| = Vladimir, | ioan peia [30.Aug.04 21:50] |
| Am să spun sincer ceea ce ți-aș fi spus și în față. Nu mă certa, Vladimire, că ai văzut că mai m-am încăierat pe-aci și o mamă de inhibiție a început să mă cam tragă de mânecă; mi-i să nu-mi meargă buhul de scandalagiu. Uite ce zic eu că merge și că nu merge în textul tău: Merge începutul, probabil că: "seară de taină/ statuile coboară/ de pe socluri" e un vers ce ți-a licărit deodată-n minte, trecând printr-un parc. De aceea e și atât de inspirat, emanând o atmosferă de indubitabilă autenticitate. După care, ai început să-l mulgi, să-l chinui, el ar fi sfârșit, altfel, în haiku. A urmat: "urzind trepte/ din păianjeni/ cu pantofi de lac/ mersul în cerc li se face porumbi/!! care, pe mine, lectorul mai atent un pic la nuanțe, iar nu dispus să hăpăie orice fără discernământ, pe mine, zic, mă crispează, îmi creează incomodități de recepție, mă scoate din "son", ca să zic așa. Dar urmează:"piatra care se retarge/ tăcută ca un ied/ înapoia mâinilor/ uni meșter orb" ceea ce mă determină să-mi revin, să trag din nou aer în piept cu bunăvoință, căci bine zis este. Și poate că ar fi-ncheiat tot atât de bine cu "sufletul le iese/ din moarte" dacă nu ar mirosi puțin a convenție facilă acel "delfin căutându-și/ corabia norocoasă" ceea ce, ca versuri în sine, nu sunt rele, ba chiar reușite, nu mai că nu prea-s sudate de cele de sus. Se vede ruprura. Fuserăm amândoi de acord la Dl. Titarenco, unde versul a mers din plin, închegat, fără ezitări, fără umpluturi de circumstanță gen: las' să fie, merge pe lângă celelalte!... Ce simți că s-a chinuit să se nască, dezbară-te imediat de el, nu va convinge, se simte siluirea, un ochi experimentat miroase imediat. Asta-i, Vladimire, așa se vede din afară, aci e vorba de atelier de lucru, nu de coruri ditirambice care, departe de a-l stimula pe cel care e-n facere, îl înșeală și-l poftește să persiste în geșeală. Îi răpește, din pricina lenei de gândire sau din indolență critică, șansa de a se șlefui. Parol, Vladimire! Sper să nu-ți fie și ție cu supărare. | |
| = Ioan | Albu Vladimir [30.Aug.04 22:00] |
| Ioan:))... fii pe pace... ai cumva dreptate in ceea ce spui... dar sunt si eu tributar ideii ce se vrea exprimata... uneori poetul nu e atat de indemanatic pe cat ii e clipa de frumoasa. Aia cu delfinul s-a vrut sugerare a fiintei intermediare jumatate apa jumatate aer, salt din inconstientul colectiv doar pentru cautarea perechii... in rest e doar curgere inapoi a clipelor. Te mai astept si iti multumesc pentru pareri. | |
| = E-n regulă! | ioan peia [30.Aug.04 23:00] |
| Și voiam mai de mult să te-ntreb, dar n-am avut prilejul: de unde acel " moartea se ispășește trăind" că m-ai lovit în moalele inimii cu el! | |
| = Ioan | Albu Vladimir [30.Aug.04 23:06] |
| [email protected]... ma gasesti pe YM... | |
| = părerea mea | Virgil Titarenco [31.Aug.04 01:31] |
| Am citit. Am citit comentariile. Am citit din nou. Vladimir are un stil aparte aș zice eu. Nici nu l-aș numi stil. E un fel de a scrie text poetic. Sper să nu se supere pe termenul pe care îl voi folosi. El are un fel de bășcălie elegantă în textele lui. Un fel de "i se rupe în paișpe" de restul lumii. Așa văd eu. Nu vrea sub nici o formă să fie perceput ca estet. Cred că are oroare de asta. De aceea el nu va scirie niciodată ca mine și nici eu ca el. Călătoria prin textele lui însă e interesantă. Nu te adoarme. Uneori te trezești cu cîte o pleznitură de unde nu te aștepți. Eu îl văd aproape ca pe un Rabelais. Chiar dacă asemănarea nu e perfectă dar are ceva de bard. Și să nu uităm și picătura de tragic pe care nu uită niciodată să o adauge. E posibil ca pe undeva să își mai permită neglijențe. Dar sper cu timpul că se va dezbăra de ele. Pentru că vrea să scrie "class" și asta se vede și asta obligă. | |
| = mie imi place mult de tot. | Mihaela Maxim [31.Aug.04 13:01] |
