| = sus mainile! | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| uite cum vine treaba, mie mi s-a parut interesanta viata asta dubla a canapelelor si mai ales solidaritatea aia digitala.genul asta de scrieri ma fac mereu sa revin asupra textului, sa-l citesc de mai multe ori.parca mereu gasesc altceva ;-) | |
| = cu Toșa despre polisemantism | Adrian Firica [06.Sep.04 17:09] |
| draga Toșa, conceptul de "solidaritate digitală" nu îmi aparține. l-am împrumutat săptămâna trecută de la domnul Iliescu. cum care domn Iliescu? Președintele Iliescu! ședeam eu pe canapea și mă pătrundeam de sensul cuvintelor domniei sale și ce mi-am spus: ce-ar fi să experimentez. aveam și "cu cine" și "pe ce" și "de ce". am descoperit ca expresia e "poli-semantica". ce de semanteme au mai iesit! | |
| = o canapea, doua canapele | Maduta Florin [06.Sep.04 17:51] |
| Canapeaua, dupa cum se stie, e un obiect mai degraba vesperal, o ruda mai saraca a patului pentru doi. O inviti, adica, mai intiti, la o cafea ca sa vezi daca se desface sau nu (peste noapte). In functie de intentii, de dedesubturi, iti numeri degetele in semn de prestidigitatie, analizind optiunile psihice originare: intre buricul degetului mare (destinat publicului, aparte - cum se zice in piesele de teatru) si auricular (depozitar al obiectelor oculte, de unde si expresia "a avea la degetul mic") se insira indexul, al persoanei a doua ("tu") ori a treia("aia"), sau, in caz de miscare osiclatorie dreapta-stinga stinga-dreapta, traducere semantica a negatiei de sine, apoi degetul mijlociu (barbatii stiu cum sa se exprime) si, in cele din urma, anularul, cu un cerc mereu prezent, de aur, cel putin la modul virtual. Natura discreta (cuantica id est digitala) a realitatii presupune o investigatie din care totusi n-am inteles cine e faptasul plus ca, in ziua de azi, fata adora sa afle ce face dosul... | |
| = cu MADUTA în dodii | Adrian Firica [10.Sep.04 12:42] |
| Florine, ține una în dodii: două, că na, pe ele ... Mulțumesc de comentariu, l-am pus pe raftul de sus, să nu dea copiii peste el. | |
| = expertul Canapea Recamier | matei ghigiu [20.Sep.04 14:42] |
| eu am stiinta canapelelor in sange iar cand vine vorba de rabatabilitate pot spune cu mana pe lobul urechii ca sunt un expert. evident nu este o stiinta deschisa; trebuie oarecare cunostinte de alchimie pentru a deveni canapist. dar aceste amanunte tin de o bucatarie a carei usa nu vreau sa o deschid acum. eu atat vreau sa stiu: piele sau inlocuitori? | |
| = Mat: veritabilă! | Adrian Firica [20.Sep.04 15:04] |
| Mat, veritabilă. păi umblu eu cu cioara vopsită? hm! | |
| = nu știe fața ce face dosul | Costel [20.Sep.04 20:17] |
| Adriane, esti mult mai coerent cand scrii poezie, chiar artistic, dar mult mai interesant cand faci comentarii, chiar inteligent. Nici eu nu stiu ce as alege. Dar bine ca poti alege. Altii n-au de unde. Cel mai mult mi-a placut titlul, desigur. Are ceva de roman in el. | |
| = Costel îmi titrează canapeaua | Adrian Firica [21.Sep.04 09:58] |
| Costel, cu dumneavoastră omul știe la ce să se aștepte, dar nu știe pe unde să scoață camașa. din motive, evident, dilematice, cum ar fi de-o pildă aiasta în care mă faceți, în același timp și în același loc, coerent taman când zornăi cheile sensibile ale poeziei și inteligent în comentarii, adică atunci când nimic nu mai depinde de mine. am să vă rog să-mi împrumutați o cămașă. pe asta de pe mine am boțit-o rău de tot. nici canapeaua nu mă mai recunoaște. dacă nu mă recunoaște, nu mai termin romanul cât oi trăi. ar fi păcat, după ce am pus un titlu așa de inspirat. - DoDU, parcă avea o cămașă mov. merge și aia! | |
