tale... recitind unele dintre ele, in asteptarea altora noi. In privinta luminii, nu-ti pot spune inca, sigur, daca am gasit-o sau nu. Probabil ca am ajuns doar pe o cale mai apropiata de cea care m-ar putea conduce sprea ea. Una mai apropiata, dar nu inca ACEEA. E un intreg labirint o asemenea cautare. La fel de flexibil si schimbator ca si vremea (din ultimul timp). Parca totul se tine il lant... uneori am senzatia ca mai degraba as fi purtata de vreo suflare universala, ce ne cuprinde pe toti in miscarea-i sacadata, decat ca mi-as controla singura propriul drum. Dar cred ca un soi de liniste provine intocmai din ideea de resemnare, de acceptare a tuturor "neintelesurilor" care obisnuiau odata a ne chinuii cu misterele lor, mult prea, intrigante. Multumesc! Te mai astept pe aici... si pe tine Mihaela! :) Cu bine, Sorana | |
| = sunt tot aici! | Spinache Catalin [17.Sep.04 19:51] |
| da, cred ca resemnarea ar fi cea mai viabila solutie... mai greu este de acceptat, pentru asta trebuie sfaramat un rahat de orgoliu care - intr-un moment de sinceritate fiecare si-l poate cu usurinta recunoaste - provoaca numai complicatii. este greu, stiu, si stii si tu, dar nimeni nu a spus ca va fi facil. uneori am impresia ca fiecare de aici, ficare om de fapt nu a fost si nu va fi niciodata sincer cu adevarat.cautam sa ne educam bunatatea si virtutea doar ca pentru mai apoi sa ne falim cu ea, sa auzim din gura altora ceva de genul :"este un om bun, merita...", "este un om remarcabil..", "este un sfant", si alte bla, bla-uri. de asta am scris pe undeva ca sfintenia imi pare animata de fatarnicie. ups, am deviat de la subiect...dar care era subiectul? :) cu bine! | |
| = sinceritate | Sorana Petrescu Felicia [17.Sep.04 22:19] |
| Sinceritate... da, intr-adevar. Stiu la ce te referi... chiar ieri am scris un text pe aceasta tema. Despre felul in care ne mascam defectele si lipsurile in cuvinte alese, in incercari de-a falsa propriul sine, deghizandu-l in fel de fel de forme... fara fond! Si asta cam asa e, o facem cu totii, la un moment dat. Din pacate... Daca este vorba de orgoliu, sau vanitate, sau pur si simplu din dorinta de recunoastere, de glorie, etc.. motive putem gasi multe... dar, in realitate, totul se reduce la un singur lucru, primordial - si anume, pierderea, ratacirea de sine. Pentru ca aceasta este boala principala, care ne afecteaza si ne imputineaza sufletele. Boala care imbatraneste urat copilul din noi, din fiecare... Dar ce sa-i faci?! Asta-i viata. Si ne ramane totusi posibilitatea de-a ne straduii sa revenim la esenta, sa fim cu adevarat noi, in ciuda tuturor obstacolelor. Pentru ca eu totusi cred, simt, ca ne-am nascut buni, dar am devenit rai. | |