| "statuile coboara de pe soclu" la un pas de haiku, prima imagine mi se pare reusita (traducere: imi place mult.) "urzind trepte" cred ca mergea mai departe si "din fir de paianjen", cu pantoful de lac superb in locul sau stang, la fiecare al patrulea picior ales la intamplare. punctez, deci, a doua reusita. "mersul in cerc" e fain, lucrat un pic intra si el intre spitele de fir de paianjen. un vers pe care nu-l comentez, apoi "piatra se retrage tăcută ca un ied înapoia mâinilor" sacrificat, imi spune ceva, un ied sacrificat, vad eu, desi nu e nimeni imprejur, numai eu si iedul. a treia reusita, in piatra. da, "unui mester orb", simteam deja palmele incrucisate pe piatra care nu mai tipa, s-a trecut la imagini din 4 versuri. "sufletul le iese din moarte delfin căutându-și corabia norocoasă" da, din cate am vazut pe aici, delfinul are culoarea puritatii, o inviere intoarsa din apus, cu mainile Afroditei aducand prinos de noroc ascuns in cautarea vesnica. a patra reusita. acum, citesc. Ioan Peia, prea putin citit, imi notez un semn de carte. auzit in schimb, una dintre poezii, citita in cadru festiv. placut mult. ok parcul, haiku. ("presimire" adeverita). versul cu pricina, discernamant ok. da, "sufletul care iese din moarte" poate incheia poezia. critica ok, mi-ar spune "mie", ca autor, "daca reciteam, filosof ramaneam". Azrail, sinceritate. plus imagine, imbogatind definul imaginii, cu propriile sale cautari, pana la identificare. frumos. "moartea se ispaseste traind", superb, parca l-am mai intalnit, desigur la Azrail, cred ca am citit poezia. se reface! (citirea.) Virgil, jos palaria. cam asta... e. | |
| = parere | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| "bascalie eleganta", vai ce urat.nu sunt deloc de acord. nu e un fel de a scrie "text poetic".dupa parerea mea chiar este un stil, si cred ca e unul din textele cu adevarat bune ale lui vlad. "seară de taină statuile coboară de pe socluri" mie mi-a placut asta.numai ca as fi continuat altfel, dar asta e pentru simplul fapt ca eu scriu intr-un alt stil. a ba nu, pardon, am alt fel de a scrie texte poetice, cred ca asa e corect. | |
| = Virgil, Mihaela, Claudiu | Albu Vladimir [04.Sep.04 10:29] |
| Virgil... ai si nu ai dreptate... cateodata sunt asa cum ma simti, alteori trec in cealalta extrema... si refuz cu obstinatie sa fiu perceput la mijlocul drumului :)) Mihaela... demn de toata lauda demersul tau empatico-analitic... multumesc ca te-ai aplecat asupra poeziei si ca ai inteles. Claudiu... cati oameni atatea pareri... pe mine nu ma supara diversitatea si o accept... felul in care scriem spune multe despre noi ca si oameni... cateodata o merafora apare doar pentru a deschise o poarta... spre ce? spre cine? | |
| = dezamagire si dezgust | Virgil Titarenco [04.Sep.04 10:36] |
| Probabil ca nici nu mai are rost sa mai comentez textul cuiva de/acum incolo stiind ca tot timpul cinva se uita chioris pesteumarul meu ca sa stirneasca certuri si mizerii. sint pur si simplu dezgustat. | |
| = Pantraguelule | Andrei Dobos [04.Sep.04 10:40] |
| O atmosfera gotica pulseza in aceasta bucata. Un fior care porneste din "ev-mediul odaii" spre un inteles tragic. Daca ar fi sa interpretez in cheia rabelaisiana a lui Virgil mi-as aminti un episod din Gargantua si Pantraguel... un episod cu... havuz:)) Dar nu cred ca este cazul aici, desi cheia critica amintita nu mi se pare total deplasata, daca vorbim paradigmatic despre scriitura ta. | |
| = Virgil, Andrei | Albu Vladimir [04.Sep.04 10:50] |
| Virgil... ceea ce spui tu e pentru poemul meu din cate stiu... te astept sa ma critici caci am incredere in puterea ta de perceptie. Restul sunt amanunte... uneori oamenii au stari mai putin bune, alteori suntem cumva intr-un mod de gandire negativist... Andrei... mare pishicher mai esti... cumva ai dreptate dar nimic intentionat:)... oricum omul e liber sa faca ce vrea cu "lucru'" lui :)) | |