| = lemă cu precizări pentru Costel | Adrian Firica [21.Sep.04 12:37] |
| Costel, evident că argumentația/comentariu anterioară e complect falsă - logic vorbind. o dilemă e o chestiune care te pune în situația de a rezolva mai multe probleme, minimum două, folosind o singură modalitate. procedural este o porcărie pentru că te restricționează, iar logico-epistemologic este iarăși fals. fac o paranteză: am șanse să capăt cu împrumut cămașa aia și vă las în pace, ori mă duc să-mi cumpăr una nouă, că nu mai am trai cu canapeaua? revenind la aserțiunea inițială, spun că și asta e vădit falsă, pentru că o problemă poate fi "rezolvată" temporar, prin "suspendarea/amânarea" judecății. ei bine, un prieten de-al meu m-a făcut țicnit. pe bună dreptate, dar s-a "ținut" serios de idee si a scris o carte ce se cheamă "Problema implicației logice". suntem prieteni și în ziua de astăzi, ceea ce nu înseamnă că eu știu mai multă logică. nici nu mă străduiesc, de altfel! e mult mai productiv, prin urmare, să gândești titluri de romane polițiste, chiar dacă unele, respectiv toate, vor rămâne numai și numai promisiuni. în felul ăsta, am eu convingerea, nu riști să pui sub semnul uimirii orice posibilă prietenie. | |
| = cu cioara la vopsit | matei ghigiu [21.Sep.04 14:40] |
| draga adrian, dupa cu stii cioara este intotdeauna extra. putea fi si canar daca nu aveai pisicul ala bataios. eu zic sa ramai si tu in ton cu canapeaua. daca te rabatezi cumva, suna-ma. nu de alta dar stiu o metoda eficienta de dezarticulare rapida. si pe viitor, daca se poate, nu mai vopsi cioara in week-end ca iese pastelata. vopseste-o si tu lunea. exclus galus! | |
| = cu Mat, despre fenomenele de "memorie recentă" | Adrian Firica [21.Sep.04 15:42] |
| Dragă Mat, de regulă nu plătesc datorii în zilele de luni. nu fac decât să respect un obicei al pământului astfel. canarul ăsta a fost o restanță. de canapea ... n-ai grijă, dacă n-am memorie, mă ajută imaginația. mi se întâmplă destul de des. a devenit aproape un obicei. | |
| = . | Ioana Barac Grigore [21.Sep.04 17:29] |
| contrar statisticilor, observ aici ca mai mult barbatii merg la psihanalist (se pare ca ei stiu cel mai bine cum devine treaba cu canapeaua:)). sau, poate, nu despre acest foarte cunoscut simbol era vorba in context...?! eu, totusi, tind sa cred ca poemul aduce in prim plan nevoia destainuirii, a "amintirilor" curente si recurente, necestitatea "monologului" impartasit unei entitati incerte. ce face diferenta este situatia de comunicare: intre pacient si medic este una foarte stranie--ca si cum ai vorbi cu canapeaua neinsufletita de sub tine, fara sa astepti raspuns, pe cand in relatia pe care Adrian o creaza in poem, este exact pe dos--el insufleteste canapeaua, ii atribuie insusiri si intelegere umana si nu numai ca asteapta feedback-ul de la ea, dar il si primeste. si asta pentru ca acesta canapea a devenit, in timp, personificarea "spatiului intim", scena a derularii "timpului intim" al autorului. ar mai fi multe de spus, dar astept, intai, sa vad daca si cat ma ironizezi... mai vedem, mai ascultam, mai notam... poate punem si un diagnostic, scriem o reteta sau/si recomandam schimbarea arcurilor... :) nu! eu nu am fost niciodata la psihanalist. am vazut filme si am citit carti... | |
