| + Dumnezeu cântă în fiecare seară | Silvia Van [04.Aug.04 09:22] |
| "am să evadez, o să vedeți, din orașul meu iubit, sub formă de flacără, urcând spre cer în piruetă" E si acesta un punct de vedere, demn de luat in seama. Poate ca e adevarat ce spui tu - si o spui untr-un mod extrem de expresiv, convingator, dramatic, desi fara sa te agreseze - dar mi-e teama ca vedem ce-i in jurul nostru doar prin fereastra pe care ne-a alocat-o Dumnezeu, mai prafuita sau mai curata, mai colorata sau mai transparenta. Un poem care merita sa te apleci asupra lui. Mi-a placut mult. | |
| + Apus de suflet | Albu Vladimir [04.Aug.04 10:14] |
| Imaginea unui oras in disolutie, paradigma a unei epoci in decadere, sfarsit al culturii in civilizatie si uitarea de sine pana la caderea in barbarie... foarte bine sugerata. Probabil ca dincolo de semnificatiile vizibile la o prima lectura putem regasi si simbolurile... poate ca orasul acesta e insusi omul... cu sufletul inotand intre serpi, bolnav de o boala pe care nu o intelege dar pe care o stringe la piept strigand virtutile lui "a avea", singurului verb posibil in varsta fierului. Interesanta de asemenea si posibila solutie, renuntarea la sine, la orice atasare... "am să urc singur pe rug, cântând la trompetă"... vad in acest vers cheia poemului, conturarea fiintei umane ca omul-orchestra al apusului de suflet... singuratatea. | |
| = purificare tardiva | Cristiana Miu [04.Aug.04 13:06] |
| Poezie completa, densa si extrem de convingatoare, scrisa pentru a fi citita cu toate simturile, scrisa pentru a te aduce la o realitate ignorata si la un vis bolnav. Un poet printre ingeri decazuti si curve cu pretentii, un poet cantand la o trompeta imaginara in timp ce totul arde intr-o suprema purificare tardiva. | |
| = parere | Mae Stanescu [04.Aug.04 14:23] |
| as spune o poezie in stil oigen; mi-a placut in mod deosebit partea cu "Dumnezeu canta in fiecare seara..." si ceea ce urmeaza; | |
| = Mă bucur | Cosmin Soameș [04.Aug.04 22:16] |
| E senzația amară pe care mi-a lăsat-o citirea lui Henry Miller cu Primăvară Neagră. Gust de nisip în gură, deznădejde, semisalvare prin beția provocată de cuvânt. Mă bucur că v-a plăcut. | |
| = ... | Catalin Popescu [05.Aug.04 14:09] |
| Nu am mai citit de mult un poem postmodern atat de bun.Superba imaginea sagetilor de dartz infipte in Dumnezeu. | |
| = cosmin | Eugen Suman [05.Aug.04 16:16] |
| si mie mi-a placut textul. o singura precizare a dart - two darts, nu dartz. nu stiu cat de corect este "sageti de darts" deoarece darts desemneaza niste sageti mai mici folosite intr-un joc destul de popular in afara, jocul de darts. insa nu gasesc nici o solutie de inlocuire asa ca s-ar putea sa nu fie chiar atat de gresit. totusi poemul s-a dovedit a fi o lectura mai mult decat interesanta. | |
| = Cătălin + Eugen | Cosmin Soameș [05.Aug.04 21:38] |
| Cătălin, am un dinte împotriva postmodernismului dar e posibil ca poezia asta să aibă ceva influențe și dintr-un curent de care, de regulă, mă feresc. În el își găsesc un refugiu comod toți frustrații și nechemații, care dacă nu le înțelegi versurile, îți vor răspunde întotdeauna: Dar e postmodernism, ce vrei să pricepi; are atâtea sensuri; alegeți! Eugen, o să verific, e foarte posibil să ai dreptate. Când am scris-o nu m-a prea interesat acuratețea, vroiam să nu pierd ideea. Dar acum se cuvine s-o perii. La recitire! | |