| = Mii de cuvinte soptite in gand | Bogdan Groza [22.Jul.04 13:38] |
| admirabila poezie. Prima parte mi-a placut cel mai mult. Apoi, am remarcat unele versuri foarte frumoase, cum ar fi: "te-am decupat într-o continuă după- seară să-mi coși pletele pe ramuri de cireș", "interioare clătinate de-o singură clipă îmi trebuie, și neavând cealaltă vorbă, ghicește-mă în spatele sumelor de CUVINTE" (ultimul cuvant l-am modificat eu. mai sus ai pomenit de "cealalta vorba" iar in versul imediat urmator "sumele de vorbe". E o repetitie a cuvantului, care nu suna bine, dupa parerea mea. Iar CUVINTE, se potriveste de minune cu titlul tau. Parerea mea! :) | |
| = Mulțumesc Bogdane! | Maria Prochipiuc [22.Jul.04 13:48] |
Sunt o îcăpățânată nu prea ascult, dar acum mi se pare că ai dreptate. | |
| + Un singur cuvânt | Adrian Munteanu [22.Jul.04 15:59] |
| Despărțiri colorate. Asocierea lor descifrează știința descoperirii nuanțelor cu irizări în penumbrele sufletului. Puțin tehnicist - pentru mine - " necuvintele...prin clepsidre hexagonale ". Timpul incolor. Altă nuanță intens evocatoare și cu reverberații în conștiință. Foarte frumoasă toată secvența încadrării timpului : "timpul timpul nu are culoare timpul mi l-am lăsat în lumina dinainte între întuneric și naștere m-am ridicat pentru el și am căzut cu tine pe tine te aștept pe el îl scrijelesc în zidul cetății " Neașteptat de expresivă " după-seara ". Alternanțele de vers, întrerupte cu notații reflexive creează tensiune ideatică , asociind și o tentă onirică. La final, Timpul sublimat în clipă și fum, căderea în genunchi " în tine " aduce un final cu adâncime și polisemantism. | |
| = Despărțiri colorate. | Maria Prochipiuc [23.Jul.04 09:18] |
| Să strig în gura mare că te găsesc aici și că mi-ai luminat căderea în genunchi? Despre îngenunchere... altă dată. | |
| + timpul nu are culoare | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| mult, tare mult mi-a placut. las semn dorurilor amare, timpului, cireselor si sumelor de cuvinte. finalul l-as fi zis asa: eu...in genunchi cu tine dar tu stii mai bine ce-ai vrut sa zici, nu?:) | |
| = bursuceste | dana stanescu [23.Jul.04 11:18] |
| foarte frumoasa poezie, imi place ideea de a repicta lumea cu privirea ( ma rog, am eu un fix cu modelarea ei dupa propria mea dorinta si viziune)... imi place mult imaginea asta : "pare o pasăre veche ruginită ruptă din tumultul cerului" | |
| = continuare | dana stanescu [23.Jul.04 11:22] |
| "tastele" suna un pic disonant aici, as schimba si "necuvintele" cu "nespusele/nerostitele" sau.. altceva trebuie sa iubesti mult ca sa ai curajul sa ingenunchezi in sufletul cuiva :) sensibila ca intotdeauna, Maria | |
| = ghicește-mă în spatele sumelor de cuvinte | Maria Prochipiuc [23.Jul.04 12:08] |
| Nichita - aprecierea ta mă lasă fără replică, propunerea este foarte frumoasă, voi schimba, mai las așa un pic, fiindcă pentru mine e foarte important să afle… că am îngenunchiat în fața iubirii ( crezul meu era altul). Dana – tu ai dreptate, frumusețea lumii și a lucrurilor e în ochiul privitorului, mă găndesc și la propunerea ta, dar acum nu pot face nimic. Îmi este greu să recunosc că am făcut acest lucru - să îngenunchez… nerostitele poate vor fi rostite cândva… | |
| = cuvinte pictate | Dragomir Laura [23.Jul.04 19:22] |
| ingenunchez si eu acum privirile pe textul tau...caci parca a rostit si nespusele mele..asa,din greseala:) | |
| = "în genunchi în tine" | miha maxim [24.Jul.04 18:11] |
| ca un embrion încrustat în pântecele mamei dragostea miilor de cuvinte aceeași sculptură căutându-și inima dejà vu în piatra primordială. îmi decupez și eu un mulțumesc ruginit, abia ghicit... | |
| = interioare clătinate de-o singură clipă | Maria Prochipiuc [24.Jul.04 18:26] |
| Laura - dacă am reușit doar câteva nespuse ale tale să le descoperi aici la mine mi se pare minunat. Mulțumesc! Mihaela – ce frumos ai interpretat tu îngenuncherea mea! Pot crede într-o renaștere… | |