| + o casă de melc | Gabriela Petrache [11.Sep.04 19:20] |
| Pînă să apuc a scrie ai schimbat deja, îmi place mai mult în varianta asta :) "șapte zile îngrămădite de zburat într-un balon" "un rătăcit ce crede în păsări mesageri" "un punct buric în univers născător de galaxii", imagini îmbinindu-se firesc într-un "nod de muchii într-un cub ce converg spiralat în sus ca și cum cineva le-ar aștepta acolo uitându-se chiorâș, sau crucea unei ferestre"…și cum altfel ar putea fi toamna dacă nu în alb - negru? Ce m-a impresionat deosebit este finalul, m-a pus pe gînduri. "o casă de melc aș fi vrut să mai am în ea să-mi duc temerile fără să le trezesc, în ea să mă ascund și-n mine, apoi să ies când nu mai am loc" | |
| = Gabi, multumesc | Cristina Trușcă [11.Sep.04 19:54] |
| Gabi, iti multumesc pentru atentia ta; cineva drag si care tine la mine mi-a sugerat sa mai ajustez pe ici pe colo, si am dat ascultare caci adevar graia, in ciuda indaratniciei mele :) referitor la ultima strofa, nu imi vine sa cred ca prinde atat de bine, m-am "luptat" un pic cu ea, cu sensurile ei; nefiind prea increzatoare am tot taiat si a ramas ceea ce se vede... | |
| = pai? | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| pai de ce sa stea preferata poetilor la locul ei.sau mai bine zis, locul ei nu e "la locul ei" ;-) tare triste ultimele tale 2 texte. mie mi-a placut a doua strofa.. e mai "tu" daca vrei.. nu e chiar asa de multa tristete. | |
| = Clau ;) | Cristina Trușcă [14.Sep.04 12:45] |
| Claudiu, iti multumesc de trecere, nu stiu cum se face ca veselia mea contrasteaza cu poemele astea, o fi ceva din subconstient...nu stiu...cert este ca ma transpun in diverse ipostaze si iese ceea ce vezi...:) | |