| = Oglinda.. | Mihai Raluca-Ștefania [15.Aug.04 15:49] |
| Frumos Camelia... in acea oglinda imi doresc sama vad sieu dar... ma tem cel mai sigur. Iti multumesc pentru adevar... | |
| = Raluca | Camelia Petre [16.Aug.04 10:33] |
| Ai intuit bine despre ce e vorba...stiu ca uneori am obiceiul, nu prea placut, de a ma face greu inteleasa...acest text nu s-a vrut a fi trist, cum ar spune multa lume, cat mai degraba realist...atunci cand suntem pusi fata in fata cu sinele nostru, cand inca nu ne-am depasit prea mult starea de nestiinta a unui copil si incepem a ne cunoaste mai bine, unele lucruri s-ar putea sa nu fie prea placute la vedere si atunci incepem sa corectam, in general cam asa stau lucrurile (m-am apucat de slefuit imaginea din oglinda), trecand dincolo de zid... nu te teme:) | |
| = lacrima ca o inima-n zid | Daniel Bratu [16.Aug.04 12:29] |
| Poezia e reusita, cel putin in prima parte si in final. E inceputul unei calatorii in adancurile sinelui, o epopee subtila a devenirii, dorului. Cantec de sirena, straniu conjugat cu intoarcerile mimate ale unui Ulysses nelegat de stalp, dar fara ureche muzicala. Superba metafora: "se făcea că oamenii treceau printr-un fel de lacrimă și umbra lor se înfășura în jurul unui ghem unii scădeau alții rămâneau ascunși" Nereusita, insa, imi pare includerea in text, ca un corp strain, a fragmentului facil-anecdotic: "iar ei își imaginau niște treburi pe care nu pot să ți le descriu că sunt fată cuminte și bine crescută" Deasemenea, cred ca poezia s-a fi putut lipsi si de: "așa am ajuns la concluzia că toți bărbații au fost într-o viață anterioară scenariști" Scenaristii ca ministrii. Ca d-aia spun si zic, poezia s-a putea lipsi de aceste referiri ghimpate despre starea - nestarea frivola a barbatilor. Finalul e senin, durere si devotament, de aici se incepe zidirea intr-un sine aurifer, multiplicant, stralucitor in apele oglinzii. "astfel mi-am făurit, pentru prima oară, zidul i-am ascultat bătaia-i surdă si lentă" Lacrima ei slefuieste ziduri. Nu-i de mirare oglindirea de-apoi. | |
| = Daniel | Camelia Petre [16.Aug.04 13:38] |
| am scos doar un fragment din cele doua, mai putin reusite...pentru ca pentru mine, cel cu barbatii scenaristi intr-o viata anterioara, a fost ca o adevarata revelatie, imi pare rau ca mi-a iesit ca un umor ieftin...as putea sa filozofez mult pe marginea acestei teme, depre cum sunt si cum gandesc barbatii, dar prefer sa ramana doar in versuri, ca o idee generala...oricum, barbatii ar trebui sa fie mai atenti cu o femeie, sa ii asculte visele, sa o considere fiinta, sa o iubeasca si sa o respecte...dar ei prefera sa traiasca in lumea lor de "scenaristi" cu personajul principal, barbatul...daca pentru o femeie conteaza sufletul, imagineaza-ti opusul, adica in jurul a ce se invarte barbatul...(e o viziune generala, poate) Multumesc de trecere, sugestii si aprecieri:) | |
| = steluta de la sache | sorin teodoriu [16.Aug.04 15:12] |
| Sache scenaristul din alta viata iti ofera o steluta. Azi dimineata m-au trezit stelele din Carul Mare si cele trei stele pe care le pierdusem asta-iarna. Erau la locul lor, deasupra marii, deasupra mea. N-am luat steluta de acolo, le-as fi stricat echilibrul. Am luat-o din alta parte. O primesti? E foarte frumoasa poezia. Felicitari. st | |
| = Sorin... si nu numai | Camelia Petre [17.Aug.04 12:30] |
| Daca steluta ta a fost daruita din suflet, cum si banuiesc ca s-a intamplat, cu cea mai mare placere o primesc. Multumesc, Sorin, ma bucur ca ti-a placut:) P.S. va rog, nu e o poezie trista, nu-i asa?:)...si in fond, poeziile izvorasc din tumultul vietii, nu reprezinta o stare permanenta ci una traita la un moment dat, apoi apare o alta si tot asa...interesant ar fi de aflat cam ce inspira pe fiecare, unii se lasa impresionati de lucruri palbabile, altii de starile sufletesti, unii privesc frumusetea, altii uratul, important e sa nu ne speriem de ele si sa le tratam ca atare, pentru ca, cunoscandu-le, ne vom depasi conditia, sau ne vom autodepasi, pentru mine aceste scrieri cam asta reprezinta, in ratacirea asta aparenta, drumul, simt ca duce la o mai buna cunoastere, intr-un fel sau altul, a sinelui...prin scris ne eliberam | |
| = cu drag, sache | sorin teodoriu [17.Aug.04 12:38] |
| Legat de PS: 'interesant ar fi de aflat cam ce inspira pe fiecare, unii se lasa impresionati de lucruri palbabile, altii de starile sufletesti, unii privesc frumusetea, altii uratul, important e sa nu ne speriem de ele si sa le tratam ca atare, pentru ca, cunoscandu-le, ne vom depasi conditia, sau ne vom autodepasi' - daca vrei sa stii mai mult iti dau adresa lui Geta :) st | |
| = cam pana unde am deviat cu imaginea Getei:) | Camelia Petre [17.Aug.04 16:06] |
| Si de unde ma jucam eu asa de frumos cu nisipul si cu norii, valurile mi-au oglindit imaginea Getei invaluita intr-un sal lung, visiniu, de matase, peste care avea prins o coronita din flori de camp. Din pozitia ei, stand turceste cu capul usor aplecat, si din incantatiile de nedeslusit pentru un biet muritor ca mine, am dedus ca e o fiinta ocupata cu tainele naturii si prin analogie cu cele ale sinelui, de aici am facut legatura cu cele spuse de mine. Si mai e ceva, peste toata aceasta imagine mi-a venit o idee nastrusnica in care imaginea Getei o asociez, intr-un fel, cu cea a lui Sache, sic:) | |