| = niciodata mai frumos | Daniel Bratu [20.Aug.04 10:09] |
| Text superb. N-am spus "proza superba" pentru ca respira mai mult de-atat. Tristete calda, aproape de bucuria retrairii, chiar si numai imaginare. Marea parca ne mangaie ochii, cu lacrima ei sarata. "Parca eram condamnat sa o privesc vesnic cum vine spre mine pentru a nu ajunge niciodata." | |
| = Sorin | dana stanescu [20.Aug.04 10:10] |
| … de mult nu ai mai scris un text asa bun. Mi-a placut imbinarea celor 2 planuri, realitatea si ceea-ce-ar-fi-putut-fi. Asteptarea. Marea. Poezia. Tristetea…Si am oftat luuung, probabil stii de ce... | |
| = parfumul unei inimi triste | ana maria iordanescu [20.Aug.04 11:35] |
| sufletul scrie, inima visează... sensibil, delicat, suav și trist cum numai o inimă știe... am trăit scrierea ta și a fost frumos maria | |
| + Si-am ramas doar cu zambetul | Silvia Van [20.Aug.04 11:05] |
| N-as mai fi plecat din pagina asta...Si am inteles, de atatea ori, de atatea ori e prea tarziu... Am mai spus, Sorine, tu ESTI un scriitor. | |
| = Niciodata...marea...nu fu mai frumoasa / "Sufletului nostru inutil de trist"! | Anda Andries [20.Aug.04 11:18] |
| Mãi Sache, Da' mã doare inima! Nu puteai sã pui si tu un happy end? Dureros de trista si de frumoasa aceasta aducere aminte! Si scrisã cu o mânã de maestru! | |
| = “Sa nu crezi ce-ti spun ochii. Ei oglindesc numai piedicile…:)” | Ana Melinte [20.Aug.04 11:30] |
| Impresionant…Parca si tu incepi sa semeni cu pescarusul Jonathan Livingston…ori doar te-a atins, cu varful aripii?...:) Ufff, ce rau imi pare ca nu am "vorbulitele" la mine...Sper sa ma ierti:) | |
| = amintiri | Adriana Doar [21.Aug.04 14:08] |
| Frumoase amintiri: "Marea o fascineaza, intra in valuri infrigurata, incinsa de soare si vant, iar spuma si nisipul o farmeca, o imbie, o inspira. Se joaca plimbandu-si degetele pe crestele albe si, pentru o secunda, dispare in apa sarata - amaruie. Doar o secunda, apoi reapare sarind ca un arc, intr-o explozie de ras copilaresc, un tril de pasare speriata de furtuna." ... "iar ochii ma invaluie intr-un caprui adanc, fara margini." "Aveam o senzatie ciudata de neputinta, ca atunci cand te apropii de cineva si, in loc sa se scurteze distanta, ea devenea tot mai mare, de neinvins." Cunoscuta senztia asta si placuta! "Ne vom juca impreuna, le vom mangaia boturile catifelate si cozile lucioase." Ce mi-a placut mai mult. Si finalul in care ingropai umbrela in nisip. si petalele ... | |
| = petale de speranta | bulgar loredana [22.Aug.04 19:19] |
| "ca o cadere in gol spre implinire"....intr-adevar acest lucru pot spune si eu despre text: o implinire! ai stiut ca o sa-mi placa...si descopar un alt sache ..altul decat cel pe care il cunosc. "....si stelele parca atingeau cortul, stii..a fost superb!..." se intrevede tristetea insa sad end-ul e oarecum o eliberare....daca nu o gaseai asa cum ti-ai inchipuit-o?!in felul acesta ai ramas cu acea imagine...care nu indrazneste sa se apropie de tine.si ea a ramas cea pe care o stiai tu.daca venea poate nu era asa frumos textul!;) sunt de acord cu Silvia. Sorine , tu ESTI scriitor. un text foarte bun,zic eu. multumesc pentru o lectura mai mult decat placuta! cu drag, L. | |