| = despre: "Introducere în arta tapițeriei", de Jeni Barac Grigore | Adrian Firica [10.Dec.18 14:27] |
| Jeni, Tre’ să fii supărată rău. Ivan a cam ras tot, nelăsând prea multe în calea mâniei tale: din Jamica, peste mările și insulele Caraibelor, până pe costele Mexicului. Ți-a mai rămas „statistica”. Îți proorocesc, oricât de Împărăteasă Gri ești, că nu-i vei putea schimba legile, ba mai mult, vei sfârși prin a te supune lor, după cum te voi îndruma în continuare. Există mai multe „feluri” de statistici: numerice, descriptive, analitice, futurologice, s.a.m.d, fiecare dintre „mâncărurile astea de pește” având legi, reguli și proceduri specifice, dar nu în afara unor legi generale matematice. Parcă nu vrei să le schimbi, nu? Prea mare bătaie de cap și prea mulți ți se vor urca în cap. Pe de altă parte, nu cred că vrei să o iei pe urmele unei celebre „Ac. Dr. Ing.”, pentru care schimbatul legilor științei era o chestie de „ordin” personal. Prin urmare, bărbații care au comentat înaintea ta nu au făcut-o contrar statisticilor. Asta e cert și mai mult ca sigur, tu, te exprimași greșit. Voiai să spui că acești bărbații, din punctul tău de vedere, infirmă ceva date statistice care îți sunt ție cunoscute, cu privire la numărul celor care se supun unor tratamente psihanalitice. Și de data asta ai dreptate, dar numai „pe partea dreaptă și numai pe o bandă foarte îngustă”. Ca să vezi! Adică da, majoritatea cazurilor studiate de părintele psihanalizei, Freud, sunt/au fost femei (92%). De asemenea, de-a lungul timpului, se constată că la ședințele de terapeutică psihanalitică participă preponderent femei. Și nu de orice fel, ci dominant dintre cele care au probleme psiho-sexuale. Mie Freud nu-mi spune nimic. Singurul lucru pe care l-am reținut, e că a avut o reacție mizerabilă față de curentul lui Jung – altminteri asistent și colaborator al său devotat, serios și interesat în a dezvolta psihanaliza. O analitică zdrobitoare a psihanalizei o face Odobleja în „Psihologia consonantistă”. Merită, asultă-mă, să îți bagi nasul! Zice Odobleja, că Freud și-a construit pseudo-știința pornind de la propriile fantasmagorii, refulări și altele asemenea și că socotește că psihicul nu e nici mai mult nici mai puțin decât: „o găleată”. Odobleja selectează și câteva „exemple/cazuri”, dintre cele studiate de Freud. Unul dintre ele prezină un personaj uluitor de asemănător cu un personaj principal din serialul Dallas. Personaj feminin! Și mai spune Odobleja că, de fapt, ședințele de psihoterapie psihanalitică sunt o sfruntată gagicăreală și un fleort deșănțat ascuns sub poalele actului medical. Că, de fapt, e vorba de niște „coituri fățarnice” pe care și le permit femeile răsfățate și pline de bani. Acum, nu cred că vreunul dintre comentatorii bărbați, din josul poemului meu, ar avea nevoie, ori ar apela la ședințe de terapie psihanalitică. Eu, cu atât mai puțin. Oricât mi-ai întinde covorul roșu, n-am să calc pe el. Pe de lături, poate, da! Dacă nu mă crezi, întreabă-ți canapeaua! Apoi, am văzut femei macaragioaice (macaragițe!?), sculer-matrițere, bucătărese, casnice, savante, cosmonaute, etc., dar ÎMPÃRÃTEASA GRI CE DINTÂI nu mi-o pot închipui tapițereasă (tapi-eră!?). Nu există precedente în istorie. Însă, orice e posibil. | |