Comentariile membrilor:

=  "se aude clopotul de la Humor"	Mae Stanescu [15.Aug.04 01:21]
ama, ama, vin mereu sa-ti vad fotografiile!! ce printesa ai! despre text, esti o bijutiera:)
=  adriana marilena	Eugen Suman [15.Aug.04 03:30]
sincer sa fiu mi se pare un text exagerat. ce-i cu explozia asta de imagini ? ce-i cu aglomerarea asta de metafore ? aproape ca e lipsit de sens textul. pe alocuri exista sintagme care nu au nici un inteles (cel putin nu pentru mine). iata : "pe lobul stang cu fan si vant cosit sa ma saruti" "fluidici faguri in copite cu sori de miere-n vara s-aduni ecou in si bemol coarne de cerbi in munti" nu stiu ce a vrut autoarea sa spuna aici. apoi : "casa de lut sa varuim crepuscular cu cer pereti" ? mister. urmeaza bine-nteles fluturi, insa nu orice fel de fluturi ci "fluturi oranj". sa nu uitam, va rog, nici de greierii roz. aceste doua "ganganii" (caci nu stiu cum altfel sa le spun) se opintesc in niste activitati neidentificabile. e inutil sa mai dau exemple, urmatoarele doua strofe continua in acelasi fel, intr-o totala lipsa de coerenta si de sens. nu asa se face poezie.
=  sunt suma tuturor celor cu care m-am intalnit	simionescu adriana-marilena [16.Aug.04 20:43]
Chiar daca si numai un singur om rezoneaza vibrand la citire, castigul este enorm. Dinspre partea bijuteriilor insa, as vrea eu Mae, dar uneori sap in nori, important e ca nu ma pot opri, ma straduiesc, ma straduiesc din rasputeri, unde mai pui ca imi si place. Inspiratia fie cu noi! ama
=  mi se pare mie, sau miroase a extremism poetic?!!!...	simionescu adriana-marilena [16.Aug.04 20:49]
Poezia nu se face, ea este o stare, o stare de fapt, de necesitate, de asediu, o stare de agregare, hidrometrica sau sociala, poezia este inainte de toate starea de suflet ea nu incepe cu mine si nici nu se sfarseste cu tine. Uneori seamana cu un sanatoriu in care incercam sa ne vindecam ranile pe care ni le-a dat viata alteori este creatie intru bucurie sporind farmecul si puterile aceleiasi vieti omenesti. Este aglomerat, aglomerat peste tot chiar si in poezia post-modernista, ne inmultim, inmultiri prin despartire, de ce oare?... Nu ratiunea apreciaza operele literare ci o stare particulara a sensibilitatii care se numeste gust. Toti oamenii au vazut si vad aproape aceleasi lucruri, fiecare le simte si le reda insa in mod diferit, suntem dependenti de o multime de factori, temperament, educatie, cultura, sensibilitate, afinitati, talent, zona geografica, truda de zi cu zi oricare dintre noi incercand sa-si creeze propria sa estetica... Exista chiar si o estetica a uratului. Poezia nu este un scop in sine ci doar un mijloc de a sta de vorba cu ceilalti, cu unii reusesti, cu altii nu. Poezia cuprinde in ea deodata trecut, prezent si viitor. Este aberant sa ne imaginam ce s-ar intampla daca Eminescu ar fi contemporan cu noi si Nichita s-ar fi nascut in secolul Junimii, un lucru este cert poezia incepe de fiecare data acolo unde se sfarseste pe hartie sau virtual pe taste, poezia este o stare si nu o industrie. “ Intr-o zi Nastratin zdranganea la chitara intr-o piata cantand doar o singura nota. Dupa o vreme in jurul lui s-au adunat o multime de oameni si unul dintre ei care sedea pe jos, pe langa el, i-a spus: ce frumoasa nota canti, hogea, dar de ce nu mai faci niste variatii asa cum fac si ceilalti muzicieni. Prostii aia, a spus Nastratin, ei cauta tot timpul nota potrivita, eu am gasit-o!” Ca si multi altii eu inca mai caut, asa ca fa bine si nu calca tu cu bocancii peste greierii mei roz, stiu ca ai o aversiune totala fata de ingeri si fluturi, dar te rog tempereaza-te sau da-te cu Tempera, e prea tern gri-ul tau, seamana un pic a nevroza si daca nu iti plac bemolii asculta budha-bar terapia prin muzica iti va echilibra un pic simturile.
=  adriana marilena	Eugen Suman [17.Aug.04 12:56]
sa inteleg din comentariul tau ca nu esti de acord cu mine si ca textul tau e foarte bun, corect ? pana la pilda cu nastratin tot ce mi-ai spus e cunoscut de toata lumea (cam ambitioasa pornirea de a da o definitie a poeziei, nu crezi ?). imi pare bine ca suntem de acord cu "gustul". ei bine greierii roz sunt de prost gust, aglomerarea sufocanta e de prost gust, sensibilitatile kitchoase sunt de prost gust, lipsa de originalitate e de prost gust, lipsa de sens e de prost gust. voi trece peste incercarile ieftine de ironie din finalul comentariului tau. ar fi fost mai interesant daca ai fi incercat sa-mi demontezi mie argumentele si exemplele si daca nu ai fi scris o jumatate de pagina care nu spune absolut nimic.