| = sorin | Camelia Petre [22.Aug.04 20:16] |
| Marea o fascineaza, intra in valuri infrigurata, incinsa de soare si vant, iar spuma si nisipul o farmeca, o imbie, o inspira. Se joaca plimbandu-si degetele pe crestele albe si, pentru o secunda, dispare in apa sarata - amaruie. Doar o secunda, apoi reapare sarind ca un arc, intr-o explozie de ras copilaresc, un tril de pasare speriata de furtuna. da, sorin, un text foarte bun, ce reuseste sa impace mai multe planuri; reuseste sa atraga cititorul, fie prin maretia descierilor, fie prin mirajul viselor...frumoasa poveste si dincolo de tristete ramane misterul...oare cum ar fi fost daca...?;) tot binele din lume, tie, visatorule, tu, cel care faci ca viata sa fie mai luminoasa! | |
| = Buna | nedelcu constantina [23.Aug.04 10:26] |
| Tu ce varsta ai? Scrii matur. | |
| = constantina | sorin teodoriu [23.Aug.04 14:54] |
| Constantina, ma rusinez. Sunt tocmai bun sa merg la tanti Lucretia, sa-mi ghiceasca viitorul in cafea. Au! Textul asta inca nu l-am inventat - urmeaza. Sunt matur, Constantina si tot negociez cu Doamne-Doamne sa-mi taie cinspe ani din coada si nu vrea. Am eu un plan. st | |
| = foarte frumos | oprea valentin [23.Aug.04 15:47] |
| un tablou frumos, n-am cuvinte.... | |
| = Multumesc tuturor | sorin teodoriu [23.Aug.04 16:27] |
| Dedal, poezie in proza sau proza in poezie. Ele apartin unei singure familii, totul e sa prinzi cuvintele care se potrivesc. Vezi, Dedal, eu sunt norocos – am un inger intr-o fotografie, un inger care stie intotdeauna ce sa sopteasca. Bursucel, stiam ca o sa-ti placa. La tine eram sigur. In orasul tau am stat de vorba, stii tu unde. M-ai rugat sa stau mereu intre vis si realitate, sa nu raman doar in planul realitatii. Maria e frumos sa visezi. Totul e sa nu ramai acolo, in vis. Vorbeste cu Dana (Bursucel) – ea stie unde e linia care desparte realitatea de vis. Silvia, esti draguta si ma emotionez. Eu sunt Sorin, ai uitat? Multumesc pentru apreciere si steluta. Anda, poate ca-i mai bine cu sfarsitul asta. Daca ea ar fi venit as mai fi putut aprecia asteptarea? Si marea si valurile si petalele? Nu, Anda. N-ar mai fi fost nimic. Ana, chiar asa? Ochii oglindesc doar piedicile? Dar muntele si marea, pomul de craciun, zapada asternuta dupa viscol, cazinoul de la Constanta, ramurile mesteacanului, luna si pasarile deltei, culorile. Toate le apreciezi cu ajutorul privirii. Adriana, uneori vine timpul sa ingropi umbrela, sa te eliberezi de un balast cu care te-ai obisnuit prea mult. Sambata i-a venit randul umbrelei mele. Multumesc, Loredana. Da, stiam c-o sa-ti placa. Sa nu uiti ca marea te asteapta, ea are intotdeauna rabdare. Putem invata de la ea. Cami, iti intorc intrebarea: cum ar fi fost daca..? Eu nu stiu - poate doar liniste sau intrebari sau uimire sau … Valentin ma bucura vizita ta. st | |
| = "prea tarziu" | dana popa [23.Aug.04 20:10] |
| Nu mai zi ca ma intristezi de tot! Furtunile cu tunete si fulgere, da! Eu eram odata undeva la munte, afara era vijelie, o ploaie din aceea sanatasa, usa casei era deschisa, geamurile la fel, era curent "sub usi" (cum spune o poezie a mea) si cantau "The Doors" in fundal. Ce senzatie am mai avut atunci! Si zici ca ai ingropat umbrela, si zici ca 'nu mai sunt petale". Tu nu stii Sorin dar P era..vroia sa fie acolo dar.. | |
