| = CE/89/622/CEE | Paul Bogdan [16.Sep.04 07:48] |
| "Pășesc încet, cu grijă, pe marmura neagră a sufletului meu Mi-a fost frică de cuvinte. Se loveau, ca un ecou, de mine. M-au durut" Aceastea sunt singurele versuri care ar putea conferi acestui text denumirea de poezie. În rest nu sunt decât imagini descriptive, prozaice, a unui moment din viața dumneavoastră, probabil momentul unei reconcilieri sentimentale și nicidecum nu reușește să configureze un autoportret așa cum insinuează titlul. | |
| = fiecare parere ma intereseaza, in masura in care ma determina sa fac un pas inai | Emilia Constantinescu [16.Sep.04 13:19] |
| Paul,multumesc pentru gandul tau,dar intentia mea a fost, cu totul alta...daca ai inteles doar atat din "Autoportret", inseamna ca greseala imi apartine... | |
| = prozaic/liric | Paul Bogdan [16.Sep.04 20:10] |
| Nu este greu de înțeles analogia dintre persoana dumitale și țigară (se pot spune multe aici de la efemeritate la viciu) ci felul în care a fost realizat acest autoportret prin alternarea cronologică a imaginilor prozaice și lirice. Din păcate lirica nu cuprinde decât doar câteva elemente proprii și acelea destul de banale: Port în ochi nemărginirea cerului Străbat cu gândul toate culorile și sentimentele mele Am găsit lacrimi albastre... le-am cules În sfârșit, trebuie să vă spun că nu sunt critic de poezie ci doar un cititor de poezie, așa că opiniile mele țin doar de esteticul personal și pot fi eronate. la bună citire! | |