=  frrrrumos	Andrei Neagu [17.Aug.04 19:38]
"se-aude clopotul de la Humor batand vecernii casa de lut sa varuim crepuscular cu cer pereti fluturi oranj se rasucesc inalt amurguri in pridvor si greieri roz insangeraza simfonii caprui bureti" ehhh da...ce frrrrumosata ai incondeiat din pana. "amour d'amurg" bravos!
=  Eugen	simionescu adriana-marilena [18.Aug.04 13:09]
Aceasta este o poezie, nu un poem, din punctul meu de vedere exista o diferenta de nuanta intre cele doua precum intre verbele a fi indragostit si a iubi. Departe de mine gandul de a considera ca este un poem (nu sunt atat de idioata incat sa uit ca traiesc in secolul XXI si sa nu-mi dau seama cum ar trebui sa scriu) si nici atat de lipsita de modestie sau de cultura nu sunt incat sa-mi imaginez ca este un poem foarte bun. Este o simpla poezie descendenta ca forma, cu rima, incadrata in unele versuri la metrica (asa cum bine spui in sintagme banale) intr-o simbolistica a culorilor care incep din cer si se sfarsesc pe pamant (nu o mai lungesc cu Prometeu, sarpele, etc..etc..) facila anatomie cap-coada a corpului uman, pardon cap-talpi. Rosu-cireasa culoarea energiei, puterii, focului si fortei creative primare (capul) deoarece daca avem probleme la cutiuta se strica P.C-ul si o luam razna, aici intervine rubinul-piatra pretioasa, la urechi-surditatea lui Beethoven care nu l-a impiedicat sa compuna Oda Bucuriei in si bemol, o ascult din cand in cand pentru a vedea partea plina a paharului si a nu ma considera asa cum fac multi altii mai nefericita decat sunt, oranj-ul e nitel mai complicat, greieri ( daca le alaturam culoarea caracteristica as fi cazut din nou in banal) roz-ul fiind culoarea sperantei, compasiunii, iubirii si culmea, a puritatii nu asa cum ne imaginam de multe ori alb-ul care de altfel la greci reprezinta si o culoare de doliu. As putea continua mai departe dar am senzatia ca doar ma auzi nu ma si asculti iar apoi devine caraghios acest comentariu care depaseste cu mult prea mult poezia, o poezie simpla de sunet, culoare si ritm, natura si filozofie ai spune tu intr-un mod cel putin pueril. Oricum nu pot multumi pe toata lumea, important este ca asa am simtit, asa am scris indiferent de enorma diferenta a afisarilor si stelutelor din paginile noastre. Trecerea ta pe aici m-a onorat si mi-a dat de gandit caci dincolo de aroganta si cinismul tau razbat fara doar si poate grija fata de mine, fata de noi, fata de poezie. Daca ai slabi doar putin sireturile de la bocanci ar fi mai multi cei care nu ti-ar lua critica drept un atac la persoana si cum spunea Noica am gasi “ scoala unde se invata a simti” Respect
=  :) :) :)	simionescu adriana-marilena [18.Aug.04 13:23]
Multumesc Andrei pentru ca ai simtit un picut ca si mine, mai e inca vara, hai la un picnic simplu, de suflet, sa ne delectam apetisant papilele gustative cu ce culori vrei tu. Ama
=  adriana marilena	Eugen Suman [18.Aug.04 13:56]
nu exista nici aroganta nici cinism in comentariile mele. nici nu ti-am cerut sa-mi explici poezia, dar daca tot ai facut-o trebuie sa remarc ca e un drum lung de la intentiile poetului pana la materializarea lor. ca sa reiau o idee mai veche, nu cu intentii se scrie poezie. ori ce ai scris tu mai sus tot o invalmaseala fara nici o legatura cu poezia ramane. nu prea inteleg ce treaba are pagina mea de autor cu textul tau dar nici nu conteaza prea mult. mult succes.
=  succes si toate cele bune si tie	simionescu adriana-marilena [18.Aug.04 14:38]
"ar fi fost mai interesant daca ai fi incercat sa-mi demontezi mie argumentele si exemplele si daca nu ai fi scris o jumatate de pagina care nu spune absolut nimic" citat din comentariul tau 17.Aug.04 12:56. Asta suna ca o exemplificare a poeziei sau a ceea ce a vrut sa spuna autorul, e drept ca la conditional optativ... E usor sa convingi pe cineva despre un adevar placut, mai greu este invers dupa cum se vede iar intr-un dialog este nevoie de doi dintre care cel putin unul sa nu fie surd si apoi adevarul este deschis tuturor, nimeni nu l-a luat inca in stapanire si nici nu exista adevar absolut, nimeni nu detine monopolul.