| = De la Ruxi | Filip Ruxandra [25.Aug.04 15:17] |
| Trebuie sa recunosc, sunt impresionata. Este altfel decat tot ce am citit pana acum. Mi-a amintit de o zi oribila in care am asteptat si eu pe cineva ... exact ca in nuvela ta. E trist! | |
| = Mi-ai răvășit cutia cu amintiri | Ghinea Nouras Cristian [26.Aug.04 10:44] |
| Sorin, vin târziu la tine (știi tu de ce), dar e mai bine așa. Am acum un moment de liniște cum n-am mai avut de mult și m-am hotărât să-l dedic textului tău, despre care nici nu știu dacă e proză, dacă e poem, secvență cinematografică sau muzică, într-atât mi-ai inundat toate simțurile, dintr-o dată. M-au străbătut mirosurile algelor, vuietul surd, din fundal, al valurilor... În loc să-ți spun că e superb, remarcabil etc. (și toate ar fi adevărate!), mai bine-ți mărturisesc că l-am citit cu un ghem dureros în stomac, ca atunci când ești îndrăgostit lulea, că am retrăit o aventură similară, din studenție, petrecută și uitată apoi, undeva pe la Venus... iar la final m-ai lăsat pur și simplu, fără respirație. Excelentă tehnica interpunerii, n-ai pus-o doar de "efect", ci ai gândit-o atât de bine! Superbă construcție, pură, serafică, fără fisură. Și mai ales, atât de ADEVÃRATÃ, măi, fratele meu, că parcă m-ai împuns la inimă. Ai venit cu Petalele tale și mi-ai răvășit cutia cu amintiri, la care credeam că că le-am pus capac pentru totdeauna. Acum alerg după ele, să le prind, să le rup aripile și să le pun, odată pentru totdeauna, la locul lor. Și să nu-l mai citesc pe Sache ăsta, că-mi dă vertij! | |
| = Peta, Ruxi, Noru | sorin teodoriu [27.Aug.04 16:33] |
| Multumesc pentru vizita. Peta, daca ai fi stiu, ai fi fugit undeva, poate la Cheile Bicazului, iar daca Sorin ar fi banuit, ar fi lasat totul si-ar fi plecat peste camp, fluierand. Mie imi place sa fluier, mai ales in casa. Ruxi, nu-i asa rau sa astepti. Totul e sa vina... Norule, e valabil si pentru tine. Si tu de-ai fi stiut ca deschizi o cutie ascunsa adanc in sufletul tau, n-ai mai fi citit textul. Ghinion! Ghinion si pentru autor si pentru companie. Nu stiu. Nu stiu daca o sa mai continui. st | |
| = Re: Sorin | Filip Ruxandra [30.Aug.04 13:12] |
| Mai rau e ca n-a venit. Oricum nu fac decat sa astept. | |
| = sa zbori | Ela Victoria Luca [02.Oct.05 19:06] |
| Mestesug al cuvintelor, da. Sunt in noi, petalele. Se astern aiolo unde le putem lasa loc. Nu, finalul nu este trist. Rostul petalelor este doar sa se astearna, cu o atingere de parfum. Pentru cine a trait marea, absorbit-o prin toti porii, o are in fiecare celula, detrup si de suflet, pentru cine traieste intens zborul... nici o tristete nu poate fi atit de trista incit sa nu poata trece mai departe. Dincolo de asteptarile dezamagitoare. Tu nu asteptai sa vina, sa nu vina. Tu iti traiai visul. Nu stiu nici macar daca iti doreai sa fie realitate. Tu poti lasa sa cada peste tine petalele... P.S. - Nu pot lasa textele. Stiu sa nu ma las derutata. Stiu sa primesc petale, fiindca stiu ce sunt petalele. Dana | |